750 matches
-
atenția comesenilor la o fericită comuniune de viață în lumea de dincolo. Deși izvoarele nu ne oferă nici o informație precisă cu privire la numărul tuturor adepților acestor culte, suntem înclinați să credem totuși că datorită răspândirii lor în mai toate sectoarele lumii elenistice precum și densitatea lor aproximativă din marile centre locuite, ne dau de înțeles că numărul prozeliților lor nu era lipsit de relevanță. Cel mai puțin reprezentată, în cadrul acestor experiențe religioase, era clasa superioară cultă care își căuta pacea interioară printre curentele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cultă care își căuta pacea interioară printre curentele filozofice ale timpului. 2.4. Religia populară Cultele misterelor au căpătat un ecou deosebit printre cei de condiție mijlocie, a căror sensibilitate religioasă nu era încă sufocată de splendoarea materială a civilizației elenistice. Această categorie aspira spre un contact concret cu divinul, voind să descopere prin rituri sensibile o explicație asupra semnificației vieții și, în același timp, o garanție palpabilă despre o soartă mai bună, măcar în viața de dincolo. Din punct de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
satelor era nesemnificativ. Nici cultele misterelor nu au reușit să se impună datorită caracterului lor exoteric, care îngreuna accesul multora. Marea masă a poporului mărunt s-a plecat spre sferele cele mai de jos ale superstiției, care tocmai în perioada elenistică au reușit să se infiltreze și să se răspândească în formele cele mai disparate. În cea mai mare cinste se afla credința în astrologie, care aronda stelelor o anumită influență asupra destinului uman. Lumea mediteraneană a început să o cunoască
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
magie care, prin intermediul unor practici misterioase, se angaja să supună atât puterea aștrilor cât și pe cea a puterilor bune sau rele din univers. Și această formă de superstiție sosise din Orient spre Occident atingând, în magia egipteană din perioada elenistică, o înspăimântătoare formă de rătăcire religioasă josnică. Cărțile magice ale antichității și numeroasele papirusuri magice, care au ajuns până la noi, ne ajută să ne facem o idee destul de clară despre această lume în care se acționau liber instinctele primordiale ale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ale naturii și evenimentelor lumii, ura față de ceilalți oameni, plăcerea senzaționalului, emoția intensă în fața oribilului. Credința în magie are ca punct de plecare acea groază înfiorătoare de demoni, care din secolul IV a.Chr. s-a răspândit în tot ambientul elenistic, devenind tot mai exagerat. Lumea întreagă, potrivit acestei idei sau credințe în demoni, este oarecum plină de daimones, dinameis, kuriotetes și archontes, ființe ciudate intermediare între oameni și zei. Deși numărul spiritelor malefice care pot și vor să dăuneze omului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care ar fi vrut să-i consulte. O formă mult mai rafinată de profeție asupra naturii oracolului era oferită de sentințele Cărților Sibiline, ale căror colecții erau larg răspândite. În sfârșit, trebuie menționată credința în miracole, foarte puternică în perioada elenistică, îndeosebi în religia populară, chiar dacă nu i-a lipsit și adeziunile din partea claselor superioare și culte. Miracolul cel mai adesea invocat era cel al redobândirii sănătății. Era cerut din partea zeului Asclepius, care în perioada elenistă era venerat ca niciodată până
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fi, după abluțiunile pregătitoare, vindecați în timpul somnului în sanctuar sau pe lângă acesta, ori pentru a cunoaște remediul unei anumite infirmități. Marele sanctuar al lui Asclepius de la Epidaur din Pelopones din secolul IV a.Chr., a fost eclipsat în perioada elenistică de templul grandios al zeului din Pergam, care, la rândul său, a devenit centru de iradiere a multor noi fundații, dintre care cel puțin 200 pot fi documentate și astăzi. Se aștepta ca acest Asclepius salvator să fi redat vederea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
carență de simț moral, evidentă în cultele misterelor orientale, ale căror caractere orgiastice conduceau adesea spre forme de depravare. La baza tendinței cultelor misterelor înclinate spre manifestări exterioare, destinate să acționeze asupra simțurilor, se afla o religiozitate superficială datorată civilizației elenistice, care pierdea tot mai mult din profunzime și interioritate. Asupra tendințelor la fel de negative care, disprețuind convingerile și formele de cult ale religiilor antice nu făceau decât să diminueze respectul față de factorul religios, au avut o anumită influență ireverența și critica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
foarte accentuată în acea vreme. Ironia batjocoritoare cu care mediile intelectuale au primit predica sfântului Apostol Paul la Atena (Fap 17, 15-22), ne arată cu claritate ce atitudini psihologice au trebuit să înfrunte aici misionarii creștini. În cadrul complex al religiozității elenistice au existat și unele elemente pozitive favorabile predicării noii credințe, precum lipsa de sens care s-a accentuat printre cei reflexivi în urma falimentului religiilor antice. În această stare putea să pătrundă fără prea multă dificultate un mesaj care, proclamând un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca urmare a propagării noilor credințe, cultele misterelor și creștinismul. Politica egalitară a Severilor se acorda astfel cu teoriile filozofice și religioase ce proclamau egalitatea tuturor oamenilor în baza dreptului natural, teorii care se propagau de multă vreme dinspre Orientul elenistic spre toate straturile sociale, din orice parte a Imperiului. Prin urmare, sinteza culturală a elenismului s-a datorat comunicării negustorilor cu popoarele aflate în calea comerțului lor și soldaților în timpul staționări lor în zonele orientale. Extinderea creștinismului poate fi înțeleasă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
înmulțirea cultelor misterelor, în detrimentul unității imperiale provocând o perioadă de anarhie militară (235-284). Substratul oriental al cultelor în discuție impunea căutarea unei omogenități printre elementele provenite din același fond comun de idei și aspirații, în ciuda diversității lor inițiale. În cultura elenistică mitul morții și al învierii zeului, conexată unei reflexii asupra ciclului anotimpurilor, în raport cu parcursul soarelui și al vegetației, devine în mod clar expresia misterului destinului uman. Adeziunea la cultul misterelor era prezentată celui credincios, de către ierarhii acestui cult, ca o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Besançon, una din Frigia și șase din Roma), nu au interzis citarea acestor activități pe epitafurile sepulcrale. Din toate informațiile cunoscute putem realiza o clasificare geografică: zona care prezintă cea mai mare opoziție față de serviciul militar pare să fie Orientul elenistic, zona în care creștinismul a fost propagat inițial și era mai bine înrădăcinat. Roma, ca și pentru celelalte chestiuni, ar demonstra o anumită indulgență față de soldați. Cât privește Africa septentrională, ambient agitat continuu din punct de vedere politic, părerile par
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se afirma și teoria eusebiană a unui basileus pământesc, ca delegat al lui Dumnezeu, care era un basileus ceresc. O atare ideologie imperială nu mai implica sublimarea monarhului, ci pe aceea a monarhiei în sine. Deși aici lipsește conținutul idei elenistice despre putere, totuși devine tot mai explicită transformarea conceptuală de la împărat-zeu, la împărat prin harul lui Dumnezeu. De acum monarhul va fi considerat sub acest aspect de către Biserică și va dobândi privilegii tot mai mari, chiar și particulare. Distincția netă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu scopul de a menține unite popoarele din teritoriile cucerite de către Roma. Încă din anul 12 a.Chr., Augustus inițiind bazele pentru sacralizarea principatului prin preluarea demnității de Pontifex Maximus își atribuia particularitatea îndrumării religiozității supușilor. În paralel, din Orientul elenistic provenea un curent religios care, propunând împăratul ca sacru și izbăvitor al tuturor supușilor, trebuia să dea viață cultului imperial, propagând ideologia unui sistem de guvernare concentrat într-o singură persoană. Religia antichității se proiecta pe plan național trecând cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apologetică de secol III Apologeții culturii latine din secolul III sperau să rezolve raportul creștinism-stat prin reflectarea mentalității realiste și juridice specifice perioadei lor, fără a cădea în compromisuri iluzorii ori de o anumită intransigență. Tot acum, scriitorii de cultură elenistică sunt mult mai atenți față de aspectul teoretico-speculativ, păstrând un rigorism de fond pentru unele aspecte fundamentale ale creștinismului și arătând o disponibilitate parțială față de cultura păgână și de autoritatea civilă. 2.2.1. Clement din Alexandria Primul reprezentat de seamă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștinismului și arătând o disponibilitate parțială față de cultura păgână și de autoritatea civilă. 2.2.1. Clement din Alexandria Primul reprezentat de seamă al acestei tendințe, care va duce la o elaborare a mesajului creștin în formele și categoriile culturii elenistice, a fost Titus Flavius Clement (150-215), scriitor și teolog de limbă greacă. Fiind un păgân convertit, Clement a accentuat caracterul teologic al școlii filozofice din Alexandria susținând unitatea și continuitatea dintre filozofia greacă și cea creștină. Unii cercetători au voit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
procedee specifice artei teatrale, Olteanu printr-un epos de sursă folclorică, Doinaș printr-o perfecțiune formală îndatorată marelui clasicism trecut prin Mallarmé, prin parnasianism, prin Ion Barbu, modernizat și prin Rilke. Universul baladelor lui Doinaș amintește de cel al Greciei elenistice, cu o vegetație mediteraneană dimensionată fantastic, cosmicizată, cizelată până la filigran de un meșteșugar însetat de "forme perfecte". Baladele lui sunt meditații, elegii, poeme ale iubirii. Barbizând, Doinaș caută misterele eleusine: "unde-s țărmurile... Nu-s/ Doar azurul jos și sus
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu o încărcătură emoțională deosebită. Unii îl apreciază pentru elenismul generalizat care a idealizat tot ce este grec; alții, ca Yourcenar, au înțeles că a fost îndrăgostit de civilizațiile în declin, după ce acestea își atinseseră zenitul, în special culturile antice elenistică și bizantină, pe care Cavafis le-a preamărit. Și Yourcenar a fost atrasă de acest melanj între memoria istorică și experiența personală pe de o parte, și viziunea tragică asupra vieții exprimată în principal în imagini senzuale și erotice. de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
la elemente: apa, pămîntul, aerul, focul, și concepte: Unul, Logosul, Devenirea (Zenon, Heraclit, Empedocle, Democrit). Ulterior sofiștii au instituit la Atena arta argumentării polemice, făcînd din îndoială arma permanentă a criticii ideilor. S-a instaurat și răspîndit astfel în lumea elenistică și în cea romană o sferă autonomă proprie dialogicii ideilor. Triumful creștinismului în Imperiu va închide Școala de la Atena și va impune, vreme de secole, suveranitatea teologiei asupra oricărei alte gîndiri. Renașterea va vesti dispariția acestei suveranități absolute. Școala din
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
nu se nască în zodia aia și să se nască în altă zodie, ca să nu aibă moarte; însă n-a putut, și împărăteasa născu un băiat, care fu numit Alexandru". Romanul lui Alexandru cel Mare a fost compus în Egiptul elenistic în veacul al III-lea (de către un autor anonim ce a utilizat mituri și legende populare), după care s-a răspândit în toată lumea, lăsând urme adânci în literatura populară. Numeroase credințe și legende despre blajini sunt legate de drumul lui
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
în școală și în afara școlii. De subliniat că nu aceasta era situația la vechii greci, nici în faza inițială, atunci când educația era o chestiune privată, a individului, statul neimplicându-se în acest domeniu, dar nici mai târziu, în perioada regatelor elenistice, atunci când se considera că una dintre rațiunile pentru care statul trebuie să existe este educația cetățenilor. De altfel, chiar și atunci când educația nu era o chestiune publică statul era considerat educatorul prin excelență și putem face trimitere, în acest sens
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
care acreditau existența depozitului muzeal ca spațiu rezervat specialiștilor și personalului autorizat, inaccesibil pentru vizitatori. La acea dată intervenția lui Guy Rachet, exprimată și în lucrarea sa Universul arheologiei, identifica situația vînzării unor cantități uriașe de ceramică pictată, de factură elenistică, neexpusă vreodată și care zăcea în depozitele muzeale. Astăzi, alți specialiști atrag atenția asupra faptului că "virtualizarea" muzeului va transforma întreg spațiul din nou într-un depozit, de această dată depozit tip fișier informatizat și accesat de la distanță, ceea ce corespunde
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
a vegetației foarte cinstită de macedoneni. Iahwe cel întunecat era chiar înaintea macedonenilor, sirienilor și grecilor dar aceștia nu au știut să-l descopere pentru că îl doreau numai pe Adonis. La Bethleem acest cult era practicat de către mozaici în pe-rioada elenistică și nimănui nu-i crăpa rînza de venin. Vecinilor arabi, care făceau parte și ei din regatul lui Antioh lV, ivriții le-au dăruit pe Elohim, o iudaizare a lui Ilah, divinitatea lor supremă cu sensul de Domnul sau Stăpînul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
că-pătat cînd a fost inițiat în tainele cele mari ale esenilor/terapeuților din Egipt! Pre limba acestor lifte, hoția se cheamă înțelepciune. Filon este apologetul care a apărat cu fanatism miturile și profețiile ivrite, interpretate alegoric nu prin conținutul filozofiei elenistice ci mai mult el a încercat o iudaizare a elenismului alexandrin. Edersheim, într-un remarcabil studiu cu privire la acțiunea lui Filon scrie: ,,Abia dacă se poate spune că în această privință, esența și spiritul proveneau din iudaism iar forma din Grecia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cu vecinii sau în cadrul societății iudai-ce prin fioroasa miliție a rabinilor, considerîndu-se foarte pricepuți în interpreta- rea scrierilor sfinte pentru conservarea iudaismului, a legii lui Moșe și ca păstrători ai învățăturilor orale. O minoritate dintre ei erau foarte ostili influențelor elenistice sau de aiurea care contraziceau scrierile lor. Mulți se manifestau ca adevărați fanatici religioși atunci cînd nu mai aveau argumente să-și învingă adversarii prin puterea logicii punînd la cale răscoala din anul 66 și căsăpirea Neamurilor de pe întreg pămîntul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]