3,447 matches
-
amar cu ajutorul căruia iese din situații stînjenitoare. Singurele dăți cînd autorul e patetic sunt pasajele în care, atins de duioșie, simte nevoia să-și exprime recunoștința față de medici, caz în care, proza lui Mirel Cană cade în tiparul convențional al elogiilor de circumstanță, elogii care, pe cît de nimerite sunt sub unghi moral și în discuții în tête-à-tête cu doctorii, pe atît de stinghere par în economia literară a cărții. Căci miza cărții nu stă în reverența morală, ci în sesizarea
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
iese din situații stînjenitoare. Singurele dăți cînd autorul e patetic sunt pasajele în care, atins de duioșie, simte nevoia să-și exprime recunoștința față de medici, caz în care, proza lui Mirel Cană cade în tiparul convențional al elogiilor de circumstanță, elogii care, pe cît de nimerite sunt sub unghi moral și în discuții în tête-à-tête cu doctorii, pe atît de stinghere par în economia literară a cărții. Căci miza cărții nu stă în reverența morală, ci în sesizarea unei drame grație
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
un atac direcționat împotriva acelei logiciplină de platitudinile științelor profane, așa zis pozitiviste, repudiată de la Durer până la Faustul goethean. Refuzul oricărei logici face loc întotdeauna unei mistici a hazardului în care (i)logicul transcendenței devine realitatea cea mai palpabilă. Acest elogiu al nebunieiurmuziene pune și impune aici o problematică crescută în marginea Bibliei, dar întreținută peste veacuri de spiritul iscoditor al Masoneriei. Căci dacă „nebunia lui Dumnezeu e mai înțeleaptă decât oamenii" (cf 1 Cor., 1, 25), devine evident, spune o
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
s-a oprit în tot felul de cotloane, a căzut în mărăcinișuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext pentru visare!" (pp. 61-63) Tocmai aici e necesar să intervină educația, pentru a discerne între pericolele ascunse în asemenea gesturi aparent aseptice. Elogiul exercițiilor de sintaxă, prin care hedonismul nefast se preschimbă în trudă benedictină, așa se justifică. (Și de această dată însă, îndemnul tot de la T. vine.) Cunosc puține devoțiuni literare mai sincere decât aceea pe care-o mărturisește într-un rând
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
belle époque se încheia, în România și în Europa, cînd spiritul ei devenea treptat istorie. Literatura lui Anghel, compusă din savurarea parfumurilor și a culorilor, chemarea adîncă spre extincție, cultul morbid al trecutului, întrupate într-o scriitură rafinată, într-un elogiu continuu al Artei cu majusculă, toate acestea aveau să înceteze odată cu Primul Război. Fără să știe, dar probabil presimțind-o instinctiv, Dimitrie Anghel s-a retras tocmai la timp.
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
Acum, o întrebare personală: v-a dat literatura pe care o scrieți iluzia unei depline libertăți? O, dragă Iolanda, cât de frumos m-ai întrebat, da, mi-a dat, iluzia mi-a dat-o. Puțină Curvăsărie Maghiară va adus multe elogii si fixarea într-un postmodernism memorabil. Vá simțiți în continuare postmodernist? Eu nu-mi spun nicicum, dar despre mine într-adevăr uneori se spune că sunt postmodernist. Dar pentru că un postmodernist adevărat niciodată nu spune despre sine că e postmodernist
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
Fiecare dintre obiectele, colajele pe care ni le propune acum sunt piese care îl ajută să își precizeze reperele stilistice, acelea ale unui nou metabolism structurat pe actualitate, dar mai ales pe valorile tradiției picturale. Întregul său parcurs ne relevă elogiul materiei colorate și al gustului pentru Baroc - stil pe care îl consider identificator pentru arta lui Mihail Trifan, indiferent de forma vizuală în care se manifestă. Prezenta expoziție întregește o etapă de căutări în direcția limpezirii unui concept de picturalitate
Mihail Trifan, bucuria inocentă a jocului by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4882_a_6207]
-
în experiența noastră primară. În ceea ce mă privește, îmi amintesc de copilărie”. În acest volum, care, prin structurarea și formula sa, prin bogăția imaginii e aproape o cartealbum, partea ultimă, numită chiar „Final” revine jurnalistului Alain Veinstein, care aduce un elogiu prietenului său, indentificînd în el specia rară a „scriitorului adevărat”, cel care odată apărut nu trebuie lăsat să plece, cel care de la o carte la alta oferă noi surprize și a cărui operă cere o lectură fără sfîrșit. Minunatul volum
Regal Quignard by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4905_a_6230]
-
Rodica Zafiu Adesea, dicționarele nu indică suficient de limpede orientarea argumentativă a cuvintelor, valorile pe care acestea le transmit, aptitudinea lor de a sprijini elogiul sau blamul. În cazul unor termeni al căror sens cuprinde noțiuni morale, lucrurile se pot complica și mai mult. Maliție, malițiozitate și malițios sunt exemple interesante pentru inevitabila limitare a surselor lexicografice. În explicarea lor apar de obicei termenii răutate
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]
-
p.22). Théophile Gautier ajunge astfel la concluzia care-i va defini întreaga viziune despre literatură și artă: „N este cu adevărat frumos decât ceea ce nu poate servi la nimic; tot ceea ce este util este urât...”(p.23) Consecința logică: elogiul formei. O bună parte din prefața la Mademoiselle de Maupin este consacrată artelor plastice, model de perfecțiune formală. „Unui vas care-mi este folositor, eu prefer un vas chinezesc, împodobit cu dragoni și cu mandarini, care nu-mi folosește la
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
asocierea culorii albe durității pietrelor, dar și subtilității muzicale a unei lumi ce depășește universul cotidian: „le marbre blanc”, „la laiteuse opale” etc., culoarea albă este un simbol al purităț ii dar și al lumii de gheață, indiferentă și rece. Elogiul frumuseții, ca fruct al exigențelor tehnice, asimilează inspirația poetului muncii dure a unui emailor. Ideile sale vor fi reluate de adepții Parnasului, iar mai târziu, în 1872, anul în care Gautier va trece în veșnicie, Théodore de Banville va publica
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
poetului muncii dure a unui emailor. Ideile sale vor fi reluate de adepții Parnasului, iar mai târziu, în 1872, anul în care Gautier va trece în veșnicie, Théodore de Banville va publica Le petit traité de poésie française, revelator pentru elogiul dificultăților formale, ca element primar al calității. Totuși, după 1870, spiritul pozitivist își impune prezența. Noi teme, rezultat al unei realități mereu în mișcare, sunt puse în valoare, grație unei forme mereu mai subtile. Poezia parnasiană, tot mai intelectuală, abordează
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
specială), iar cea desenată a lui Sandu Florea atinge cote maxime de recunoaștere și popularitate internațională (comics -urile sale apar la prestigioasele trusturi Marvel și DC Comics, în tiraje între 100 000 și 1 000 000 de exemplare și primesc elogiile criticii americane). Abia în 2011, cele 12 planșe de poezii BD sînt redescoperite în arhiva personală a lui Sandu Florea și, prin mijlocirea lui Alexandru Ciubotariu și a Muzeului Benzii Desenate din București, părăsesc sertarul cu proiecte și amintiri și
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
întuneric, cu lumina răspîndită difuz doar de mari ecrane pe care, imaginile unor cititori de toate vîrstele, așezați în fotolii în dreptul bibliotecii personale, întorcînd tăcuți filele cărții sau murmurînd textul pe care-și țineau aplecate privirile, puteau trece drept un elogiu vizual adus literaturii. În labirintul creat de ecranele supradimensionate, se aflau cuibărite mici saloane cu mobilă ca pe vremea bunicii, invitîndu-i pe vizitatori la un ceai sau o cafea, la răsfoitul cărților așezate pe măsuțe sau în rafturile unor biblioteci
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
avea să se nască douăzeci de ani mai târziu. Dar, fie din tact, fie din indiferență, a acceptat explicația cu aceeași grație visătoare care-i marcase întreaga atitudine de la bun început.) După aceea, Borges s-a lansat într-un exaltat elogiu al măiestriei lui Stevenson, care - fiind, grosso modo și parțial, identic cu ce avea să scrie mai târziu despre autorul scoțian - nu necesită să fie reprodus aici. Deci, haideți să zburăm din nou... Prezentare și traducere din engleză de Antoaneta
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
la mijlocul anilor ’30 - un adevărat înaintaș al hippioților din anii ’60! -, e numit agent special pentru educație fizică. Nu știm în ce măsură descrierile „mădularului ars de soare” și odele în care încerca să aducă la același numitor vechile rune germanice și elogiul testiculelor făceau parte din subtilitățile propagandei naziste. Ce știm e că în 1942 cariera gladiatorului care se fotografia expunându-și corpul musculos și uns cu uleiuri - întru totul asemănător culturiștilor de azi - a fost eliminat din toate funcțiile publice. Împingând
Nazism și culturism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5412_a_6737]
-
care simțămintele și suferințele personale se amestecă cu cele de obște. Abia cu Eminescu, și cele trei sonete din Convorbiri literare, cărora suta de ani de sonet, în 1973, când apare, aproape că li se închină, macazul se schimbă, spre elogiul unei intimități delicate, vag amenințate. Cu Macedonski, aria de cuprindere a sonetului se lărgește din nou, dovadă că deprinderea cu genul a celui care scrie compensează îndrăznelile tematice. Pentru Coșbuc, sonetul e prilej de ceartă, de încăierare din condeie cu
Cele mai frumoase poezii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5118_a_6443]
-
Timotei Cipariu a avut contribuția cea mai însemnată: el a redactat proiectul de statute, a stabilit și programul de activitate al „Asociațiunii”. „Un reazim al naționalității române”, așa concepe T. Cipariu scopul Astrei și în discursul inaugural, după ce face un elogiu al libertății în spiritul veacului său („sclăvia e mai rea decât moartea naturală”), după ce arată că istoria Transilvaniei a fost un lung șir de suferințe în care zilele de bucurie „au fost mai puține și mai rare decât peana de
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
să-mi vând și cămașa ca să-l pot măcar vedea și copia”. Importanța limbii materne pentru păstrarea ființei naționale este un laitmotiv al cuvântărilor lui Timotei Cipariu ținute în cadrul Astrei. În Cuvântarea rostită la Blaj, în anul 1871, după ce face elogiul culturii clasice greco-latine și deplânge distrugerea urmelor de cultură latină din cauza fanatismului religios, afirmă că „o națiune e moartă fără limbă și literatură precum trupul e mort fără suflet”. Reluând ideea și a altor cuvântări („e un miracol cum de
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
Cuvântările lui Timotei Cipariu au - pe lângă valoarea lor literară - pentru că multe fragmente sunt pagini de literatură autentică, altele, cum sunt cele despre „tezaurul neprețuit” limba românească, odă antologică închinată limbii române, veritabil poem în proză, - și o netrecătoare actualitate prin elogiul culturii care poate impune un popor mic în familia popoarelor civilizate, prin apărarea unității neamului românesc dincolo de barierele confesionale, prin dragostea față de limba românească - semn indelebil al identității naționale. 1. Apud I. Rațiu, Timotei Cipariu, Blaj, 1905, pp. 24-25: Cf.
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
despre Sorin Titel. Este Sorin Titel însuși, cu impunătoarele romane realiste din universul bănățean țărănesc (dar și central european). Este Vasko Popa, marele poet sârb al cărui cuvânt rostit la Congresul scriitorilor tineri din 1956 a șocat prin curaj, prin elogiul adus libertății într-un timp al represiunilor. Este, dintre cei vechi, straniul Marc-Mihail Avramescu (Ionathan X Uranus), evreul cu destin asemănător celui al lui Steinhardt, convertit la ortodoxie și devenit preot practicant, exponent totodată al avangardismului celui mai îndrăzneț. Este
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
fizică și mentală. Există un declin straniu și vertiginos al lui Justine pe parcursul unei singure nopți, cea a nunții ei, debutată cu remarcarea unei stele noi; propriul eșec anticipează catastrofa generală. În același timp, există la Lars von Trier un elogiu al frumuseții crepusculare, care vine din distrugere, care încununează un eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
colaționeze cartolinele, într-un discurs vizual bine închegat și mereu expresiv. Trebuie spus, de la bun început, că opera de colecționari a lui Viorel Ovidiu Lipovan (din păcate, plecat, între timp, la cele veșnice) și, respectiv, Gabriel-Octavian Nicolae merită din plin elogiile noastre. Poate că, la capitolul cărți poștale, țara noastră nu a stat și nu stă nici acum la înălțimea marilor școli occidentale, ceea ce face ca misiunea pasionatului să fie cu atât mai dificilă. Ei bine, chiar în aceste condiții mai
Constanța, într-un album de epocă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5229_a_6554]
-
au asupra cititorului efectul unei monotonii encomiastice culminînd în sațietate. După ce te-ai plimbat pe marmura impecabilă a muzeului cu portrete, simți nevoia să vezi cutele neînfrumusețate ale unor oameni vii. Al doilea portret care iese din ștanța obișnuită a elogiilor politicoase e cel al lui Dragoș Protopopescu. "Croindu-și drum pe culoarul ticsit de studenți care ducea la amfiteatrul Hasdeu (et. II), silueta profesorului (nu prea înalt de statură) aducea o notă de distincție vestimentară nu foarte obișnuită la profesorii
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Adrian Popescu "O, dalii, tufănici și crizanteme"- scria Baconsky. " salvie levănțică iasomie trandafir"- scria Mazilescu. Textul primului poet, din volumul din 1956, Dincolo de iarnă senin-autumnal, melancolic, era un elogiu al anotimpului, somptuos- împlinit, unde enumerarea citată avea, cred, un rol incantatoriu. Enumerarea din textul celui de al doilea poet, text din antologia Va fi liniște, va fi seară, 1979, încheia un scurt poem, fără titlu, tensionat, debutând abrupt "viață
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]