1,444 matches
-
E un segment diferit de gazetărie în care Arghezi, date fiind circumstanțele angajamentului publicistic, apare ca editorialist critic, subiectiv evident, și consangvin în critica politicianismului veros, cu Eminescu sau Caragiale, cel din celebrul pamflet-rechizitoriu 1907. Din primăvară până în toamnă. Vom eluda intenționat problema afinităților sale politice din această perioadă, mai exact a filogermanismului politico-ideologic, constituit, ulterior, în cap de acuzare, nu pentru că am considerat-o o temă cu asperități, ci pentru simplul motiv că ar trebui să facă obiectul unei cercetări
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de instanță critică evaluativă, iar preopinentului (destinatar 2) i se acordă un statut de egalitate, în cazul manifestului enunțul sentențios produce un dezechilibru între actanți. Enunțiatorul își asumă total și nedubitativ adevărul propriei teze și îl expune în termeni categorici, eludând, ab initio, ipoteza înaintării spre acest adevăr prin maieutică. Astfel, ambilor destinatari (cel de-al doilea, conturat ca un grup eterogen, angajat în susținerea unor principii, dacă nu opuse, cel puțin diferite) li se furnizează o viziune (concepție) inedită, cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În acest context socio-politic practică scriitorul Eminescu gazetăria, ca pe o meserie de vocație și e o obligație morală față de națiunea română. 2. Analizând discursul publicistic eminescian din perspectivă retorică, Monica Spiridon eludează din start dimensiunea ideologică, responsabilă de etichetarea gazetarului ca retrograd, paseist, reacționar, utopist, xenofob, antisemit etc., pentru a se plasa în dimensiunea argumentativă a discursului în care, fără îndoială, conceptele și principiile dobândesc valențe noi. Astfel, vizionarismul său utopic devine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de acest fourre-tout. Acest cuvânt ademenitor împiedică orice elucidare a valorilor imaginii. Ea prezintă un artefact drept natură, o clipă drept esență și un folclor drept universal. Retorica sumară a artei, o minciună frumoasă, e prea omniprezentă spre a fi eludată. Ne-am mulțumi s-o vedem pusă la locul ei. Preoții artei derulează metamorfoze și resurecții ca tot atâtea avataruri ale unei substanțe transistorice. Nu este, de fapt, decât un substantiv apărut târziu. Cel mai recent dintre slujitorii cultului a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mult sau mai puțin relevant și eficient, pentru promovarea intereselor unui grup"48. Dincolo de faptul că această caracteristică implică o întreagă discuție epistemologică relativă la relația dintre ideologie și standardele de obiectivitate și adevăr specifice cunoașterii 49, nu pot fi eludate amendamentele de ordin moral pe care le atrage o astfel de caracterizare a conceptului: "Acest lucru nu înseamnă că rasiștii, de exemplu, nu pot avea credințe "false" despre negri (...). Nu înseamnă nici că feminismul nu poate avea credințe "adevărate" despre
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
redusă la jargon tehnic despre mijloace, discuțiile despre scopuri fiind tărâmul propagandei. Dezbaterea obiectivelor societății a fost ocultată de industrializarea rațiunii, de faptul că aceasta a devenit slujitoarea dominării tehnice"151. Devenind dominată de viața socială, știința nu mai poate eluda, astfel, caracterul său ideologic. Dimpotrivă, ea servește acum unui anumit interes, pe care cadrul societal al comunității contemporane îl dictează. Orientată să atingă anumite scopuri, ea nu mai poate face recurs la obiectivitate și neutralitate. Unul dintre cei mai renumiți
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
susține că epistemologia din Logica cercetării se constituie într-un fundament pentru teoria sa socio-politică, dezvoltată în Mizeria istoricismului și Societatea deschisă și dușmanii ei. Nu am putea avea o perspectivă comprehensivă asupra criticii popperiene la adresa utopiilor istoriciste dacă am eluda datele sale fundamentale, anume cele epistemologice, prin care filosoful își argumentează concepția de mai târziu. Ceea ce face Popper, atunci când pune sub lupă problema istoricismului utopic, este o încercare de a opri "jocul de-a istoria" practicat de imaginația multor gânditori
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tip de orientare. Deși importanța unor astfel de perspective pentru critica teoretico-politică a gândirii de tip totalitar nu poate fi negată, nu e mai puțin adevărat că, restrângând semnificația ideologiei la statutul de obiect al unei asemenea critici, riscăm să eludăm tocmai acele aspecte care permit recuperarea valențelor epistemologice ale conceptului. Or, acesta este subiectul care mă interesează în contextul de față. În acest sens, consider că, asociind conceptul de ideologie unui fenomen politic înțeles exclusiv în termenii interesului pentru transformări
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pentru proiecțiile de tip utopic sarcina de a configura "modele ale unor societăți bune care nu sunt limitate nici la sfera statului-națiune și nici la o singură dimensiune instituțională a modernității"556, teoria socială și politică a contemporaneității riscă să eludeze aspecte importante ale societății prezente, numai de dragul de a configura o societate a viitorului. Se poate susține, în acest context, că, eșuând în a se impune ca proiecție teoretică a realității prezente, una a culturii globale omogene, ideologia alunecă înspre
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
configure an answer to this question. Even if in this paper we consider the political function of ideology as secondary (for our epistemological endeavour, the function related to the problem of knowledge is preeminent) it is clear that we cannot elude it. Taking into account this function brings to light important aspects of the knowledge, explanation and understanding of political phenomena, such as domination and interests, and in this respect we think that it is reasonable enough to sketch some cognitive
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
intereselor de dezvoltare a businessului național; Capitalul investit În protecția intereselor sale poate executa o presiune politică viguroasă asupra statului gazdă În acele domenii, care contravin intereselor naționale ale statului; Companiile mari, ce vin cu capitaluri imense, sunt capabile să elude legea cu privire la impozitare, În urma căreia se realizezaă plăți incomplete a impozitelor În bugetul statului gazdă. Utilizînd prețurile de transfer, filialele unor astfel de companii ce activează În diferite state, ascund priceput veniturile de la impunere prin deplasarea acestora dintr-o țară
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
Alexis de Tocqueville, "egalitatea" în creștere a "condițiilor", pe care a remarcat-o atît în Europa cît și în America, era atît de izbitoare încît era "un fapt providențial și are toate caracteristicile unei porunci divine: este universală, este trainică, eludează în mod constant orice intervenție umană, și toate evenimentele, precum și toți oamenii, contribuie la progresul ei." 2 EGALITATEA INTRINSECĂ: O JUDECATĂ MORALĂ Egalitățile și inegalitățile pot lua o varietate aproape infinită de forme. Inegalitatea în privința abilității de a cîștiga un
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
da nume unui arbore, unui animal, unui râu sau oricărui alt obiect care îl interesa decât după ce a descoperit în prealabil o calitate generală care l-a frapat ca trăsătură caracteristică a obiectului pe care el voia să-l denumească”. Eludând perioada îndelungată în care țipătul instinctiv și imitativ a devenit sunet articulat și semantic, Max Müller atribuie omului primitiv procesul mintal de identificare a esenței lucrurilor, proces de care numai omul este capabil. În consecință el prezintă, în ale sale
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
linia de gândire Heraclit - Lucrețiu - De Brosses, ceea ce permite recuperarea a tot ce este valoros în gândirea istorică românească. Recuperarea este distribuită în trei subcapitole: Cronicarii; Filologii; Antilatiniștii. CRONICARII Grigore Ureche (1590/1595 - 1647), cronicar al Țării Moldovei, nu poate eluda faptul că „românii câți se află locuitori în Țara Ungurească și la Ardeal și la Maramureș, de la un loc sânt cu moldovenii și toți de la Râm se trag“ (p. 132), dar forțează argumentele prin care crede că poate fi justificată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
divinitate, acum, în secolul al XXI-lea, când cunoașterea științifică a lumii a făcut atâtea progrese. Răspunsul este că da, trebuie să cunoaștem până la ultimul detaliu abordarea mistică a istoriei limbii întrucât toate explicațiile tradiționale care se dau acestei istorii, eludând originea naturală a limbajului și evoluția socială a limbilor, se înscriu în creaționism și duc pe căi mai mult sau mai puțin ocolite la originea divină a omului. Pentru acest motiv este necesar să prezentăm și problema limbii unice primare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii române prin înlocuirea arborelui genealogic indoeuropean cu arborele genealogic pelasg, care s-a ramificat pe spațiul euro-afroasiatic, acoperind și peninsula italică, unde latina cultă rămâne suspendată ca o ramificație artificială a limbii grecești. Și această soluție este nerealistă întrucât eludează constituirea limbii române în simbioza traco-latină, componentele căreia înscriu rădăcinile acestei limbi în baza naturală a limbajului uman și în continuitatea globală a materialului lingvistic. Gheorghe D. Scraba (18?? - 1940) a scris o filozofie a limbii române, pe care o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prin care domină totul. Filozofia idealistă, la care se raportează și Scraba, substituie calea reală a cunoașterii de la senzație/interjecție la monada sens/cuvânt și de aici la noțiune, ca generalizare logică, cu o evoluție inversă, de la noțiune la cuvânt, eludând sensul acestuia și desființând în consecință personalitatea semantică a limbilor. Limbilor le rămâne doar raportul noțiune cuvânt, acesta din urmă luat doar ca segment sonor specific. „Vorbirea omenească, arată Scraba, apare convențională, diferind de la popor la popor”, dar „noțiunile, pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
apoi de „neprețuitul tezaur de cuvinte, unele de vechime legendară, înrudite de aproape cu forme din mitologia indiană, persană, etc.; ori cu limba egipteană și alte limbi îndepărtate, și care cuvinte nu se găsesc la popoarele din jurul nostru” (p. 116). Eludând simbioza traco-latină și ducând limba română, ca origine, în antichitate, Scraba descoperă următoarele categorii de cuvinte românești: 1) Cuvinte înrudite cu italiana; 2) Cuvinte care se înrudesc cu greaca; 3) Cuvinte care sunt înrudite cu limba latină, dar sunt privite
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
al progresului cunoașterii. Rectificarea ce s-a făcut, în limitele științei tradiționale, prin introducerea sintagmei „latina dunăreană” sau „populară”, pentru a sugera ideea unei limbi latine vii vorbite de coloniștii romani, nu poate însufleți devenirea limbii române atâta vreme cât substratul este eludat, slavii, maghiarii și turcicii sunt aduși din alte părți, iar latina, fie ea și populară sau dunăreană, este lăsată singură să devină română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
faptul că din opoziția care s-a creat între spațiul tracic, aflat în evoluție etnolingvistică, și civilizația grecolatină a rezultat, ca primă formulă de replică la cultura antică, limba Pe de altă parte, limbile albaneză și română, simplificând neutrul și eludând constituirea formelor cazuale sugerate de latină și susținute de materialul aglutinant autohton, au dezvoltat pentru ambele genuri (masculin și feminin), la singular și plural, opoziția nedefinit - definit: (një) mal, (un) munte - male, munți și mali, muntele - malet, munții; (nje) vajzë
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Istoria Medicinei. MEDICINA - FILOSOFIE, ȘTIINȚĂ, ARTĂ A gândi viața prin starea de sănătate a semenilor este mai mult decât o problemă de etică profesională. A reflecta, înainte de a diagnostica sau prescrie un tratament este lege și nimeni nu o poate eluda. Iată de ce, înainte de orice, medicina este filosofie, dragoste de înțelepciune și responsabilitate, reclamate de redarea sănătății pacientului, de viața lui. Unificarea gândirii dinamice, creative, profunde este imperativ acceptată ca o stare de conștiință medicală, în afara căreia nimeni nu se poate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Definițiile moderne ale mitului insistă asupra originilor sale sociale, care îl reduc de cele mai multe ori la o simplă povestire tradițională, anonimă, prin care "o societate se explică sieși"; a afirma însă despre mit că este doar o povestire tradițională îi eludează însăși esența, este de părere Barry Powell, discuția rezumându-se la modul de transmitere a unor povești denumite generic mituri, deși nu se știe de ce (aceleași dificultăți le întâlnim în definirea altor concepte de importanță transculturală și transistorică, precum "religie
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
format din copii (ceea ce se poate vedea și din corespondență, abundentă în întrebări scurte și punctuale, de genul "cine e mai tare?"), iar percepțiile nu sunt clar scindate pe gen (sunt observate distincții de gen acolo unde seria animată le eludează, iar fetele au de multe ori aceleași preferințe ca băieții). În SUA și Franța, însă, publicul adolescent și matur este mai numeros, iar corespondența tinde vizibil să impună un aer intelectualist, să creeze un "spațiu public rudimentar" la marginea celui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ibid., p. 26. 473 Ibidem, p. 24. În această viziune, pentru ca un "text" să pătrundă în cultura de masă, el trebuie "să conțină atât forțele de dominație, cât și posibilitățile de a lua atitudine împotriva lor, ori de a le eluda.", Într-adevăr, se pot cu ușurință observa astfel de produse "subversive", care deși transmise prin canalele de diseminare industriale, oferă chei de interpretare centrifuge, de la filme, clipuri muzicale, comedianți, la serii de bandă desenată, și care s-au bucurat de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
afirmă Benveniste, spune o poveste, banda desenată umoristică oferă un discurs, constituind avatarul caricaturii, și funcționează în siajul unei idei (se creează "invers", de la deznodământ spre intrigă, și depinde de abilitatea creatorului cât anume este expus explicit și cât este eludat). Pierre Fresnault Deruelle, Le personnage de bande dessinée et ses langages, p. 103. Desenul caricatural este un adevăr subiectiv proclamat, nu o întreprindere prospectivă, ci una retorică ("discursul care se caută, gândirea care se derulează" într-un "conglomerat iconico-lingvistic"), e
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]