684 matches
-
și li se atribuiau doar două surse: Dumnezeu sau satana. În contrast cu alte minuni (mai ales cele elenistice) multe din miracolele evreiești au mai multe semne de credibilitate. În lumea elenistică minunile erau văzute ca dovezi de autoritate divină, iar lumea elenistică credea că oameni importanți, ca împărații și împărătesele, sunt zei și zeițe. Din această cauză admiratorii lor le înfrumusețeau viața cu povestiri inventate despre miracole. (Vezi, de exemplu, "Viața lui Apollonius din Tyana" de Philostratus). În lumea evreiască lucrurile erau
Minuni evreiești () [Corola-website/Science/326285_a_327614]
-
sensul de „semn”. Prin urmare o definiție a termenului "minune" folosit în Noul Testament ar fi „o lucrare de putere rară sau neobișnuită ce indică sau arată către un fapt semnificativ”. Scriitorii evangheliilor reflectă o percepție evreiască asupra lumii și nu elenistică. Iosephus Flavius scrie despre Onias cel drept (Honi ha-M'agel, Desenatorul de Cercuri, ebraică:חוני המעגל) că era un hasidim din secolul I î.Hr.. În "Mișna": Taanith 3.8. se spune că evreii i-au spus lui Honi să
Minuni evreiești () [Corola-website/Science/326285_a_327614]
-
termenul este aplicat greșit la menționarea lor. În Europa acest procedeu a fost folosit de Celtici, Greci, Romani, Carthagieni. Câteva exemple au mai fost găsite în Franța, alte materiale găsite în Tunisia, dovedind folosința cuptoarelor și în Antioch în perioada Elenistică. Puține se știu despre producția din evul mediu dar probabil că s-a continuat cu același procedeu. Același procedeu alături de forje pentru scule apare în Africa de Vest prin care se elabora fierul din minereu în cuptoare pentru producerea lupelor de fier
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
kmp, iar populația lui este de circa 17.300 locuitori.(2013). Beit Shean a fost proclamat oraș în anul 1999. În oraș este situat parcul național Scitopolis, care a fost în antichitate unul din orașele componente ale Decapolis (zece orașe elenistice, unite într-o unitate administrativă separată la frontiera de est a Imperiului Roman unite datorită limbii, culturii, locației și statutului politic comun). Orașul a fost distrus de un incendiu în secolul al II-lea.
Beit Șe'an () [Corola-website/Science/329772_a_331101]
-
a fost un oraș antic grecesc situat în zona Aeolis aflată în Turcia din zilele noastre, la 26 km de Marea Egee, pe un promontoriu din partea de nord a râului Caicus (acum Bakırçay). Orașul a devenit capitala Regatului Pergam în timpul perioadei elenistice sub conducerea dinastiei Attalide, 281-133 î.Hr.. Pergam este citat în cartea Apocalipsei ca fiind unul dintre cele șapte biserici din Asia. În prezent, siturile arheologice principale ale anticului Pergam se găsesc în nordul și vestul orașului modern Bergama. Aici a
Pergam () [Corola-website/Science/327664_a_328993]
-
a fost o confederație de orașe grecești antice, situată în Etolia. A fost întemeiată cel mai probabilă în perioada elenistică timpurie, aflându-se constant în opoziție cu Macedonia și Liga Aheeană. A câștigat teritorii constant până la sfârșitul secolului al III-lea î.Hr., ocupând orașul Delphi în 290 î.Hr., iar la maxima sa întindere cuprindea toată Grecia Centrală, cu excepția notabilă a Atticăi
Liga Etoliană () [Corola-website/Science/327068_a_328397]
-
sau Anno Graecorum ("anul grec", abreviat "AG") a fost un sistem de numărare a anilor utilizat în cadrul Imperiulului Seleucid și alte state din lumea elenistică. Calendarul număra anii începând cu 311 î.Hr., când Seleucos I Nicator se întoarce în Babilon după exilul în Egiptul lui Ptolemeu, considerat anul întemeierii Imperiului Seleucid. Introducerea noii ere este menționată într-una din Cronicile Babilionene, Cronica despre Diadohi. Două
Era seleucidă () [Corola-website/Science/327095_a_328424]
-
credeau că pământul, de formă plată fiind, plutește pe o altă imensă cantitate de apă (Facere 1 :7) și că în timpul miticului Potop al lui Noe aceste oceane s-au unit pentru a-l acoperi. Urmând Biblia și atmosfera culturală elenistică a epocii lor, Sfinții Părinți ai Bisericii Creștine Timpurii au împărtășit și ei ideile geocentriste, așa cum se poate constata, de exemplu, din scrierile Sfântului Vasile cel Mare. Sfântul Ioan Gură de Aur, nu avea nici el o concepție diferită de
Geocentrism () [Corola-website/Science/327319_a_328648]
-
al VIII-lea . Alte variante ale alfabetului apar pe Stela de la Lemnos și în alfabetele din Asia Mică . Script-urile liniare anterioare nu au fost complet abandonate : silabarul cipriot preluat după Linearul A , a rămas în uz în Cipru până în epoca elenistică . Odată cu declinul sistemului palațial au dispărut și arhivele miceniene și însăși deprinderea scrisului, memoria colectivă reintegrând pe deplin practicile de transmitere a informației pe cale orală. Forma privilegiată a acestei transmiteri era poemul epic cu subiect eroic, povestind în lungi versuri
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
cât să fie amintite de autori târzii. Dupa compunerea lor, școli specializate de recitatori le-au transmis până ce în secolul al VI-lea î.en. au fost înregistrate în scris. Textele lor au circulat apoi în întreaga lume greacă și elenistică. Natura și substanța informativă a textelor homerice au fost diferit evaluate, de la grecii care credeau în istoricitatea deplină a lui Homer, la savanții secolelor XVII și XVIII, pe care d' Aubignac sau Fr. A. Wolff le considerau o colecție de
Era quot;întunecatăquot; a Greciei () [Corola-website/Science/330636_a_331965]
-
populației cunoscute mai apoi sub numele de samariteni. Sub stăpânirea persană ahemenidă, începând din 529 î.Hr. orașul a fost capitala satrapiei Samarina. Samaria și-a pierdut cu totul specificul ebraic-samaritean după cucerirea Palestinei de către Alexandru Macedon, devenind un oraș grecesc elenistic.Numele în limba română și în alte limbi provine din pronunțarea grecească a numelui orașului - Samaria. Samaritenii s-au revoltat prin anul 331 î.Hr împotriva stăpânirii greco-macedoniene și l-au ars de viu pe guvernatorul Andromachos. Samaria a fost
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
ori o cauză a revoltei menționate, ori, poate, o măsură luată de cuceritori în urma ei. Drept consecință, Samaria a încetat de mai fi principalul centru al samaritenilor, acesta fiind transferat la Sihem (Shhem) și la templul de pe Muntele Grizim. Samaria elenistică a fost distrusă până la temelie în anul108 î.Hr.în cursul cuceririi ei de către regele hasmoneu al Iudeii,Ioan Hyrcanos (Yohanan Hyrkanos). După cum indică monedele găsite la fața locului,Samaria a fost din nou locuită încă în vremea Hasmoneilor. În anul
Samaria (oraș) () [Corola-website/Science/330347_a_331676]
-
(367 - 283 î.Hr.) a fost un general macedonean și regele elenistic al Egiptului. La mai puțin de un deceniu de la cucerirea, fără luptă, a Egiptului, de către Alexandru cel Mare, în 323 î.Hr., în Alexandria, capitala fondată de cuceritor, se instala cel mai important dintre diadohii imperiului macedonean: Ptolemeu Lagos. Avea atunci
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
macedonean: Ptolemeu Lagos. Avea atunci 44 de ani. General strălucit, politician, abil, aureolat de înrudirea, necontestată în epocă, cu împăratul, căruia îi salvase viața (de aici porecla: Soter = Salvatorul), Ptolemeu a transformat Egiptul în cel mai puternic stat al lumii elenistice. Prima manevră a fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
cultul dinastic egiptean, instituind cultul zeului Sarapis, care îmbina trăsăturile zeilor importanți ai grecilor și ai egiptenilor. Din Alexandria, oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin acțiunea de atragere aici a literaților și savanților greci, Alexandria a devenit și centrul spiritual al lumii elenistice. Două notabile realizări în domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului „Muzeion", un centru
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
oraș conceput cu generozitate, având artere largi, numeroase grădini și terme, făcu un municipiu impunător, cel mai frumos din întregul Orient elenistic. Prin acțiunea de atragere aici a literaților și savanților greci, Alexandria a devenit și centrul spiritual al lumii elenistice. Două notabile realizări în domeniu sunt legate de numele lui Ptolemeu I. Prima a fost punerea bazelor complexului „Muzeion", un centru al activității științifice și culturale prevăzut cu un observator astronomic, o grădină zoologică și celebra bibliotecă din Alexandria. După
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
antic Samaria-Sebaste se afla pe povârnișul estic al unui deal care se înalță deasupra părții zidite moderne a localității. Aici se găsesc ruine din mai multe culturi care s-au succedat vreme de 10,000 ani - între care, canaanită, israelită, elenistică, iudeeană herodiană, romană și bizantină A fost cucerită în anul 634 de oastea califului arab Omar, sub comanda lui Amr Ibn al-As, care a cruțat locuitorii și bunurile lor în schimbul unui impozit de tip capitație. După mărturia lui Al
Sebastia () [Corola-website/Science/330387_a_331716]
-
în direcția opusă. Multe scrieri antice, cum ar fi Safaitica și Sabaeana, au fost adesea sau de obicei scrise boustrofedonic, dar în greacă se găsește cel mai frecvent pe inscripții preistorice si arhaice, devenind mai puțin populară pe toată perioada elenistică. Prin analogie, acest termen poate fi utilizat în alte zone pentru a descrie acest tip de alternanță de mișcare sau scris. De exemplu, acesta este uneori folosit pentru a descrie mișcarea capului de imprimare a anumitor matrice punctate cum ar
Bustrofedon () [Corola-website/Science/330391_a_331720]
-
universale, a Ființei, a Realității). Ibn 'Arabi rămâne un reper esențial pentru calea sufita, numeroși maeștri comentând lucrările sale. Muhammad ibn `Ali al-Ḥakīm at-Tirmidhi a fost un învățat iranian, mort în 898, supranumit al-Hakim ("Filozoful") pentru că a folosit formulările filozofiei elenistice. E cunoscut mai ales pentru Khatam el-Wilayah ("Pecetea sfințeniei") în care dezvoltă terminologia sufita, așa cum e cunoscută până astăzi. Tirmidhi vorbește despre "Polul"(Qutb) ierarhiei sufite și despre walaya ("prietenia" divină, intimitatea spirituală cu Dumnezeu) al carei ciclu durează până la
Cunoaștere și iubire în mistica sufită () [Corola-website/Science/329034_a_330363]
-
Este bazată pe descrierea unei picturi a lui Apelles și a fost finalizată aproximativ în anul 1494. Se află expusă la Galeria Uffizi din Florența. În "" Botticelli a pictat după descrierea unei picturi de Apelles, un pictor grec din perioada elenistică. Deși lucrările lui Apelles nu au rezistat, Lucian din Samosata relatează detaliile unei picturi despre "Calomnia": În dreapta șade un om cu urechi foarte mari, aproape ca ale lui Midas, ridicându-și mâna spre Calomnia când ea încă se află la
Calomnia lui Apelles () [Corola-website/Science/329197_a_330526]
-
6 dintr-o drahmă. În etalonul monetar atenian, obolul cântărea 0,72 grame. Era divizat în opt "chalki". În etalonul eginetic, utilizat în Peloponez, obolul cântărea 1,04 grame, Mai întâi a fost bătut din argint apoi, începând din epoca elenistică, din bronz. Potrivit lui Plutarhspartanii utilizau în perioada clasică o monedă de fier. El explică și etimologia cuvintelor obol: „frigare” și drahmă: „mână”: în trecut, grecii foloseau bare de fier sau de bronz drept monedă . Iată multiplii și subdiviziunile obolului: În
Obol (monedă) () [Corola-website/Science/328535_a_329864]
-
are dimensiunile de 10-10 metri. Pe partea de răsărit a stâncii se află o mică încăpere ca un fel de peșteră, purtând o inscripție în limba arabă din 1934. Pe munte Tzvi Ilan a descoperit obiecte de lut din Epoca elenistică și din perioada dominației bizantine. S-au găsit și câteva din epoca de fier.
Muntele Hermon () [Corola-website/Science/328622_a_329951]
-
(după alte versiuni: Bătălia de la Raphia or Bătălia de la Rafah) a avut loc pe 22 iunie 217 î.Hr. în apropriere de orașul modern Rafah, între armatele elenistice ale lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia decisivă a celui de-
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
în apropriere de orașul modern Rafah, între armatele elenistice ale lui Ptolemeu al IV-lea Filopator, rege și faraon al Egiptului și Antiohie al III-lea, rege al Imperiului Seleucid. A fost una din cele mai mari bătălii ale regatelor elenistice ale diadohilor și bătălia decisivă a celui de-al patrulea Război Sirian. Zona Mediteranei de est devenise una extrem de volatilă odată cu colapsul imperiului lui Alexandru Macedon. Statele helenistice (numite astfel deoarece erau dominate de populații greco-macedonene) ce au rezultat se
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
Ptolemeu, în principal Sosibus, au reușit să tragă de timp cu succes mimând negocierile cu Antiohus. Timpul câștigat le-a permis sa creeze o armată capabilă de a o confrunta pe cea seleucidă prin recrutarea a numeroși mercenari din lumea elenistică și prin antrenarea a unui numeros contingent de infanteriști egipteni care să lupte în cadrul falangei. Deși această măsură, nemaiîntâlnită până atunci în regatul ptolemaic (unde minoritatea greco-macedoneană domina complet majoritatea egipteană) a avut efectul scontat pe termen scurt, ea a
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]