3,954 matches
-
de cele mai multe ori și cît de eficiente sînt soluțiile lui operatorii ori schemele de tratament propuse, că iar se naște în ea dorința. Mai vie ca la început. Se știa frumoasă poate printre cele mai frumoase fete din oraș -, o enervau politețele excesive ale bărbaților, foarte rar răspundea vreunei propuneri de-a ieși la un spectacol, dar la o asemenea răceală cum dădea dovadă noul medic nu se aștepta. Cum i-o fi arătînd soția?" s-a întrebat mult timp, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o răstoarnă uite-așa, pe toată masa... Mihai, enervat de-a binelea, ridică ochii brusc, privindu-l fix pe Muraru, care soarbe din vin. A stat mult în spital? îngînă Mihai involuntar. Cum adică? rămîne Muraru cu paharul în aer, eliminînd orice bănuială că ar fi beat. Mă consideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
luptat cu foamea, cu frigul, cu viscolul... Aveți dreptate clatină din cap profesorul, retrăgîndu-se mai spre fereastră, la o masă liberă. Zău, nu te supăra... devine mai apropiat șoferul, prinzîndu-l pe Lazăr de braț. Și pe mine m-a cam enervat individul... Păcat că nu mai au nimic la bar; meriți un coniac pentru cum te-ai descurcat ieri. Unde-ai învățat? La canal. Canal?! Hai că glumești! Da, dar nu la ăla mare că eram prea mic. La unul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în bucătărie și, cum nu are cui arăta, s-a întors în sală, găsindu-și un loc pe un colț de saltea. Profesorul ar vrea să mai zică ceva, dar privirea bătrînei, ațintită tot timpul spre copii, începe să-l enerveze, simțind în ea întregul reproș că nu a știut să fie alături de fetiță cînd era nevoie. A fost orgolioasă totuși murmură el. Nici măcar nu m-a căutat, să-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
durerea profundă lăsată de amintirea femeii care i-a hotărît: "de mîine, nu ne mai vedem; nici măcar prin vecinătatea blocului Yanis să nu mai îndrăznești să treci; ai văzut doar că-i păzit..." Astăzi abia, poate răscolit de vicol, poate enervat de Maria Săteanu și rămas perplex după vizita Cristinei, recunoaște că n-a făcut altceva decît s-o ostracizeze pe Doamna Ana, mai ales că cel care l-a întîmpinat ascuns în spatele reflectorului în biroul de pe Calea Rahovei și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe cineva în seara asta, un individ pe nume Dave. O să mă ducă la un fel de întrunire. Dan lenevise în casă toată ziua, rezemându-și capul de tocurile ușilor și de cuverturile cu model. Dumnezeule, cât putea să o enerveze pe Carol privirea lui mahmură! Niciodată nu o mai scârbise în halul ăsta. Era atât de demoralizant. Și acum ceda în fața mamei sale, accepta să fie evaluat de ea și îi cerea ajutorul. Slăbiciunea i se accentua. În după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chelie. Faptul că mă ridicasem tulburase atmosfera din ce în ce mai apăsătoare din compartiment. Așezat, mă simțeam intimidat și atras în povestea aceea. Eram aproape convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bietul penis cu încăpățânarea unui mason aspirant. Figura lipsită de bărbie se aplecase asupra lui Bull, atât de aproape că-l luase amețeala. — Alo? — Juniper, sunt John. — John? — John Bull. — John Bull? Ce glumă mai e și asta? Bull se enervase. — Nu e nici o glumă. Mă cunoști, redactorul de divertisment de la Get Out!... A, John. Desigur, îmi cer scuze, eram dusă cu gândul în altă parte. Știi, visam cu ochii deschiși și așa mai departe. — Și așa mai departe? Știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a lui Masher Morton, jucătorul cu numărul opt al celor de la Wanderers. Nici măcar nu era nevoie să ghicească ce observase acesta. — Și ce-ai făcut? întrebase Alan cu o voce pierită. Am făcut exact ce puteam să fac. Bull se enervase. Era clar pentru Alan că Bull considera că, parțial, era și el de vină. — A trebuit să-mi pun la loc suspensorul și genunchiera și să termin meciul. — Și Morton? A spus ceva? Tocmai ăsta era norocul. Morton era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rupt această adeverință într-o emisiune a lui Marius Tucă la care am participat împreună cu dl Mircea Dinescu. În ciuda eforturilor mele explicative, Mircea Dinescu, membru CNSAS și „doctor în Securitate”, după propria-i apreciere, n-a făcut decât să se enerveze, fără să înțeleagă semnificația gestului meu. Întrucât e foarte posibil să nu fie singurul în această situație, reiau tema în scris. Distrugând public documentul în cauză, nu vreau decât să mă opun amestecării mele în aceeași oală cu o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
să imite sunetele și muzica. Am vrut să știu cui povestește, să văd cum arată un prieten al lui Hidoșel - atunci am înțeles că el vorbea tuturor și nimănui, nu cunoștea pe nimeni de la coadă. Oamenii nu îl ascultau, îi enerva și îi dezgusta. Pe mine mă atrăgea într-un mod ciudat, ca o imagine veche, pierdută în ceața timpului. Hidoșel era filmul meu de afară. M-am așezat lângă el și încercam să-l completez, mai ziceam și eu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că lui Coșuță i-a spus verișorul lui, iar verișorul lui nu minte, că, dacă Cristos și gașca n-au sărit de pe bloc atunci, e doar pentru că ei o făcuseră altă dată și că deja erau prea plictisiți ca să mai enerveze proștii. Se aruncau toți deodată, cădeau liber vreo două etaje, după care, așa, pur și simplu, în loc de mâini le apăreau aripi, din care începeau să fâlfâie încet, apoi mai tare, și toți ăia începeau să răcnească și să chiuie, mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atunci, ce mai zicea, ăă? Zicea că sunt prost și nu știu să mă dau pe balustradă, aia zicea. Poate-i trag și una. Și d-aia nu mai poate el. Pipiță îmi scoate limba, are ceva viteză, m-am enervat și eu rău, sare gardu’, încearcă să fandeze, stânga, dreapta, îl apuc cu o mână de tricou, se trage ca nebunu’, gata, te-am prins, se potolește, mă potolesc și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el. Lasă-l mă că e ofticos, zice și Migu, fricosu’ ofticosu’!, Pipiță se dă mare, dansează din buric pe melodia fricosu’ ofticosu’, încearcă să ne enerveze, să vezi ce capace-i trag, zice iar Migu, n-alerg io după toți proștii zic și eu, s-a plictisit și Pipiță, pace, băi, pace, hai să jucăm un La Mălai, ceva, da’ nu se duce el după minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
n-am izbutit. Mă ținea de mână (așa cum îl ținuse probabil și pe băiețelul cu care se alesese la divorț), îi arătam cu degetul ferestrele noastre de la patru, din D 13, la bucătărie chiar era lumină, iar el îmi explica enervat că nu locuim acolo, ci în blocul de peste stradă, tot la ultimul etaj și tot pe colțul nordic. M-a târât pe scări până sus, în D 14, nu l-a clintit nici faptul că pe ușă scria Fam. Eretescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dai Partidului chiar și un prinos de fericire, dacă el te trimite unde tu nu vrei să te duci? Ar mai fi și patru la mână: dacă despre Patrie mai știam cât de cât ceva, cum se îmbracă, când se enervează, Partidul chiar nu mi-l puteam închipui defel. În rest, n-aveam nimic împotrivă ca Patria să nască turme de șoimi (un fel de văcuțe cu aripi), pe care să le trimită la păscut lumină într-un plai ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar veni, drag, poți să-mi spui „Mateiaș“. „Motă“ sau „Pușița“ sunt, iarăși, cu desăvârșire interzise. „Pușița“ mi-a spus de când mă știu Uca, iar „Motă“, mama. Și, gata, s-a rezolvat. Pentru că în grupa mare ești mare și te enervează cumplit toate sclifoselile astea. „Matenule“, vezi Doamne! Ca să nu mai pun la socoteală că, atunci când apărea nenea, matenul ăsta trebuia s-o ușchească afară. Mai precis, dacă tot nu v-ați prins despre cine e vorba, eu. Și aici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era bine. Dacă își servea Patria, însemna că e un tată prost, iar dacă nu o servea, degeaba se mai dădea mare cu chipiul. Din două, una. Nu? Florin a venit de trei ori pe la noi. Mare greșeală. Pentru că mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva mai tare decât să mi se zică ce se poate face cu lucrurile mele. Măcar dacă avea și el vreo idee nemaiauzită. Dar nu, Florin ăsta, cu un calm incredibil, a început să-mi arate cum se construiește un turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de un taxi cu o noapte În urmă. Am stat cu Shunt pe trotuar, iar el mi-a arătat un petec de blană din mijlocul străzii Cambridge, ca un preșuleț. Chiar dacă Peewee mă tratase Întotdeauna cu indiferență absolută, m-a enervat enorm să-l văd așa. În mintea mea, am lipit alături de numele lui cuvintele RIDICOL și VIAȚĂ. Dar ce cuvinte am lipit lîngă propriul meu nume ? CÎnd eram la pămînt, scriam CLOVN GROTESC și chiar ȘOBOLAN, Însă cînd eram optimist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ridicat pentru siguranța locatarilor”. Jerry s-a Încontrat cu el o vreme, zicînd că, În caz de foc, el poate foarte bine să sară peste fotoliu, vor să vadă cum sare peste fotoliu ? Ei n-au vrut, și s-au enervat foarte tare că se ia În gură cu ei și i-au spus să ia dracului nenorocitul ăla de fotoliu pe de scara de incendiu. Așa că Jerry s-a dus și s-a chinuit să aducă fotoliul Înapoi În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
totuși ca individul să fi venit și pentru cozonacul acela, ajuns din greșeală În mîinile dumitale; nu e exclus să fi conținut ceva de preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația cea mai simplă. Enervat de placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni: — N-ai dat, În lunga dumitale carieră de detectiv, peste nici o crimă și peste nici un criminal? — Sincer vorbind, nu, răspunse domnul Rennit fornăind pe nas. Viața, vezi dumneata, nu seamănă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu despre conștiință. A lui era pe deplin Împăcată, cum Îi explicase cu cîteva săptămîni În urmă; chiar dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tovarășă de drum a milei. — Trebuie să fim recunoscători Cerului că l-a scutit de suferință, auzi el un glas necunoscut. Cuvintele astea stupide, nepotrivite și convenționale Îl călcară pe nervi. Cine dracu mai ești și dumneata? Întrebă domnul Prentice, enervat la rîndu-i. Scuză-mă, adăugă el, nu cumva ești pastorul? — Ba da. Numele meu e Sinclair. — N-ai ce căuta aici! — Ba, am avut ce căuta, Îl corectă pastorul. Doctorul Forester mai era Încă În viață cînd am fost chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cred, chiar nu știi cine sunt? - Nu. - Și tu? l-am întrebat pe celălalt polițist care stătea mai retras, probabil ca să nu îl atingă răzbunarea mea. - Nu... - Nu pot să cred... N-ați auzit de Tocilescu... Bă, am urlat brusc enervat de prostia și incultura lor, eu sunt cel mai mare compozitor de muzică contemporană din lume, bă! M-au cântat la New York, Londra, Sydney, Paris, Viena, Berlin - și voi n-ați auzit de mine! Eu sunt băiatul lui Schoenberg, bă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]