2,689 matches
-
propriii termeni tradiționali nondialectici. Doar în ultimii ani, atât culturile populare urbane, extrem de complexe, cât și cele țărănești - încă destul de pure, ca în micile populații sălbatice studiate de etnologi - au fost pervertite radical de noul tip de cultură a puterii. Emigrarea în orașele industriale și, mai ales, consumismul, ce a impus noi modele umane, au instituit cu vechile culturi populare o relație complet nouă și deci revoluționară în cadrul universului capitalist. Acum doi ani, pe o tarabă din Porta Portese 1, un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
țăran din provincia Benevento, privitoare mai ales la participarea sa la două războaie burgheze, cel din 1915-1918 și cel din Etiopia 1 (în ambele cazuri, a căzut prizonier). O anexă foarte scurtă ne informează cu privire la ultimul capitol din viața sa (emigrarea în America). Francesco De Gaetano este practic analfabet (a făcut clasa a II-a); totuși, la capătul provinciei Benevento, când încă e adolescent, îl ajunge chemarea celuilalt univers, pe care îl simte ca fiind superior. Superior, dar străin. Iremediabil străin
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
examinat În circumstanța de emigrație, care precedă intrarea În SUA și acordarea statutului de imigrant. O asemenea abordare, absolut necesară, nu poate fi acceptată fără a se ține cont de unele caracteristici temporale, economice, politice, diplomatice etc., care au influențat emigrarea, În general, sau cea dintr-o zonă geografică distinctă ori chiar dintr-o anumită țară. America nu a fost vreodată văzută la fel de toți emigranții, chiar și după ce ei deveneau americani. În fiecare perioadă, Noul Continent arăta altfel și reprezenta altceva
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
tratate tangențial. * Referindu-ne la emigrația română În America, socotim necesară reluarea unei Întrebări, căreia nu i s-a răspuns Încă, deși a fost formulată demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate Însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecît de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
demult și a suscitat chiar unele dezbateri, neîncheiate Însă cu clarificările necesare: au românii propensiunea emigrării? Națiunea aceasta a fost una predispusă migrației sau a evitat-o, nu numaidecît de teama neantizării? Se acceptă azi, ca o axiomă cvasianonimă, că emigrarea a reprezentat o pornire tainică a omului dintotdeauna, imuabilă ființei sale, adică o dimensiune a conștiinței umane, neîngrădită de limite ori hotare artificiale. Fără dorința de a căuta mereu un „dincolo” necunoscut, deci Întotdeauna altceva, o promisiune implicită ori imaginară
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
statică, limitată la o identitate izolată și circumscrisă unui orizont Închis, deci singular. Păgubit de mișcarea continuă a omului, de marile migrații care au traversat secolele, pămîntul și omul ar fi arătat astăzi altfel. René Gonnard considera, referindu-se la emigrare, că acest proces precedă imigrarea, „car, en réalité, ce sont les deux faces du phénomène, le creux et le relief de la même figure. Tout émigrant est forcément un immigrant [...]. Le même fait, vu du point de départ et vu du
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fait, vu du point de départ et vu du point d’arrivée, voilà l’émigration et l’immigration, et ces deux aspects sont inséparable l’un de l’autre”. Făcînd distincția necesară Între emigrație și imigrație, studiosul francez preciza că emigrarea este o decizie a cuiva de a părăsi locul unde s-a născut sau trăia la un moment dat, pentru a se stabili definitiv sau pentru un timp altundeva. Emigrația nu a Început, evident, cu strămutarea În America. Dar, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu a Început, evident, cu strămutarea În America. Dar, În dorința funciară a omului de a-și lărgi mereu orizontul cunoașterii spațiale, pămîntul de peste Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, Într-un enigmatic „dincolo”. Încă de la Început, emigrarea În America a fost, pentru un european, mai dificilă decît cea care avea În vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decît pentru cineva din vestul sau nordul Europei. De
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Ocean a reprezentat o ispită permanentă, transformată, cu timpul, Într-un enigmatic „dincolo”. Încă de la Început, emigrarea În America a fost, pentru un european, mai dificilă decît cea care avea În vedere unele țări ale Vechiului Continent. Pentru un român, emigrarea dincolo de Ocean era cu mult mai complicată decît pentru cineva din vestul sau nordul Europei. De aceea, emigrația română În SUA a Început mai tîrziu, deși Lumea Nouă era cunoscută românilor și se știa că acolo se putea muta oricine
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
aceea emigrantul nu era un individ plecat În lume ca Într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră Încă În state naționale - cehii, slovacii, sîrbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. În România, emigrația nu beneficia de Îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la Început, la o decizie personală. În plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de Încrederea În valorile ei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se constituiseră Încă În state naționale - cehii, slovacii, sîrbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. În România, emigrația nu beneficia de Îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la Început, la o decizie personală. În plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea depinde de conștiința de sine, de Încrederea În valorile ei civilizatoare, de vitalitatea ei, de aspirația către mai bine etc. Sedentarismul cvasifeudal al unei nații, deci teama sau refuzul de a emigra
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu intenția de a-și Însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum procedaseră altădată spaniolii, portughezii, englezii, olandezii etc. Singura „cucerire” a românilor era speranța, care, În cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, În alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra În atribuțiile statului, În România lucrurile stăteau mereu altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfîrșitul secolului al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
America și dintre care puțini sînt care se mai reîntorc. Și pentru Împiedicarea acestui rău nu e destul să dăm sfaturi poporului, Îndemnîndu-l să nu-și părăsească vatra strămoșească, ci trebuie să lucrăm cu toate puterile noastre pentru Înlăturarea cauzelor emigrării oamenilor noștri peste ocean. Oricît s-ar simți de slabi conducătorii firești ai poporului român, au totuși destule mijloace pentru a reduce la minim numărul emigranților români care Își iau lumea În cap”. Particularitățile acestei stări de fapt rezidau În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să trăiască În alt mediu; chiar În momentul cînd, pe la 1900, românii ardeleni Începuseră să emigreze masiv În Statele Unite, se Întreținea iluzia unei stări temporare, care va lua sfîrșit prin Întoarcerea celor plecați”. Nici chiar românii deveniți americani nu Încurajau emigrarea transatlantică a conaționalilor lor, fie că era vorba despre cei din ținuturile transcarpatice, fie că era vorba despre cei din România. Răspunzînd Îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911, considera că „nu În America trebuie căutată pricina
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
putut fi oprită și nici nu a devenit o preocupare a oficialităților guvernamentale. De altfel, „exodul” către Lumea Nouă, de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și Începutul secolului XX, depășea, din multe puncte de vedere, dimensiunile și semnificațiile obișnuite ale emigrării europene de pînă la acea dată. Așa cum s-a remarcat adeseori, „mișcarea migratorie europeană din secolul al XIX-lea către Statele Unite ale Americii a Început aproape imediat după Înfrîngerea lui Napoleon și restaurarea păcii În Europa, În anul 1815”. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
newcomers, including a large number of French, Canadians, and Mexico sent some 2 million. These emigrant centres supplied the largest ethnic concentrations in American society before the 1960s”. Așa cum era și de așteptat, România nu figura printre principalele „surse” de emigrare ale epocii, Întrucît românii din Austro-Ungaria erau Înregistrați printre cei plecați din Imperiul bicefal. Cu două decenii și jumătate Înainte de sfîrșitul secolului al XIX-lea, cineva observa că „În Staturile - Unite emigrațiunea aduce un torent de irlandezi, ecosezi, germani, olandezi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un neînsemnat număr al celor Învrăjbiți cu soartea se aflau În America Încă pe la anul 1850. Fiind Însă că acest soi de oameni a ajuns acolo mai mult În urma Întîmplării decît prin voința lor, nu putem vorbi de Începutul unei emigrări serioase Încă pe atunci, ci numai cu treizeci de ani mai tîrziu, cînd Își părăsesc vetrele cei dintîi țărani de Banat, Sătmar și Țara Oltului”. Altcineva, abordînd același subiect, la sfîrșitul anilor ’20, considera că „emigrarea românească În Statele-Unite are
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
vorbi de Începutul unei emigrări serioase Încă pe atunci, ci numai cu treizeci de ani mai tîrziu, cînd Își părăsesc vetrele cei dintîi țărani de Banat, Sătmar și Țara Oltului”. Altcineva, abordînd același subiect, la sfîrșitul anilor ’20, considera că „emigrarea românească În Statele-Unite are loc cu Începere de pe la anul 1890, dacă trecem cu vederea cazuri izolate sau figuri romantice ca aceea a lui Pomuț, un fel de Garibaldi al nostru”. Recent, un specialist avizat al acestei teme remarca și el
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Începere de pe la anul 1890, dacă trecem cu vederea cazuri izolate sau figuri romantice ca aceea a lui Pomuț, un fel de Garibaldi al nostru”. Recent, un specialist avizat al acestei teme remarca și el că „de la cele cîteva cazuri de emigrare a românilor din Transilvania, cunoscute după 1848-1849, sînt semnalate ceva mai multe În jurul anilor 1880-1885. Adevăratul debut al fenomenului pare a fi fost Însă pe la 1890-1894. În jurul anului 1900, deci chiar la Începutul secolului, fenomenul se generalizează și devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de educație. Ei Își abandonau locurile unde se născuseră Întrucît, așa cum remarca ziarul America, din 18 februarie 1911, „mulți dintre noi [...] venim aici, În țări străine, [...] din pricina asupririlor ungurești”. Stăruind asupra acestui subiect, cineva atrăgea chiar atenția că „istoriografia problemei emigrării românilor În America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se poate nega Însă că această realitate era strîns legată de determinările politice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din 18 februarie 1911, „mulți dintre noi [...] venim aici, În țări străine, [...] din pricina asupririlor ungurești”. Stăruind asupra acestui subiect, cineva atrăgea chiar atenția că „istoriografia problemei emigrării românilor În America are, totuși [...], lacune serioase. Astfel, cu toate că pentru cei mai mulți cercetători cauzele emigrării erau considerate a fi fost exclusiv de sorginte economică și socială, nu se poate nega Însă că această realitate era strîns legată de determinările politice ale regimului dualist din Ungaria”. Justificîndu-și afirmația, autorul citat arăta că „un elocvent argument În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de sorginte economică și socială, nu se poate nega Însă că această realitate era strîns legată de determinările politice ale regimului dualist din Ungaria”. Justificîndu-și afirmația, autorul citat arăta că „un elocvent argument În a ilustra și substratul etnico-politic al emigrării Îl constituie răspunsul tipic și frecvent pe care Îl dădeau funcționarii aparatului de stat ungar din Transilvania, la plîngerile de tot felul ale românilor: Dacă nu vă place, plecați În America ori Valahia»”. Chiar dacă o asemenea explicație nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
general, grupul etnic român din SUA și Canada. Cei care au scris despre românii americani nu s-au arătat interesați de cei reveniți În țara de origine, dar care au trăit un timp În America de Nord. Lipsesc cifrele, lipsesc informații specifice emigrării, modalității de procurare a actelor necesare și deplasării În SUA etc. Nu știm atît cît s-ar cuveni despre descendenții emigranților etc. Dispunem doar de afirmații generale despre relațiile românilor stabiliți dincolo de Ocean și ale descendenților acestora cu românii rămași
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
cu americanizarea, dar este o servitute acceptată și indispensabilă, nu este ușoară, iar reușita ei a depins Întotdeauna de o multitudine de circumstanțe: vîrstă, educație, cunoașterea limbii engleze, profesie, mediul de unde venea (sat sau oraș), situația familială, structura psihică, motivația emigrării etc. Dincolo de dificultățile pe care le ridica „Însușirea” identității americane În fața celui abia venit, „ineditul” pe care i-l oferea America - deci confortul și civilizația - Îi atenua suferința, Înlesnindu-i adaptarea. În paralel sau Înaintea „convertirii” la americanism, fiecare român
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
partly due to the fact that relatively few Romanians had emigrated to the United States”. Această apreciere privea realitățile românești și americane post-1918. Dar iată ce Întrebări Își punea un român american În 1912, deci Înainte de Primul Război Mondial: „este emigrarea Românilor În favorul sau În defavorul intereselor obștești ale Americei? și America poate se considera ca un isvor de cîștig sau de pierdere? Răspunsul nu poate fi - opina el - decît negativ, În ambele cazuri. Și iată pentru ce! America are
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]