913 matches
-
atitudini, dar nu se simte în siguranță nici aici. Mai mult, este privit cu o anume condescendență (ce-i drept, de către indivizi plătiți ori instruiți să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România să intre în Europa care Europă? cultivând poeme xenofobe, zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Drept contraargument, sunt invocate idei din Mircea Eliade sau Carl Gustav Jung: distrugerea miturilor care țin de sfera sacrului urmărește anihilarea memoriei colective și invazia, fără piedici, a subculturii și surogatelor fumigene. Limbajul și alura disprețuitoare a unor așa-ziși elitiști dintr-un postmodernism artificial pentru că n-are obiect, ignorând componentele stabile ale spiritualității de la Carpați la Gurile Dunării, se transformă într-un comic provocator. Atacurile grobiene asupra lui Eminescu, și nu numai, corespund unei demitizări prin miticizare. În consens cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz novator și fumuri elitiste. "Tribuna învățământului", nr. 670, 25 noiembrie-1 decembrie 2002 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" Cred că Theodor Codreanu, finul analist al fenomenului literar contemporan și unul dintre puținii cercetători obiectivi ai eminescianismului, face o figură aparte în peisajul spiritual
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vidul axiologic. Societatea românească și societatea europeană sunt confruntate cu ticăloșiile și escrocheriile "teoretice" "deconstructiviste", negativiste în raport cu valorile creștine și cu moștenirea noastră culturală. Sunt confruntate, în fond, cu reaua-credință a celor care își spun postmoderniști, negativiști, gauchistes, postavangardiști, neoavangardiști, elitiști sau cine știe cum altfel. Theodor Codreanu se afla în opoziție totală cu astfel de tendințe, afirmând în variate moduri principiul tutelar al iubirii ca putere care orientează cele mai importante înfăptuiri artistice, culturale și spirituale ale umanității. Scrie Theodor Codreanu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt decât forme de teologii eretice deghizate, și ele constituie preistoria filosofiei". Și iată-ne ajunși și la politichie. Calul de bătaie, proletcultismul. Politica se compromite ca dogmă (o spune și Julien Green). Azi, la noi, e o "falsă libertate", elitiștii (nu elita!) detestă tot ce e românesc, politicienii au instituit ca lege "imoralitatea și corupția". Atenție, Lamparia, te joci cu focul! În cel mai bun caz, va continua să te copleșească lespedea ignorării... Cu toate că unele (puține) fragmente sunt debitoare poncifului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
totalmente din muzica plenară, din "cântecul general" al destinului colectiv? Oare scepticismul subiacent reprezintă tocmai partea "ocultă", poate nu întunecată, poate nu mistică, dar misterioasă, a scriiturii eliberate de orice fel de "program" al textului care se emite singur? Snobismul elitist nu admite o asemenea concretizare a proiectului cultivat asiduu de la pașoptism până în zilele noastre. Faptul că scriitorul Mihail Diaconescu are o concepție evoluționistă ascensiv organicistă asupra istoriei îl determină pe eminentul exeget Theodor Codreanu să se acomodeze prin comentariu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atent la "provocarea valorilor", stăruie acum asupra proiectului transmodernist, oferindu-ne suntem tentați să credem o carte "din viitor". Altminteri n-am putea explica dezinteresul pentru acest, cu adevărat provocator, titlu. Știm însă că Theodor Codreanu nu e pe placul elitiștilor dâmbovițeni. Cărțile sale, masive, riguros articulate, merg în altă direcție exegetică. Dar criticul (care e și prozator; să amintim, în treacăt, că debuta, în 1981, tot la editura ieșeană mai sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
p. 265). Cunoscuta analistă, "una dintre "logodnicele stelare" ale poetului național" (după o vorbă a lui Paul Anghel), iscând la București, cu ani în urmă, o furtună în eminescologie, mirată apoi ca trăitoare în spațiul helvet de ciudățeniile și alergiile elitiștilor noștri, își continuă preocupările exegetice de impresionantă consistență ontologică. După popasul în "luminișul cristalului", urmează, după câte știm, un studiu consacrat unui Eminescu dincolo de Heidegger, plombat în orizont platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu toate acestea. Dar și unele și altele, ca "arme", servesc unuia și aceluiași scop: subjugarea "celuilalt" cu orice preț. După legendă, Dumnezeu l-a alungat pe om din rai; acum, în apocalipsă, a venit rândul "omului", cultivat, ales și elitist, să-l izgonească pe Tatăl ceresc, fie și din propria-i zidire. Epoca modernă (postmodernă?) trăiește sub "terorismul minorităților", este de părere autorul cărții A doua schimbare la față (p. 29). Când românii au tras câteva semnale de alarmă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Din motive de spațiu tipografic, ne vom concentra aici sumar pe câteva figuri emblematice: M. Eminescu și Paul Goma, de partea adevărului crud, iar de cealaltă parte, H.-R. Patapievici, ce ignoră programatic și fără scrupule România profundă în favoarea grupului elitist (minoritar) de la GDS. Nicio clipă cărturarul din Huși nu înclină spre o societate în care majoritatea ar strivi minoritățile, după cum și situația inversă i se pare reprobabilă. Ca întotdeauna, Theodor Codreanu se situează ferm de partea lui Eminescu, mergând în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tiranic și aberant pe cale să se instaureze. "Pro Saeculum", nr. 7-8, ianuarie 2011 Andrei ȚURCANU Polemici "incorecte" politic Consecvența, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, "incorectul" politic de la Huși, îi dezbracă mereu, de la carte la carte, pe "corecții" elitiști de la București și de aiurea, pe cei de azi, dar și pe părinții ori pe strămoșii lor de tristă amintire, inspiră respect. Dincolo de argumentarea strânsă, transdisciplinară, fără nici un fel de fisuri sofistice sau stridențe demagogice, în demersul său se impune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte și a cuvântului tipărit. Apariția limbilor naționale oficiale ca urmare a dezvoltării literaturilor naționale scrise în vernaculară a fost un astfel de efect al tehnologiei tiparului. "Capitalismul de tipar" s-a aflat în miezul procesului de naționalizare. După ce piața elitistă a cititorilor de latină a atins punctul de saturație, producătorii de cărți, urmându-și interesele comerciale, s-au reorientat înspre masa alcătuită din publicul cititor în vernaculară, alfabetizat în prealabil sub auspiciile literalizante ale Reformei protestante. Au existat, așadar, puternice
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a națiunii la elita sa socială - înțelegere care a dominat scrierile cărturarilor ardeleni pe durata secolului al XVIII-lea - se regăsește în Transilvania lui Inochentie Micu- Klein cât și în Franța lui Montesquieu. Un pasaj din Spiritul legilor ilustrează înțelegerea elitistă (în spiritul vremii) pe care filosoful jurist al luminilor o dădea națiunii: "Națiunea, adică seniorii și episcopii: nu era vorba de comune" (Montesquieu, 1975, II, p. 36) [1748]. Chiar și mai târziu, după ce noțiunea de națiune a fost expandată pentru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
militară și cea Orășenească a întregii națiuni române din Transilvania" (cf. Prodan, 1984, p. 480). Cu toate formalitățile petiționare ce trebuiau respectate, absența țărănimii românești de pe lista categoriilor de semnatari simbolizează totuși revenirea la o formă anterioară, elitară dacă nu elitistă, a națiunii. La această constatare concură și formularistica adresatorie pe care o arborează, ritualic și sfielnic, petiționarii față de mai marii lor imperiali pe care îi recunosc ca atare nu doar din capul locului, ci chiar pe vecie. În ciuda unei retrageri
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Figura 2. Geneza și evoluția conștiinței naționale la românii transilvăneni Sursa: elaborare proprie după D. Prodan (1984) și L. Blaga (1995) În general, acțiunile Școlii Ardelene rămân încastrate paradigmei naționale, aceea de promovare a drepturilor "națiunii" române (definită în sens elitist, ulterior popular) în cadrul politicii transilvane (și imperiale), fără a fi o mișcare naționalistă, în sensul definiției lui Gellner. Unitatea politică a întregii etnii române (dispersate în numeroasele provincii istorice: Banat, Ardeal, Bucovina, Țara Românească și Moldova) nu își găsea încă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
departe, să deschidă calea unei asumări critice-reflexive a trecutului. Iar într-un viitor mai îndepărtat, la o distanță temporală considerabilă de perioada comunistă, va fi posibilă "normalizarea" trecutului. Până atunci, memoria comunismului va continua să fie împărțită între o narativă elitistă care a dobândit hegemonie interpretativă în sfera publică, a comunismului ca traumă culturală, și o contra- memorie subterană, pasivă dar tenace tocmai prin lipsa ei de articulare discursivă și vocalizare politică, cuprinzând o narațiune întrețesută cu fire nostalgice evocând o
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de conceptualizare a trecutului. Totuși, după cum am argumentat în corpul lucrării, analiza s-a axat cu preponderență pe ceea ce am numit "ariergarda consensului societal" reprezentat de literatura didactică, lucrarea de față manifestându-și interesul predilect nu atât pentru istoria ideilor elitiste produse în laboratoarele intelectuale ale revistelor culturale în care se experimentează noi formule ideaționale, cât mai ales pentru ideile standardizate și difuzate masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
masiv în corpul social prin intermediul sistemului educațional. Am răscolit mai ales în adâncurile aluviunilor depuse pe fundul albiei, fără a ignora cu desăvârșire și analiza curentelor de idei responsabile de acest proces de colmatare a memoriei istorice oficiale. Între ezoterismul elitist și exoterismul popular, lucrarea de față a optat decisiv pentru cel de-al doilea, considerând că "sinele național", chiar dacă este imaginat inițial de către literații plasați în avangarda reflecției social politice, se articulează în conștiința indivizilor prin literatura didactică de masă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
era un Don Juan. S.B.: Pe Anton Carpinschi știu că l-ați avut profesor. D.T.: Pe Anton Carpinschi l-am avut ca asistent la materialism dialectic și la doctrine politice. L-aș descrie ca prețios, folosea un limbaj foarte elevat, elitist, plin de neologisme. Nu era dogmatic și era foarte harnic. S.B.: De Paul Gheorghiade ce ne puteți spune? D.T.: Paul Gheorghiade era absolvent de Biologie-Geografie, șef de promoție, preda la Biologie, era mai rebel, pe o altă orbită. Nu avea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
sine. Astfel definită, demnitatea ne apare ca o virtute stoică. Dar ce carieră mai poate face stoicismul astăzi, în plină postmodernitate? Este demnitatea „politically correct“? Mă tem că nu, căci corectitudinea politică nu pare să iubească statuile, cu iradierea lor „elitistă“, cu prestanța lor muzeală. În ce mă privește însă, am o suspectă simpatie pentru ceea ce nu este întru totul corect politică Un pic de desuetudine, o fărâmă de elitism scăpătat, o mică inadecvare nu pot decât să atenueze excesele geometrice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
consilierii intimi ai împăratului Iosif al II-lea219. Primirea oficială s-a stabilit că urma să aibă loc la sfârșitul lunii ianuarie. În cele din urmă, pe 6 februarie 1784, în cea de-a două sute cincizecia ședință a acestui ordin masonic elitist, boierul Vasile Balș a fost ales prin vot secret cu bile, conform statutelor lojei St. Johann, numită și "Zur wahren Eintracht", drept "cavaler francmason, ucenic și frate", fiind primit cu ceremonialul obișnuit de inițiere. Zece zile mai târziu, acesta depunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
învățătorului în cadrul societății, care dobândea o poziție distinsă în masa comunității rurale, printr-un nivel sporit al instrucției dobândit prin școlarizare, ca și prin importanța specială acordată de stat acestei profesiuni, ceea ce îi conferea o poziție socială distinctă și oarecum elitistă. În cazul angajării unui învățător, dreptul de a alege candidatul revenea comunei rurale, dar acesta urma să fie confirmat de directorul școlilor din ținutul Bucovinei, Anton de Marki, care deținea funcția unui inspector școlar provincial, urmând ca la propunerea acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
susținea, indiferent de tematica abordată erau întotdeauna extrem de interesante, iar remarcile pline de umor fin și inteligent mă aduceau într-o stare de maximă încântare și de profundă recunoștință pentru șansa de a studia într-un mediu profesionist și chiar elitist. Aceeași distinsă apreciere o am față de profesorii din cadrul școlii doctorale al programului de cotutelă dintre EPHE Paris și Technische Universitaet Dresden, în special față de dna profesoară Barbara Marx, o femeie extrem de distinsă, cultă și bine pregătită, a cărei luciditate și
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Nu, că a plecat atunci. De asta, la unitate, după războiul ăsta, am fost singurii care am avansat secretarul de partid și medicul stomatolog, fiindcă doctorul Geru a fost pe post de doctor cu noi în Piață și căpitanul Țugurel (elitist, vai!), un om jos pălăria! Deci, Toma m-a prevenit. Și-am început să mă gândesc: "Băi, ceva totuși nu e în ordine. Ceva se pregătește". El probabil că știa. Socru-său, în timpul ăla, era ambasador în Austria. S. B.
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]