1,351 matches
-
și ca predictor semnificativ al succesului terapeutic prin consolidarea relației, complianța la tratament, creșterea încrederii pacientului (Hojat, Gonnella, Nasca et al., 2002). Pe de altă parte, empatia este factor principal în vulnerabilizarea specialistului la simptomatologia STS (Figley, 1995). Dincolo de factorul empatic, asumarea rolului de medic, afectele investite și constituirea relației pacient-specialist, depind cu siguranță și de motivația care mobilizează acțiunile cadrului medical. Contextul românesc plasează cadrele medicale în josul listei de priorități bugetare, infrastructura este deficitară, iar tot sistemul este în tranziție
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
cele raportate de McManus et al. (2006). Autorii raportează că studenții care își doresc să își ajute semenii sunt mai adesea femei, cu un nivel crescut de agreabilitate (Big Five) și înregistrează scoruri mai ridicate pe scala care măsoară abilitatea empatică de a vedea o situație din perspectiva unei alte persoane. Pe de altă parte, cei care au înregistrat scoruri ridicate la factorul "respect' în studiul lui McManus et al. (2006) erau caracterizați prin note mai ridicate la disciplinele științifice, înregistrau
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
factori de risc / 16, 18, 30, 38, 40, 42-43, 45-46, 54, 85-86, 103, 108, 115, 117-119, 124-125, 157, 168, 187 factori demografici / 59, 115, 175 factori profesionali / 37, 45, 120, 156 G genul / 16, 116, 156, 159, 168, 187 grijă empatică / 34, 93-94, 140 grijă detașată / 141 I istoric traumatic personal / 30, 40-43, 46, 101, 103, 118-120, 156-158, 168, 187 imagerie intruzivă / 36, 53-54, 62 interpersonal / 32, 66, 142 L locul controlului / 83, 90-92, 165 M medici / 21, 57, 85, 87
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
43-46, 48, 55, 60-61, 65, 70, 72-73, 76, 80-81, 84-86, 89, 91-92, 94, 113-114, 117, 120-121, 123, 125, 133, 141, 149, 153-156, 163-164, 168, 178, 188 protecție / 38, 45, 113, 116, 120, 125-126, 176 psihanalitic / 22, 24, 50 R răspuns empatic / 30, 34, 60, 94, 118 realizare personală / 74-75, 95, 124 relație / 14, 30, 40, 42, 49, 63, 76, 79, 82, 90-91, 96, 118, 120, 123, 129, 131-135, 137, 139-141, 143, 160-161, 167, 173-175, 184 reziliență / 87-70, 90 124, 155 risc
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
mereu ceva de reconstruit. Acest adevăr ne îndepărtează de orgolii, invidii, ură, deschizându-ne calea spre modestie (=smerenie) spre simplitate cum scrie filosoful martir al închisorilor comuniste, Ernest Bernea (vz. Îndemn la simplitate...), spre iubirea-cheie a tuturor virtuților, a atitudinilor empatice, aflătoare de soluții pentru orice probleme, a calmului senin (Gelassenheit) cultivator de înțelepciune și prelungitor de viață, în armonie familială, națională, mondială, fapt coezionar prin care omenirea dihonită se poate salva. Se observă că omul educat este unul al încrederii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
unul dintre așa-zisele antipsihotice atipice. Are mult mai puține efecte secundare decât marea majoritate a celorlalte. Karin se așeză pe marginea scaunului stacojiu de hotel, cu piciorul zvâcnind. Hipotensiune posturală și acatisie - două dintre efectele secundare ale olanzapinei. Suferință empatică, a priori. —Daniel vrea să spună... pur și simplu ne temem că medicamentul l-ar putea transforma pe Mark în altcineva. Era exact rezultatul pe care-l cerea de la Weber. Weber șovăi, apoi cedă și spuse: — Dar și acum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la un moment dat cu Nona în cărucior și cu Mira în spinare, în scăunelul-rucsac, a izbucnit în rime batjocoritoare : „Uite-o pe asta : unu-n mață, unu-n brață și unu de poale s-acață !“, până ce femeia lui, mai empatică, l-a potolit : „Las-o, amărâta, că-i destul de bătută ea de soartă!“. Așa că varza din imaginea mea începuse să se ofilească și să fie mâncată de melci : nu știu dacă eram mai degrabă uluită sau ultragiată de faptul că
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
amintești de un prieten de-al meu. Un timp a privit-o pe Asya de parcă ar fi știut ceva, dar nu putea să spună. Însă apoi a spus: — Nu am Întâlnit niciodată pe cineva atât de profund și... de... de empatic, chiar dacă, În același timp, atât de sever și de bătăios. Cu excepția unei singure persoane! Îmi amintești de cel mai neobișnuit prieten al meu: Baron Baghdassarian. Voi doi semănați atât de mult, În atât de multe privințe, Încât ați putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lor de a trăi și de a ține un capăt din pulpana actualității. E ciuda contabililor de școli literare”. Respingînd, implicit, teza lui Maiorescu din „Poeți și critici“, care contesta poeților capacitatea de obiectivare, Vinea pledează pentru o critică intuitivă, empatică, proprie „artiștilor”: „apreciatorii cei mai siguri rămîn numai artiștii. Ei sînt criticii cari intuiesc cu siguranță în tovarășii lor talentul sau geniul, cînd există” („Adevărul“, an XXXIII, nr. 11115, 27 iunie 1920). Falimentul criticii pozitiviste a secolului la XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
podișul de sub picioare, căci nu face decît să înlocuiască un irațional (emoția artistului) printr-un alt irațional (emoția criticului), astfel că deplasarea rămîne în același plan”. Critica este înțeleasă ca „mimetism liric al ideilor”, bazat pe o relație de identificare empatică și iubitoare cu miezul viu al operei poetice, se întîlnește virtualmente - schimbînd ce e de schimbat - cu atitudinea unui critic postbelic precum Lucian Raicu: „mimetismul liric - dacă rămîne o mimică a ideilor, și nu o variație pe aceeași temă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al autorității: „în căutarea unor noui continente poetice, trebuie lăsat acasă tot orgoliul de intelectualitate, pentru a surprinde cît mai mult din timbrul nou al sunetului din poemă”. Respingînd atitudinea magisterială, autorul se declară nu un judecător, ci un însoțitor empatic al celor ce vin; semnificativă (în sensul ceva mai sus menționat) este evitarea „concluziilor” mortificante, lăsată la latitudinea poeților, nu a criticilor; în lumina „luptei tinerești”, avangardele și modernismul de varii nuanțe - inclusiv cel „tradiționalist” - se întîlnesc într-o diversitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
opinia lui Călinescu, evreii - umanitariști, antinaționaliști în principiu, dar „naționaliști pentru ei înșiși” - ar fi refractari spiritului clasic, ierarhiilor axiologice și criticismului, fiind în general adepții „înțelegerii”, „iubirii” și „trăirii”. Un stereotip oarecum în spiritul epocii... Observația privind anarhismul „esteticii” empatice a lui Boz nu este însă lipsită de temei. E vorba însă de un „anarhism pozitiv”, afirmativ, vizibil și în atitudinea revistei Ulise, cea mai matură și mai neexclusivistă dintre revistele noii generații, după G. Călinescu. Istoricul literar Emil Manu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în 1931 la „Cultura Națională”). În cazurile lui Perpessicius și Boz, permeabilitatea în fața inovației radicale se datorează, în bună măsură, sensibilității „artiste”, lipsei dogmatismului ideologic și a ambițiilor ierarhizante, deschiderii ecumenice și eclectice. Dacă însă Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autodeterminării. Conștiința de sine e prezentă, dar exprimarea ei e inhibată. Ni s-a spus că limbajul nostru obișnuit e destul de morbid, ne lipsește suplețea stilistică. Acest lucru reflectă o carență afectivă, în sensul în care suntem incapabile de comportamente empatice. Asta nu înseamnă că suntem niște monștri lipsiți de compasiune; resimțim la un anumit nivel nevoia de a fi mângâiate, dar fiindcă ne putem detașa cu ușurință de sentimente, nu ne rămâne decât să ne contemplăm propriile proiecte afective. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
două roluri care include reciprocitatea de interese, de preocupări, de înțelegere, de acceptare reverențială și de dialog sincer, care nu confundă identitatea personală cu rolul recunoscut și acceptat cu iubire și responsabilitate, în vederea unui scop comun, adică primirea și grija empatică, până la dăruire, față de o nouă viață umană. Vocația la paternitate și la maternitate implică această conștiință sigură a terenului antropologic pe care se joacă demnitatea de a fi părinte, în conformitate cu capacitățile, virtuțile și valorile proprii și ale celuilalt, care împărtășește
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Deletant, 1997, p. 200). * Jean-Marie Le Breton (Sfârșitul lui Ceaușescu. Istoria unei revoluții, 1997) a fost ambasadorul Franței în România, în perioada 1987-1990. Cu alte cuvinte, a fost prezent în timpul evenimentelor din decembrie 1989, la care a asistat ca spectator empatic. Spre deosebire de majoritatea ziariștilor francezi care au văzut în revoluția română o impostură, un complot, o lovitură de stat (vezi în special cărțile semnate de Victor Loupan, Radu Portocală și Michel Castex), fostul ambasador consideră că în România a avut loc
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ontogeneză” a obiectului cultural și, respectiv, perspectiva psihologică, care investighează rezonanța procesului de creație în sufletul (încă nematerializat) al artistului. De fapt, interpretarea este pentru Schleiermacher similară unui puseu vaticinar. Divinația este încercarea criticului de a-l înțelege în mod empatic pe autor, nu fără a descifra în parelel contextul istoric de apariție a operei. Ținta este aceea de a înțelege autorul „mai bine decât s-a înțeles pe sine însuși”1. Numai divinația poate garanta, în ochii lui Schleiermacher, o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a conținutului într-o manieră holistă poate fi rezumat în felul următor: 1. citește materialul de mai multe ori, până când se detașează un tipar, de obicei sub forma unor focare de semnificațieale poveștii în ansamblu. Citește sau ascultă cu atenție, empatic și cu mintea deschisă. Crede în propria-ți capacitate de a detecta înțelesul textului, iar acesta îți va „vorbi”. Pentru acest prim stadiu nu există instrucțiuni exacte. Există aspecte ale poveștii vieții cărora vei dori poate să le acorzi o
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
un mod indirect informații despre emoțiile vorbitorului (de pildă, ceea ce nu s-a spus; vezi exemplul oferit în analiza noastră privind importanța căsătoriei în viața Sarei, în capitolul 4). În analiza de conținut, concluziile sunt formulate pe baza unor lecturi empatice și sensibile. Secțiunea următoare a capitolului de față demonstrează o a treia metodă, și anume, utilizarea unei măsurători formale pentru evaluarea gradului în care povestea vieții intervievatului este încărcată emoțional. În acest caz, concluziile sunt formulate pornind de la trăsăturile lingvistice
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
cartier ca și când conversația ar fi avut loc în prezent. Discuție Cele două exemple prezentate mai sus ilustrează modul în care o analiză detaliată a aspectelor formale ale poveștii poate constitui un indicator al conținutului emoțional al acesteia. Deși o lectură empatică a textelor ar fi putut surprinde și ea încărcătura emoțională a relatării, utilizarea unei măsurători anume oferă un fundament pentru analizarea ulterioară a trăsăturilor formale și lingvistice ale textelor, dintr-o perspectivă superioară evocării intuitive, printr-o lectură atentă și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
elevului) - capacitatea de determinare a gradului de dificultate a unui conținut; - capacitatea de accesibilizare a informației didactice; - capacitatea de înțelegere a elevilor, de acces la lumea lor lăuntrică, de solidarizare cu momentele lor de spirit; - creativitate în munca educativă; - capacitate empatică; - atitudine stimulantă, energică, plină de fantezie; - minimum de tact pedagogic; - spirit metodic și clarviziune în activitate. Ideea de stratificare este foarte importantă pentru definirea PC. Solicitările câmpului educațional ori ale unei situații psihopedagogice sunt filtrate și reconvertite de această instanță
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
excelentă de inspirație. Jean Robinsonxe "„Robinson,Jean" a avut un rol special, prin criticile și încurajările ei în privința ultimului capitol. Îi port multă recunoștință lui David Ranselxe "„Ransel,David" pentru întreaga sa solidaritatexe "„solidaritate", pentru interesul său intelectual și deosebit de empatic față de Europa de Est. Maria Bucurxe "„Bucur,Maria", cu fantastica ei energie intelectuală și emoțională, mi-a dat puterexe "„putere"a să mă simt intelectual foarte tânără și proaspătă. Adriana și Matei Călinescu mi-au făcut viața confortabilă și plăcută și mi-
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
c) Blau (1975), d) Gaertner și Kruger (1981), (1983); 3) prin alterarea condiției Pareto slabe, soluțiile: a) Sen (1976), Suzumura (1978), (1979), b) Austeen-Smith (1980), c) Saari (1997), d) List (2003). Propun: 1) o întărire a restricției Breyer-Gigliotti (prin preferințe empatice) prin introducerea mai intuitivelor preferințe empatice tari, 2) o restricție a domeniului universal prin preferințe liberale slabe, 3) o soluție prin amendarea condiției libertariene prin preferințe minmax, 4) o soluție prin reformularea condiției Pareto în așa fel încât să funcționeze
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Kruger (1981), (1983); 3) prin alterarea condiției Pareto slabe, soluțiile: a) Sen (1976), Suzumura (1978), (1979), b) Austeen-Smith (1980), c) Saari (1997), d) List (2003). Propun: 1) o întărire a restricției Breyer-Gigliotti (prin preferințe empatice) prin introducerea mai intuitivelor preferințe empatice tari, 2) o restricție a domeniului universal prin preferințe liberale slabe, 3) o soluție prin amendarea condiției libertariene prin preferințe minmax, 4) o soluție prin reformularea condiției Pareto în așa fel încât să funcționeze doar pentru preferințele libertariene minimal-raționale, 5
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
încât să funcționeze doar pentru preferințele libertariene minimal-raționale, 5) o soluție prin condiționarea criteriului paretian slab printr-o proprietate de raționalitate tare (disjunct-monotonia). Cuvinte-cheie: teoreme de imposibilitate, alegere socială, preferințe individuale, preferințe sociale, decisivități libertariene, preferințe intruzive, preferințe condiționale, preferințe empatice, preferințe autosustenabile, preferințe liberale extreme, preferințe separabile, preferințe rațional-libertariene, preferințe disjunct-monotone. Considerații preliminare. În (1978), Suzumura scria: „[...] pentru a evita această dificultate (paradoxul lui Sen) suntem forțați să slăbim fie regula Pareto, fie pretenția libertariană, aceasta în cazul în care
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]