1,702 matches
-
fără romane, fără poezii. Pe urmă a trebuit să anulăm abonamentele la reviste. Apoi la ziare. Apoi nu ni s-a mai dat voie să mergem la film. Idiotul se pornise, dar, cu cât cerea mai multe sacrificii, cu atât enoriașilor părea să le placă mai mult. Eu nu știu să fi plecat nici o singură familie... Până la urmă, n-a mai rămas nimic la care să renunțăm. Reverendul și-a încetat atacurile la adresa culturii și a industriei media și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și a industriei media și a început cu ceea ce a numit „lucrurile dinăuntru“. De fiecare dată când vorbim, înecăm glasul lui Dumnezeu. De fiecare dată când ascultăm cuvintele oamenilor, neglijăm cuvântul lui Dumnezeu. De acum încolo, a zis el, fiecare enoriaș de peste paisprezece ani va petrece o zi pe săptămână în muțenie totală. În felul acesta, vom putea să ne restabilim legăturile cu Dumnezeu, să îl auzim vorbind în sufletele noastre. După toate celelalte figuri pe care ni le făcuse, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
unde, se spunea, n-a intrat nimeni vreodată viu fiind, iar predicatorii, În zelul lor consolator, nu ezitau să recurgă la toate metodele celei mai Înalte retorici și la toate trucurile celei mai de jos doctrine ca să-i convingă pe enoriașii Îngroziți că, la urma urmelor, se puteau considera mai norocoși decât strămoșii lor, de vreme ce moartea le acordase timp suficient ca să-și pregătească sufletele În vederea urcării În eden. Au fost, totuși, câțiva preoți care, Închiși În umbra urât mirositoare a confesionalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la poalele dealurilor, pe atunci împădurite, cam pe locul unde este biserica veche din sat. Aceasta este așezată într-un loc pitoresc și liniștit, în partea de nord-est a satului, pe culmea unui deal și a fost ridicată cu sprijinul enoriașilor în anul 1833, pe locul unui schit părăsit. Tradiția, păstrată în timp pe cale orală de bătrânii satului, spune că biserica a fost construită de niște ciobani care pășteau oile în pădurea Merieni, de la care astăzi, se păstrează doar piciorul Sfintei
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
colăci, cozonaci și prăjituri. În Ajunul Crăciunului tinerii din sat, se adună în vârful unui deal din partea de E a comunei Lipovăț, unde organizează un foc de tabără care prevestește Nașterea Domnului. În prima zi a Crăciunului, bătrânii satului și enoriașii parohiei, merg la biserică pentru a participa la Sfântă slujba. În săptămâna premergătoare Crăciunului, preotul satului Ciobotaru Dumitru, merge la fiecare enoriaș cu Ajunul Crăciunului. În primă și a2 a zi de Crăciun, copiii merg din casă în casă cu
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
unde organizează un foc de tabără care prevestește Nașterea Domnului. În prima zi a Crăciunului, bătrânii satului și enoriașii parohiei, merg la biserică pentru a participa la Sfântă slujba. În săptămâna premergătoare Crăciunului, preotul satului Ciobotaru Dumitru, merge la fiecare enoriaș cu Ajunul Crăciunului. În primă și a2 a zi de Crăciun, copiii merg din casă în casă cu colindatul și cu steaua, primind în dar conform obiceiului colăci, nuci, mere, dulciuri și bani. În a-3a zi de Crăciun fiind și
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA LIPOVĂŢ. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Pintilie Gianina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2059]
-
ani în parohia satului locuia la oraș, la vreo 40 de kilometri de sat, unde avea apartament, așa cum se întâmplă cu mulți slujitori ai Domnului care au parohii prin sate, deși au case parohiale pe lângă biserici. Deci, preotul la oraș, enoriașii în sat. Preotul tânăr, îmi spune un bătrânel cu care mă întrețineam la vorbă, vine în sat doar la slujbele duminicale sau la alte slujbe ale sărbătorilor sfinte de peste an, la cununii religioase, botezuri și înmormântări sau la vreun parastas
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
învățătoare. A murit de cancer. Nu a avut copii. Deci, popa Stasuc, cum cred că ți-l aduci aminte, e un bărbat voinic, cu alură de haiduc și ce s-a gândit? La o predică de după slujbă, s-a adresat enoriașilor cu o propunere. Știi și tu că înainte de’89 și chiar câțiva ani după, când satul era plin de tineri și bărbați în floarea vârstei, de primăvara și până toamna, când vremea era frumoasă, duminica se ține pe maidanul din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dureri în șale, în partea stângă, mă dureau oasele, că nu le puteam atinge. În momentul respectiv eram fanatic, de religioasă: băteam 50 de metanii, zilnic, citeam sau recitam rugăciuni permanent și eram prezentă la biserică la orice manifestare cu enoriașii. Mam supus tuturor canoanelor. Și atunci m-am întrebat : cum am ajuns în starea aceasta atât de avansată de boală ? Ce greșeli am făcut ? Mi-am dat seama că eram dependentă de biserică, eram dirijată de preotul duhovnic. Am cărat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fixezi gândul la niște texte abstracte. În felul acesta gândirea omului este ocupată, blocată și omul respectiv imobilizat, nu mai poate întreprinde acțiuni în folosul propriu. Ori omul își creează propriul viitor prin gândurile sale, cuvintele sale și acțiunile sale. Enoriașul (omul care merge la biserică) nu trebuie să gândească, i se cere să se supună necondiționat și să lase toate hotărârile în seama lui Dumnezeu, a cărui reprezentanți, pe pământ, se pretind a fi preoții. Gândurile inoculate de religie mi-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
-mi induce sentimentul culpabilității și al fricii de pedeapsă, pentru a mă subjuga psihic, de a mă manipula și a-mi lua propriu arbitru. Chiar unul din călugări sa exprimat: „ Dacă îi iei capul șarpelui, îl iei tot”, șarpele fiind enoriașul. După 20 de ani de practică religioasă, practică dusă până la fanatism, am ajuns bolnavă, cu accesul la memorie întrerupt, cu creierul dizolvat (cu gol în cap, cu gaură neagră în cap), abandonată în dureri și suferințe de medici, care mi-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele noastre, acestea sînt înlocuite însă de casele făloase, iar bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a preoților și enoriașilor. Pretutindeni, trecutul pare să fie tot mai evocat pe măsură ce este revocat... Dar această atitudine poate fi regăsită și în cu totul alt gen de contexte, precum recent inauguratul Drum al Regelui, care traversează Parîngul, mai impresionant decît Transfăgărășanul și care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
gândurilor rele; face să slăbească mânia sufletului, înfrânează pornirea către pătimi și împăca pe cei ce-și poartă vrăjmășie .” În Biserică se găsesc icoane vechi, pictate pe lemn, podoabe, candelabre, cărți de rugăciune, care datează de peste 100 de ani. Cu ajutorul enoriașilor s-a ridicat o casă parohiala unde oamenii pot face praznice și își pot depune morții.
BISERICA ARHANGHELILOR MIHAIL ŞI GAVRIL - Sat Brodoc. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2086]
-
pe cei 12 Apostoli ai Domnului,pe de o parte și de alta a Bisericii. Între timp, preotul Botan îmbătrânind, a hotărât să-și lase locul unuia mai tânăr.Noul preot venit in sat,este oarecum lipsit de experientă, dar enoriașii Bisericii Gura-Bustei sunt foarte cumsecade și îl ajută să se acomodeze.
BISERICA DIN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2085]
-
și Hușilor. La 1 martie 1990 este transferat la Chircești. Prin grja să a fost ridicat în curtea bisericii Monumentul eroilor satului, căzuți pentru libertatea și apărarea patriei în 1877-1878, 1916-1918 și 1941-1945. În prezent prin grijă preotului paroh a enoriașilor și cu binecuvântarea Prea Sfințitului Episcop al Hușilor Ioachim precum și a Prea Sfințitului Corneliu Bârlădeanu arhiereul vicar sau început ample lucrări de consolidare și reparație, atât în exteriorul cât și în interiorul bisericii. S-a consolidat fundația până la temelia bisericii, iar
BISERICA SFÂNTA TREIME DIN SATUL CHIRCEŞTI, COMUNA MICLEŞTI, JUDEŢUL VASLUI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2084]
-
la început. Însă, am aflat că era foarte modestă. O clădire simplă, cu câteva icoane vechi. Dar pentru oameni nu a contat. Veneau, fiecare cum putea pentru a asculta slujba. În 2004-2005, preotul Botan i-a rugat din nou pe enoriași să contribuie, cu cât pot, pentru a îmbunătăți și moderniza Biserica. Cu banii strânși, s-a schimbat acoperisul Bisericii, s-a construit o nouă clopotniță, s-au cumpărat covoare pentru interiorul Bisericii, lambriu și au rămas destui bani pentru al
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
se grăbea. A promis să termine până la Paști, așa că are destul timp pentru a termina. Între timp, preotul Botan îmbătrânind, a hotărât să-și lase locul unuia mai tânăr. Noul preot venit în sat, este oarecum lipsit de experiență, dar enoriașii Bisericii Gura-Bustei sunt foarte cumsecade și îl ajută să se acomodeze. Interviuri 1. Interviu luat, doamnei Scarlat Maria, 70 de ani, pensionară, domiciliată în Gura Bustei, sâmbată 24 februarie 2008. Pe vremea dumneavoastră, cum sărbătoreați Paștele? Eu, când eram de
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
a fi sfințite și apoi date de pomană. Preotul face o slujbă dedicată Învierii Domnului, iar la ora 24:00 iese cu lumina afară și face împrejurul Bisericii de 3 ori rostind: "Veniți de luați lumină!" și "Christos a înviat!". Enoriașii se îndreaptă spre mormintele rudelor și aprind lumânări pentru ca sufletele celor morți să primească și ei lumina Învierii. În prima zi de Paște copiii merg din casă în casă cu ouăle. Cu ani in urmă , în prima și a doua
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
a lămuri lucrurile, e Întîmpinat cu huiduieli - din sînul grupului de oameni agitați se aud chiar și cîteva lozinci anticomuniste. Pare o situație minoră, dar cu potențial. În orice caz, e ceva neobișnuit În rezistența acestor oameni. Grupului inițial de enoriași i se adaugă alți localnici. Chiar dacă motivele acestui protest nu sînt foarte clare pentru toată lumea, mulți nu cunosc Întregul substrat, cineva se Împotrivește cu curaj autorităților, În stradă - pare un motiv suficient. E adusă o mașină de pompieri, cu care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se așezară la masa din bucătărie. Își turnă și ea un păhăruț de sherry și își aprinse o țigară. Atinse mâneca preotului (Gabriel simțea nevoia să atingă). Desigur, fiind dintr-o familie de quakeri, nu aparținea, oficial, turmei lui de enoriași, dar preotul avea idei foarte liberale. Părintele Bernard Jacoby era preotul parohiei. Era anglican, dar atât de „elevat“ încât nimănui nu-i venea să-i spună „parohul“ sau să i se adreseze astfel. Cei care-l aprobau îi spuneau „părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asigurau obscuritatea încăperii. Părintele Bernard își iubea biserica și vechile-i tradiții anglicane pe care, departe de a le neglija, le înălțase cât îi stătuse în putință. (Spre deosebire de domnul Elsworthy, preotul de la St. Olaf, care făcea concesii preferințelor vulgarizatoare ale enoriașilor.) Cu toate acestea avusese de suferit numeroase afronturi din partea episcopului. Nu i se îngăduia să asculte spovedanii, deși biserica avea un confesional frumos, țipător împodobit, ca o lectică, pe care-l adusese un enoriaș tocmai din Germania. I se desființase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care făcea concesii preferințelor vulgarizatoare ale enoriașilor.) Cu toate acestea avusese de suferit numeroase afronturi din partea episcopului. Nu i se îngăduia să asculte spovedanii, deși biserica avea un confesional frumos, țipător împodobit, ca o lectică, pe care-l adusese un enoriaș tocmai din Germania. I se desființase și corul și acum ținea doar o dată pe lună o slujbă în limba latină. Continua să folosească exclusiv cartea de rugăciuni Cranmer, deși i se ceruse în mod expres să renunțe la ea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păsa. Crezurile lui eretice erau, neîndoielnic, acceptabile. Acceptabile de către cine? Părintele Bernard încetase să mai creadă în Dumnezeu. Când se plimba, cum obișnuia adeseori, singur prin spațioasa și frumoasa lui biserică, se simțea din ce în ce mai conștient de absența lui Dumnezeu. Câțiva enoriași se plânseseră odată că predicile părintelui Bernard asupra închinăciunii constau în sfaturi pentru practicarea exercițiilor de respirat. Și, totuși, a existat un timp când părintele Bernard discuta liber cu Dumnezeu; nu cu un Dumnezeu sever și atotputernic, ci cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
legământul de castitate. Părintele Bernard era conștient, cu mult calm, că, din multe puncte de vedere, era un preot corupt. Celebra, pentru propria-i plăcere, riturile care-l atrăgeau, doar în prezența lui însuși, Nu se ducea să-și viziteze enoriașii, așa cum procedase predecesorul lui și chiar el însuși la începutul carierei, în Birmingham. Nu-l interesa politica. Nu organizase dezbateri religioase, sau grupuri de discuții, sau întruniri, sau un club al tineretului, sau o uniune a mamelor, sau o școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la urma urmei, scandalul, dizgrația, izgonirea? Cum slujba se terminase, ieși din scenă, își scoase veșmintele strălucitoare și reapăru în sutana lui neagră la ușa din stânga a bisericii, pentru cazul când cineva ar fi dorit să-i vorbească. Trei dintre enoriași se aflau acolo, Hector Gaines, Benning (al cărui prenume era Robert) și Diane. Părintele Bernard se duse drept spre Benning, care era un tânăr slăbănog, cu ochi mari și o aparență înduioșător de hămesită, și-i strânse mâna. — Mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]