1,905 matches
-
lucrări distincte fiind: antologia de texte Polemica Blaga-Botta (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2001) și volumul de interpretări critice Lucian Blaga - filosofie și destin (culegere de studii, Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2009). Literatură: Primăvara pe o bicicletă albastră, poezii (Editura Litera, București, 1980); Elegii transilvane, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1991); Scrisori din Transilvania, publicistică (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1991); Glosele râului, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1992); Lacrimi și flori, poezii (Casa de editură „Mureș”, Târgu-Mureș, 1992); Izgonirea din rai
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
zero - «vorbăria» mutului , «negativitatea vidă», semn ultim până la care poetul poate coborî, după care «poezia» (comunicarea) încetează (p. 30): e o entropie a limbajului care dispare în gura mutului. «Mutul» lui A. Pantea este «frate cu cel de la Nil» din Elegia a zecea a lui Rilke: «Magnificul sfinx - chip al tainicei/ că- mări...». (trad. de Mihail Nemeș). «Mutul» e, în același timp, omul nimicit de strălucirea zeului, dar și eșecul zeului de-a putea exista în om: Când se întâmplă asta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
alte reguli decât cele tradiționale tocmai pentru că este o altfel de istorisire. Fie o strategie de a scăpa de rigorile cenzurii,fie o ingenioasă tehnică poetică fără liant în realitatea istorică, poezia lui Nichita Danilov înfățișează, în scenete, lieduri sau elegii, personaje și acțiuni insolite. ,Bunicul meu Ferapont/ a fost înmormântat în cutia unui/ foarte vechi orologiu". Ferapont avea patru cai albi care nechezau dumnezeiește, avea o brișcă ușoară, o barbă neagră și cizme de fier. Domnul Ferapont este acel personaj
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
citirea acestui roman al lui Marin Mincu, despre care cred că este mult sub valoarea studiilor sale critice și chiar a romanului Intermezzo. Cum, însă, aceeași carte l-a încântat pe Umberto Eco (,M-am simțit atras deopotrivă atât de elegia poetului disperat, cât și de epopeea geților care l-au iubit. Și, chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Marin Mincu m-ar fermeca în aceeași măsură"), este dreptul fiecărui cititor să judece cartea așa cum crede
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
și sprijinit domeniul literaturii și arta în general. Epoca a fost însă cunoscută și printrun contrast ciudat: în timp ce artele și literele înfloreau, moravurile decădeau. Ovidius a alcătuit una dintre cele mai bogate și mai întinse opera ale clasicismului augustan: tragedii, elegii, scrisori de dragoste ale unor personaje legendare, Ars amandi, rețete cosmetice. Încântă și astăzi prin frumusețea versurilor în care a transpus legendele Greciei antice: Metamorfoze - 250 de legende. Trăind aproape de Capitoliu, în anturajul curții imperial, Ovidius era privilegiat până când viața
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
viața din Roma, însă nu înainte de a dobândi privilegii și distincții de la locuitorii Tomisului a căror limbă o învățase spre sfârșitul vieții, scriind și versuri în limba geților. Până să ajungă la Tomis s-a și apucat de scris Tristele, elegie în cinci cărți, continuată cu o altă elegie Epistulae ex Ponto. Aceste scrisori aveau rolul de a-l impresiona pe Augustus în vederea obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
privilegii și distincții de la locuitorii Tomisului a căror limbă o învățase spre sfârșitul vieții, scriind și versuri în limba geților. Până să ajungă la Tomis s-a și apucat de scris Tristele, elegie în cinci cărți, continuată cu o altă elegie Epistulae ex Ponto. Aceste scrisori aveau rolul de a-l impresiona pe Augustus în vederea obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în care este nevoit să își petreacă viața. „Surghiunindu
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
limba geților. Până să ajungă la Tomis s-a și apucat de scris Tristele, elegie în cinci cărți, continuată cu o altă elegie Epistulae ex Ponto. Aceste scrisori aveau rolul de a-l impresiona pe Augustus în vederea obținerii iertării, iar elegiile sale capătă o nouă formă, îmbrăcând tiparele poemului autobiografic. La început, evocă locul în care este nevoit să își petreacă viața. „Surghiunindu-mă, mi-ai poruncit să văd regiunile Pontului Și să despic cu nava marea scitică. Supunându-mă poruncii
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
și pantomima de bâlci, cântecul bahic și atmosfera melancolică a hanurilor așezate la răspântii sau poezia patriotică, adesea declamatoare. Din manierismul celor dintâi volume poetul încearcă să se desprindă în Scrisori de fiecare zi (1980), în timp ce versurile care formează ciclul Elegii provinciale din Baladă pentru vinul tânăr (1980) marchează - după cum s-a relevat - „accesul la gravitate” și configurează profilul unui „menestrel elegiac al stărilor sublime” (Laurențiu Ulici). Lirismul devine mai reflexiv, mai sugestiv, sunt exploatate atent metafora și simbolul polisemantic, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
vibrații interioare intense, fiecare baladă fiind construită pe o idee pe cât de imprevizibilă, pe atât de adecvată sensibilității poetice a autorului: grația, călătoria de plăcere, întrebările eterne, frumusețea miresei, iubirile trecute etc. Un ciclu intitulat Cușca prafului de pușcă include elegii închinate vârstei, uitării, amintirilor, ploii, timpului, luminii, stelelor, cărții. În Prețul tăcerii (1986) Ț. vrea să se apropie de limbajul dramatic, evocând răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De ținut minte. Cartea necuprinsului (1994), dedicată „copiilor de toate vârstele”, mitizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
pentru spațiul euristic, București, 1998; Eu sunt povestea unei zile..., București, 1997; Un abecedar bizar... (de purtat în buzunar), București, 1997; Cartea claudiană, Râmnicu Vâlcea, 1999; Declanșatorul de plăceri, București, 1999; Cartea iluminării, Deva, 2000; Cartea cu ele, cele din elegii..., pref. Eugen Negrici, Râmnicu Vâlcea, 2001; Cartea inimii albastre, Râmnicu Vâlcea, 2001; Călimara goală și gândacul de bucătărie sau Cartea suavă a iubirii definitive, București, 2001; Ritualuri de împerechere, Râmnicu Vâlcea, 2002; Era muzicii lejere, Râmnicu Vâlcea, 2003; Exerciții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
vizuală, cu însușiri de plasticitate și armonii nu lipsite de prospețime. Ca traducător, prezent îndeosebi în „Liga literară”, în afară de Poe (Corbul) și Shelley (Regina visurilor Mab), a fost atras de scriitorii antici. Astfel, el dă o versiune românească din Ovidiu (Elegia VII) și o tălmăcire fluentă după Sofocle (Antigona). A mai transpus, în „Liberalul”, o idilă, Milo și Haïdhée de Ghusé Skiro, poet albanez. În proză S. se dovedește a fi un imaginativ, cu predispoziții onirice, și un descriptiv cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
traducător, H. se orientează, printre primii în epocă, spre literatura modernă, romantică, tălmăcind - în genere exact, dar într-o limbă neșlefuită - din Schiller (Mâna, Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia a XXXVIII-a, sub titlul Lampa, și Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
Schiller (Mâna, Tânărul la pârâu), Hugo (Dimineața) și Lamartine (Lacul). André Chénier (din care a dat în românește Elegia a XXXVIII-a, sub titlul Lampa, și Idila a XII-a, Neera) era modelul său. În schimb, „cercările” sale (erotică și elegie) sunt prozaice și comune, nedesfăcute din formele greoaie ale poeziei secolului al XVIII-lea. Ruinelor Cetății Neamțu are un pronunțat caracter ocazional, lipsindu-i accentul meditativ pe care îl pune în joc motivul ruinelor. H. deplânge decăderea morală a celor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287460_a_288789]
-
Dumitrescu-Bușulenga, Șt. Cazimir. Critici literari de a patra clasă: N.I. Roman, G.C. Nicolescu, I. Vitner, M. Novicov, M. Gafița, G. Dimisianu, Aurel Martin, Dinu Pillat, Dimitrie Costea" (1111). Întâlnirea cu poezia modernă nu-i provoacă tânărului schimbări de metabolism: "11 Elegii, de Nichita Stănescu. Carte dificilă, care trece de examenul logoreei" (793), poate pentru că nu se desprinsese încă de simbolismul minulescian: "Ion Minulescu unul dintre cei mai subtili artiști români. O sensibilitate care uneori atinge geniul" (1305); când ai de ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
datorită faptului că nu eram sigur de alegerea lui Artur Lundkvist, care va dirija colecția, având un cuvânt de spus. Acum a citit poetul și e foarte pozitiv. E vorba, evident, de Nichita Stănescu. Am decis să publicăm cele 11 elegii deja în această toamnă. Sper că Nichita va accepta. Artur Lundkvist l-a comparat cu Rainer Maria Rilke, ceea ce este foarte încurajator. Există o altă schimbare în ordinea poeților care vor fi publicați în toamnă. Culegerea René Char nu va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
orice bărbat căsătorit- să ne închipuim, doar de dragul discuției, că și Seymour - ar putea reflecta la cum ar fi viața dacă soțioara sa ar ieși din scenă (cu implicația că un poet de prima mână ar putea țese o frumoasă elegie din acest gen de aiureală), posibilitatea n-ar face decât să dea apă la moara psihologilor și, în orice caz, nu s-ar încadra în punctul dezbătut de mine. Punctul meu de vedere este următorul - și, în ciuda obiceiului, voi încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de pe pietre cu dalta, îl strâng în găleți și-l aruncă jos. Totul cu grijă, minuțios, fără grabă. Romanticii au făcut din ruine un obiect al regretului, dar, din păcate, istoria a fost amestecată în multe lucruri urâte pe care elegiile ruinelor le escamotează... Memfîs, jefuit și ajuns carieră de piatră, Teba, cea cu o sută de porți, cum o slăveau cei vechi, prădată și distrusă, Babilonul cel detestat de profeți, dărâmat, locuitorii uciși și pământul risipit în cele patru vânturi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce vreau să remarc acum este o curiozitate. Între cactuși și pietre, legendele și soarele de la Uxmal nu mă îndeamnă deloc la elegii. Observ că am rămas singur. Ceilalți au plecat. Trebuie să mă grăbesc și eu. Autobuzul așteaptă probabil să plecăm spre Chichen-Itza. Mă întorc și mai privesc o dată piramida și templele. Ruine arzând pe fondul verde al junglei yucatane, sub o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să merite atâta ură,/ atâta hidoasă voință de a strivi” (Mesajul Annei). Cu toate acestea, Atelierele... e poate cea mai bună carte a autoarei, cu o structură de ansamblu atent studiată; astfel, cele trei secțiuni componente (La întretăierea drumurilor comerciale, Elegii și Atelierele) ar putea fi asociate cu inserția istorică a „ciumei” totalitare, interiorizarea traumei și „analiza” detaliată a sistemului. Primul ciclu pare desprins din volumul de debut, cu care manifestă vădite afinități, inedite fiind doar aglutinarea lamentației istorice într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
cu vorba/ din epoca ming și te-ar fi părăsit în epoca tao./ [...] La întretăierea drumurilor comerciale/ memoria scapă esențialul, ca într-un fel/ de uriașă măcelărie unde mirosurile/ se destind și pe cer e numai fum” (Pumaho). În schimb, elegiile dezvăluie o visceralizare a angoasei, care atinge tonuri paroxistice; într-o sintaxă sacadată, pe un timbru exasperant, care conjugă expresionismul negru cu imagistica litografiilor medievale, revolta scoate la iveală resorturi spasmatice ale ființei: „O, vinovăția și spaima/ în fața adevărurilor sugrumate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
și integru?/ Dar uneori, în nopțile de vară toridă,/ când încep să cobor scara evoluției acestei specii,/ gândesc și văd cu ochiul din frunte/ însingurat și zdrobit.// Se aud atunci cântări și blesteme/ într-o limbă în care altădată visam” (Elegie IX). Contrastul de atitudine e cu atât mai vizibil, cu cât, în ultima secțiune, eul liric își supraveghează cu atenție răbufnirile, poeta alternând asumarea perspectivei colective („noi”) cu ipostazierea unui „tu” generic, cobai al experimentelor sadice în care se lansează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
a unei imagini mai ample în care predomină sentimentul filial față de figura mamei adorate. Viziunea premonitorie a morții poetului și a iubitei se manifestă într-un cadru natural sepulcral, dominat de mișcările mângâitoare ale Mamei-Natură. Astfel, poezia este deopotrivă o elegie, dar și un cântec de leagăn: Și totuși poezia este învăluită într-o umbră care ne împiedică să distingem limpede între planuri, care ne îndeamnă mai degrabă să le confundăm. Întreaga structură a bucății este organizată în formele unei simetrii
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ilustrată”, condusă de A. de Herz. Un număr important de sonete i-au fost traduse în limbile franceză, maghiară și rusă. Primele două volume ale lui C., Diafane (1901) și Din când în când (1903), înmănunchează specii diferite - meditația, glosa, elegia, pastelul, serenada, sonetul. Unele poeme cu tematică socială, în general de nuanță critică, sunt expozitive și prozaice. Cultivarea aforismului sau a paradoxului, în toate etapele creației sale, apare ca un gest firesc pentru un poet reflexiv, cum a fost C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
și visare” pentru a se întreba apoi: „Cum oare se pot combina într-un singur suflet scepticii greci și romanticii germani? Să te zbuciumi în mijlocul unor aporii lirice...” (I, 80). Altundeva notează sec, fără nici un comentariu: „Sfâșiat între cinism și elegie” (I, 19). Mai explicit, cu consecințele care decurg din aceste contradicții, iată: „Prin fire sunt violent Ă prin opțiune, sceptic. Cum să împac tendințe atât de divergente? Cum să trăiesc, în fiecare clipă, în contradicție cu mine însumi? În ce
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]