4,870 matches
-
cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă și Învinsă, În pofida apei și a odihnei, dar Iguana Oberlus, cu mîinile Încleștate pe vîsle, se apleca Înainte și Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
gunoaie aborigene trec pasive în goană pe lângă noi. — Ideea mea, zice Seth, e că poate televiziunea te face Dumnezeu. Seth zice: Și s-ar putea ca noi toți să fim televiziunea lui Dumnezeu. Pe marginea de pietriș a drumului, câțiva elani sau cine știe ce înaintează anevoie pe patru picioare. — Sau Moș Crăciun, zice Brandy din spatele cărții. Moș Crăciun vede tot. — Moș Crăciun e doar un basm, zice Seth. E doar formația de deschidere pentru Dumnezeu. Nu există Moș Crăciun. Sari la vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-l priceapă, "a fost, este, ce importanță are într-o viață atît de măruntă, a fost, este, pentru Allah, tot ce este a fost și tot ce a fost este..." Nu era supărat pe bătrînul turc, ba, dimpotrivă. Într-un elan de care îți pare rău întotdeauna mai tîrziu, s-a ridicat și l-a prins în brațe "ești nemaipomenit, Ali Mehmet, așa ceva..." Turcul s-a desprins ușurel, nu-l convinsese și nici nu-l molipsise entuziasmul său, parcă era mînios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Anda era o femeie frumoasă. Avea părul galben pai, ochii ca marea și privirea pătrunzătoare. Își plimba personalitatea puternică și inteligența vie pe un trup superb, îmbrăcat fără cusur. Luana se declara admiratoare convinsă ori de câte ori avea ocazia. Sanda îi tempera elanul. Ușurel, copile, mătușa Anda nu e chiar așa cum o vezi tu. Mâța blândă zgârie rău. Fetița nu accepta, nicicum, că ar putea să se înșele. Mătușa îi vorbea întotdeauna frumos, îi aranja rochița când trecea pe lângă ea, îi dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
grațios, cu privirea fixă înainte, să se așeze pe burtă și apoi să fie, într-o secundă, din nou în picioare, așa cum făcea Doinița, i se părea ceva de neînchipuit. Săriturile erau, oarecum, simple. Măsurau cinci pași înapoi, își luau elan și din fugă se repezeau la banca metalică, făcând-o să zăngăne îngrozitor. Se sprijineau în mâini și ridicau picioarele în sus, în semișpagat, crăcănat, sau orice altă figură care le venea pe moment. Bica, martor nelipsit la toate drăcoveniile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți afonii la un loc, cânta tare, tot mai tare, pe măsură ce mâna stângă a Luanei se agita înspre el, nicidecum cu intenția de a-i spori elanul. Văzând că nu pricepe, "dirijoarea" flutură mâna dreaptă și Ema ridică, la rându-i, glasul. Însăși Luana, pentru a acoperi "vocea" băiatului, cânta din toți rărunchii. Încurcați, nemaiștiind cine și de care mână răspunde, copiii începură să scoată niște urlete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
aperitive și-i înghesuia să mănânce. Magnetofonul urla în boxe, făcând geamurile să se cutremure. Luana, izolată cu Dan într-un ungher, privea mișcările smucite ale adolescenților. Ar fi vrut să danseze, dar nebunia gesturilor din mijlocul încăperii îi tăia elanul. Noul stil de mișcare nu prea reda starea de spirit pe care ea o încerca atunci când asculta această muzică nouă. Într-adevăr, ritmul era alert, bine conturat, cu un bas ce-ți răsuna în stomac dar, ascultându-l, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai multe compoziții. Pasiunea pentru muzică îi apropie imediat. Fredonară împreună versurile simple ale cântecelor pe care fata le memoră de la prima audiție. Ar mai fi zăbovit mult și bine în lumea muzicii dacă Vanda nu le-ar fi tăiat elanul. Nu e frumos să stați aici singurei. Valentin, nu te-am văzut dansând. Am o parteneră frumoasă pentru tine. Îl aruncă în brațele Emei apoi se întoarse pe hol și-o săltă pe Luana de-o aripă. De băiatul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în timp ce Mara și Bogdan se plimbau prin curte purtându-și povestea de iubire, Luana se alătura grupului de adolescente și asculta atentă povestirile legate de micile idile din viața acestora. La mijlocul lui octombrie au întrerupt școala pentru a munci cu elan tineresc pe tarlalele patriei, într-o activitate colectivă și susținută de practică agricolă. Spre marea lor nemulțumire, au fost repartizați la cules de sfeclă. Îngrozitoare sarcină să te afunzi până la glezne în noroiul moale și să sapi, în neștire, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de păr periate cu grijă în mustața firavă. Rosti îi pipăi atent mâinile și tresări la rândul său și fără nici o ezitare spuse cu o voce ce trăda un simțământ aparte: Luana! Se duse pe apa sâmbetei tot curajul iar elanul de moment, provocat de cei din jur, se pierdu în neant. Picioarele fetei se înmuiară și glasul îi pieri, în vreme ce, în delir, băieți și fete strigau în cor: Sărutați-vă! Atunci când fata alunecă în genunchi, Rosti îi zâmbi, din suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
artiști ai erei proaspăt căzute în dizgrație sufereau de amnezie și nu-și mai aminteau odele frumos intonate, dedicate cu stimă și aleasă prețuire dragului președinte și mult stimatei tovarășe, ori filmele de îndoctrinare în care jucaseră cu pasiune și elan muncitoresc. Se declarau revoluționari convinși și cu acte în regulă. Nu te mai întreba nimeni cum te cheamă. Pe toți îi interesa ce-ai făcut în ultimii cinci ani. Scârbită de mizeria morală, de realitățile crunte ce ieșeau la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-i închidă toate drumurile și speranțele. Se prezentase la preselecția pentru ocuparea unui post de vânzătoare. În fața magazinului fu șocată să găsească peste șaizeci de candidate. Și ce candidate! Numai bune să concureze la Miss România. Luana își pierdu, instantaneu, elanul. Pornise de-acasă hotărâtă să fie fermă pe poziție, să vorbească clar și răspicat și să-l convingă pe patron că acel post e făcut pentru ea. Așteptă trei ore până să intre într-o încăpere minusculă în care, așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei. Nu-mi doresc nimic mai mult decât un copil cu tine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintr-un singur salariu? Nu mai erau vremurile de altădată când, cu bani puțini și o relație, umpleai frigiderul. Acum, deși magazinele musteau de bunătăți, prețurile exagerate te țineau la distanță, serviciul nu mai era sigur iar ea își pierduse elanul și încrederea din tinerețe. Avea o anumită vârstă când nu dorea altceva decât o viață liniștită și un nepoțel care să-i țină de urât. Se izbea zilnic de învinuirile neamurilor, de tăcerea dureroasă a Luanei care se înstrăinase, devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hotărârea urmând a fi luată mai târziu. Gheorghe Ereș, realizatorul rubricii sport, într-un moment de savantă filozofeală, trase concluzia că între domnișoara Luana și Dorin Velea ar fi oarece relații nepotrivite, aceasta fiind singura explicație a interesului plin de elan al bărbatului. Consideră că are dreptul, la rândul său, să guste din "bunătățile" pe care le afișa "copila". Într-una din zile, se postă în fața ei și-i spuse galeș: Domnișoară, ce-ar fi să mergem împreună, duminică, să ducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Era o idee trăsnită care nu-i dădea pace. Desenă mai multe modele și cu mapa sub braț se prezentă la adresa cu pricina. Impresia dezastruoasă pe care i-o lăsă clădirea dărăpănată și firma strâmbă, agățată deasupra, îi tăie tot elanul. Patroana, doamna Alexina Alexe, era în ton cu tabla ruginită, pictată șui, pe care o spânzurase la intrare. Bătrână, durdulie, neîngrijită și prost îmbrăcată. O privi pe deasupra ochelarilor, fără să lase impresia că ar vedea-o. O declară angajată fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în vârstă. Zâmbi strâmb. Au anumite tabieturi și concepții despre viață care nu prea coincid cu felul meu de-a fi. Apropo, câți ani ai? Am auzit că ești divorțată. Din clipa aceea se băgă în sufletul fetei, cu același elan gălăgios cu care ateriza, în fiecare dimineață, la serviciu. În scurt timp, își făcu o obișnuință din a-și aduce pachețelul cu gustare în biroul Luanei, pentru a mânca împreună, din a veni la sfârșitul programului s-o însoțească spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
facă observații. Se ciorovăiau zilnic, soacra culcându-se plângând, ginerele bodogănind în pat, lângă soția palidă și suptă. Într-una din zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că numai femeia lui bolea, de parcă aștepta tripleți. Sanda sări ca arsă. Îi aruncă, de la obraz, că e prost crescut și nesimțitor, că Ștefan, în astfel de condiții, și-ar fi ținut nevasta în puf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ironii. Nu putea înțelege de ce un bărbat superb, inteligent, cu o carieră frumoasă, căruia orice femeie i-ar fi stat la picioare, își irosea viața așteptând pe una care-l dezamăgise, îl părăsise și devenise a altuia. Ștefan îi tăia elanul de fiecare dată. Își apăra fosta soție cu o îngăduință care-o umplea de ciudă pe doamna Escu. Hotărât să anihileze repetata imputație, el nu se sfii să-i arunce în față că acest sentiment, de o prostească fidelitate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ai bunul-simț să te ridici, să te îmbraci. Sunt îmbrăcat. Am pantalonii pe mine. Sau te deranjează bustul meu gol? Își furișă ochii spre părul brun de pe pieptul lui. Ești...Ești prost crescut. Mă faci nesimțit, Luana? Ea își pierdu elanul cu care venise, începu să ezite. Nu-l mai văzuse așa. Apoi, se gândi că tocmai plecase o femeie de la el și de aceea îl găsise în felul ăsta. A fost ... cineva la tine, așa e? Și te-am deranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să desființezi pe ceilalți din jur pentru simplul motiv că nu ai alt reper la fel de bine aprofundat. Nu, Nik, sări împăciuitoare Nina puțin alarmată de tonul lui Alexe, s-ar putea ca și la Carmina să fie vorba de același elan spontan, un atașament cu substrat interior așa cum a fost și la mine. Pe urmă, glăsui Alexe de parcă nici nu ar fi auzit intervenția Ninei, nu trebuie să uiți, mă, atunci când vii să ne impui un nume, că noi avem surse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
olandină până noaptea târziu, croșetă milieuri, brodă, tricotă câteva pulovere din lână bună fetei, cumpără din banii economisiți mici obiecte casnice. Parcă era cuprinsă de febră, trebăluia prin casă cu gândurile aiurea, uneori putea fi surprinsă fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la cale cine știe ce surpriză, se metamorfozase cu totul, nici nu mai era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aflând de la Ovidiu de propunerea de căsătorie rostită, în sfârșit de Ovidiu, și lăsată în suspensie de Carmina, știind bine că felul de a fi al lui Ovidiu, flegmatic, plictisit, contribuise la acest nou, posibil eșec, Sidonia se repezi cu elan, cu efervescență, să completeze golurile create de fiul ei. Începu prin a aduce vorba de căsătoria lor, ca și cum aceasta era un fapt deja stabilit, la o dată foarte apropiată. Telefoanele și multiplele ei relații erau reînviate, voia să obțină cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de sub plapuma de nea. Vântul de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul din care se înalță abur moale. În livezi, pomii au înmugurit și în curând să înflorească. De câteva zile, au sosit berzele. Deunăzi, am admirat cârduri de cocoare care veneau în unghiuri pe cerul albastru. Toate animalele s-au
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sobă, cu un șorț colorat la gât, gusta scrupulos și pofticios când supa, când friptura. Varza călită era gata de mult. Mai rămânea „pireul”. 2. Gheretă a ieșit În curte Într-o ceață vineție, deasă, care Îi cenzură pe loc elanul Întoarcerii la realitate. Se grăbi să-și Încheie nasturii mantalei până sub bărbie. În ultima vreme Îl cam durea sciatica. I s-a recomandat schimbarea locului de muncă. Un sfat pe care Gheretă Îl respingea cu fermitate. Să fugă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]