714 matches
-
pr. Ștefan Tătaru ca rector, ajung la Colegiul franciscan din Oradea după o călătorie istovitoare cu trenul căci circulația în acea perioadă de după război se făcea încă cu mare dificultate. Într-o scrisoare din 01.11.1947 Pr. Ghiță comunica entuziasmat părinților primele impresii: „Am ajuns cu bine la Oradea după opt zile de drum. Am fost foarte bine primiți. Înalt Prea Sfinția Sa episcopul Valeriu Traian Frențiu ne-a primit în audiență și ne-a vorbit mult. Apoi ne-a arătat tot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a atras mult. Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur îi era mai aproape de suflet, chiar îl impresiona; o îndrăgise și o celebra cu pasiune. În vizita ce mi-a făcut-o la Galați în vara anului 1949, mi-a redat entuziasmat fragmente din liturghie printre care „Pe Prea Sfânta și de Dumnezeu născătoare și pururea Fecioara Maria...” care cântată în tonalitatea lui suna într-adevăr divin. La casa părintească nu avea condiții corespunzătoare de locuit pentru iarna, situație în care a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fără să mă mai obosesc să aștept liftul. În clipa în care intru în magazinul de la parter mă uit disperată în jur, căutând cu privirea o licărire roz. Dar întregul etaj e ticsit până la refuz cu o revărsare de turiști entuziasmați, care vociferează veseli. Hainele lor colorate modifică vizibil peisajul. Îmi croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu-i va spune nimic lui Robyn; că nu va fi chiar atât de răzbunătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
considerație, al d-tale coleg, Al. Husar </citation> (11) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași" data =”10.III.2000”> Dragă Domnule Călin, Am primit cu emoție - nu pot ascunde faptul - splendida d-tale carte despre Bacovia, pe care o citesc entuziasmat. Îți mulțumesc din suflet pentru acest nobil dar, te felicit pentru acest grav succes și-ți doresc, cu cele mai alese gînduri, finalizarea unui ambițios proiect de a realiza un Bacovia „plauzibil”. Ai tot ce trebuie pentru aceasta și sînt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mulțumindu-le pentru ajutor (dacă nu ar fi fost apariția din neant a elicopterului militar aș fi rămas fără ceremonie în Remolino Grande!) și asist din nou la scena dramatică produsă de vântul de la elice, de această dată în țipetele entuziasmate și fluturăturile de mâini ale celor rămași la sol. Don Julio A doua zi la 5:30 dimineața stau pe malul râului așteptând canoea publică și contemplând liniștea dimineții (în fiecare zi dis-de dimineață trece o canoe către Shushufindi, în
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că da, cu mulți ani în urmă. Îmi scot geaca de ploaie din geantă și i-o împrumut, rugând-o ca peste două zile când se va întoarce să se oprească la casa lui Guillermo să mi-o aducă. Aprobă entuziasmat, îi explic că plănuiesc să plec după trei zile, o întreb dacă a înțeles că e musai să treacă pe la Guillermo în ziua în care se întoarce, aprobă iar entuziasmat și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
oprească la casa lui Guillermo să mi-o aducă. Aprobă entuziasmat, îi explic că plănuiesc să plec după trei zile, o întreb dacă a înțeles că e musai să treacă pe la Guillermo în ziua în care se întoarce, aprobă iar entuziasmat și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu Gorbaciov. Între timp, cei din grup dezbăteau aprins firma sub care puciștii urmau să se înfățișeze națiunii și lumii. Generalul Militaru o ținea una și buna: Dom'le, să rămânem la Frontul Salvării Naționale". Cum nimeni nu părea foarte entuziasmat, Militaru a adăugat: "Frontul Salvării Naționale există de șase luni!" (De fapt, el există din 1988, cănd fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am văzut, cu șase luni mai înainte, Militaru se întâlnise cu Iliescu în Parcul Herăstrău pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
24 august, spre amiază primesc telefon de la Mariana - veselă - peste poate, că pleacă în Belgia, la Cosmin, să sărbătorească obținerea cetățeniei belgiene, pentru el și familia sa, reamintindu-mi că visul meu premonitoriu din ziua de Paști se adeverea acum! Entuziasmată a exclamat: „Oare ce-ar fi să ți se adeverească visul de acum o lună și să pice Iliescu?” Oarecum neconvins am spus că s-ar putea să fie așa, dar să așteptăm desfășurarea evenimentului. La alegerile prezidențiale rămân în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pot imagina perfect privirea de calmă satisfacție din ochii lui albaștri de pește când arată acum (poate chiar În clipa când scriu aceste rânduri), o bogăție de comori neașteptate coveteranilor lui care se bat cu palmele pe coapse și hohotesc entuziasmați - imaginile absolut wunderbar pe care le-a surprins În timpul regimului lui Hitler. 2 Am vorbit Îndeajuns despre tristețea și splendoarea exilului În romanele mele scrise În limba rusă și Îndeosebi În cel mai bun dintre ele, Dar (publicat recent În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n puterea nopții, când turcaleții osteniți dorm somnul cel greu și dulce, noi, în șalvari, cu turbane, boiți cu funigine pe chip, ne strecurăm, pâș-pâș, sugrumăm străjile. Ca fulgerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
noi e Pământul! Și Marea! Și Dunărea! Și Codrul! Și Carpații! Moldova toată! Nu suntem singuri... De aceea, suntem greu de cucerit! Aut vincere, aut mori!se aruncă Țamblac. Te pomenești că facem iar vreo "minune dumnezeiască", trage nădejdea Vlaicu, entuziasmat. Nu, unchiule... Să nu ne îmbătăm cu iluzii deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ci la cinematograf. Un spectacol filmat, realizat cu cei mai buni cântăreți sovietici ai momentului, care s-a difuzat și la Cluj, prin 1952-1953. Am văzut „filmul” de mai multe ori și capodopera lui Musorgski m-a entuziasmat. Și mai entuziasmat decât mine se dovedea însă, spre mirarea mea, cel mai „reacționar” (și mai admirat!) coleg de clasă al nostru, care detesta și ironiza, pe față, filmele sovietice. Nu mai făcea, în acele zile, altceva decât să revadă, mereu, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
clasa a doua primară, aveam capul plin de voievozi, de locuri și date de bătălii din istoria românilor, iar în toamna lui 1946, în ajunul faimoaselor alegeri, desenam cu creta, pe zidurile caselor, împreună cu alți colegi, ochiul țărănist și ascultam entuziasmat istorisirea unui prieten care, locuind pe strada Iuliu Maniu (ulterior botezată 6 Martie) a fost, într-o zi, înadins întrebat de un student, cu provocatoare veselie: „Ce stradă e asta, băiete?”, „Iuliu Maniu, domnule!” a răcnit complice prietenul meu. „Trăiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a fost Cornelia Emilian („dintr-o veche familie nobilă din Transilvania, Erdely de Medve, născută la Zlatna în 1840”) „cu spiritul ei organizator lansează liste de subscripție în toată țara, tuturor prefecților și autorităților, precum și la particulari” cum exclamă aproape entuziasmat biograful ei, I.E. Torouțiu. Este vorba de cele 500 de liste de mai sus pe care apoi le-a urmărit cu atâta atenție și pasiune. Foarte bine, vom zice, dar de aici câștigă doctrina care crește și se întărește. Cornelia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
lucru cunoscut de ceilalți membri ai grupului. Este important să poți să comunici ceea ce simți despre ceva anume, fără a ofensa pe nimeni și fără a te simți stânjenit. Pălăria neagră este valoroasă pentru a evita greșelile. Participanții la discuții entuziasmați, pot fi rugați la un moment dat să-și pună pălăria neagră (sau să privească din acest punct de vedere). Atenție: Dacă se insistă pe perspectiva negativă, e foarte ușor de „ucis în fașă” ideile creative. Pălăria neagră trebuie folosită
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Ha purile de ghicit“. În lumea incultă, care a făcut popularitatea d rului Drasch, făceau mare efect medicamentele acestuia. În special impresiona un purgativ cu materii colorante, care colora în negru materiile evacuate. Oamenii simpli, cari vedeau dejecțiile negre, rămâneau entuziasmați și spuneau: Ăsta doftor, iată ce fel de doctorii îți dă, că-ți scoate toată răutatea din trup. Negreala asta e numai boală. Cu timpul, clientela a început să nu mai primească cu atâta favoare medicamentele lui Drasch, mai ales
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
orice șicane, ofense și dezamăgiri. A prins, în cele din urmă, un „culoar bun” și și-a grăbit plecarea. Natural, a trebuit să recurgă la tot felul de combinații și aranjamente. Unele i-au reușit atît de bine încît, odată, entuziasmat, mi-a spus: „Bătrîne, după chestia asta am crescut în propriii mei ochi!” „Greul l-a dus Roni”, a recunoscut și nevastă-sa, Fanny, biolog la spital, cu care m-am întîlnit ieri pe stradă. „Eu - mi-a spus - m-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care scrie versuri, Lucian Blaga”. Era anul 1918, Încetaseră ostilitățile, manuscrisul este trimis de la Viena de Cornelia Brediceanu, studentă la medicină, Blaga la Litere, Pușcariu citind prima poezie nu-i place, idei, formă liberă, nu! Dar reia lectura și rămâne entuziasmat și Începe să publice din poezii, făcând și o prezentare. și În primăvara lui 1919 „Poemele luminii” apar la Cartea românească din București. și acuma intru și eu În joc, cum să-i spun altfel? Să vedeți ce se Întâmplă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Atacul Îl vizase, În realitate, susținea, doar pe el. Posibil... Îl acuza pe tânărul critic Nicolae Manolescu, deja o vedetă, de funciară frivolitate și de toate relele. Iritarea mi se părea excesivă, eram neștiutor În ale vieții literare. Fusese, Însă, entuziasmat aflând că sunt prieten cu Lucian Raicu. Îl considera cel mai bun critic. Adăugase chiar - Îmi amintesc - „singurul, singurul”. Știam că trimitea, din când În când, lui Raicu texte ale sale și ale altora, avea totală Încredere În el. * Nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
plâns Însă doar la funeraliile ei, sunteți mai rău decât insensibilă, sunteți proastă. La sfârșit, am adăugat, ipocrit: am simțit În scrisoarea dumitale sensibilitate, sunt sigur că plângi și pentru toți ceilalți”. Am evocat și studenții clasei noastre. Magris aprecia, entuziasmat, directitatea Întrebărilor lor, spiritul lor critic și deschis. „Am fost impresionat de relația lor directă cu textul. Studenții italieni tind să aibă mai multe filtre, datorită, probabil, unei mai bune pregătiri de liceu. Am fost mișcat, Însă, aici de directitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ce va avea loc în Grădinile Vaticanului, anul viitor este deci necesar să ne ocupăm în mod serios de această afacere. Din partea Uniților fu însărcinat de nu mă înșel, P. Tăutu. Din partea Latinilor socotesc că n-ar fi persoană mai entuziasmată decât Monseniorul Dr. Anton Gabor. Rog deci a-mi comunica, dacă aveți ceva în contra, ca Sfinția Sa să primească din partea noastră grija pentru colectarea cărților, a revistelor și ziarelor în colecții cât mai întregi pentru alcătuirea materialului necesar, ce se va
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au văzut spectacolul nostru, și care erau foarte atașați de ceea ce făcuse maestrul Beligan, au spus "da' voi ați înnebunit, cum puteți să faceți așa ceva cu piesa asta?" Cei din generația noastră, cei tineri, au aplaudat și au fost absolut entuziasmați când au văzut că de fiecare dată ne-am întors cu marele premiu de la acele festivaluri. A fost, dintr-o dată, ceva care a explodat un text, a explodat o concepție despre cum se poate face teatru, și a dat dovada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
că cetepeul e un frustrat" (fanclub.ro); ,CTP-ul apare plictisit că trebuie - încă o dată! - să vină să spună la televizor ceea ce a scris în editorialul din ajun" (Observator cultural, 97-98, 2002). Pe forumul ziarului ,Gândul", comentariile cititorilor indignați sau entuziasmați recurg frecvent la forma familiară de desemnare - ,zilele trecute, când se comemorau 15 ani de la Revoluție, dispăruse cetepeul..." (gandul.info, 22.06.2005) -, folosită chiar și la vocativ: ,între tine, CTP-ule, și Pleșiță nu este nici o diferență" (ib.). Efectul e
Nume devenite sigle by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11409_a_12734]
-
de temnița și doi ani de domiciliu forțat. Alte momente de suspense se creează în anii ^80, cănd stăpânul "caietului albastru" se expatriază. După 1989, revenind în țară, el nu mai speră să-și regăsească jurnalul. Și totuși îl regăsește. Entuziasmat, îl recitește atent și îl adnotează, povestind ce s-a mai întâmplat între timp cu personajele evocate și explicând cum a evoluat el însuși. Rezultă o originală opera memorialistica și eseistica, de aproximativ 800 de pagini. Autoportret arcimboldesc Paginile de
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]