4,425 matches
-
Sfântul Ireneu, episcopul de la Lugdunum, mai avea nevoie de a ține predici în galică în ultimul sfert al secolului II Senatorul Cassius Dio a fost înspăimântat auzind legioniștii vorbind galică în Roma. Sfântul Ieronim a remarcat în comentariul său la "Epistola către galateni" a lui Pavel că tribul treverilor, care au locuit zonele înconjurătoare ale Trierului vorbeau aproape aceeași limbă ca galatenii, o concluzie susținută de inscripții din secolul al III-lea sau secolul al IV-lea. În secolul al V
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Deva, 1975 (9 pag.) ; 17. GENEALOGIA FAMILIEI ȘUIAGA DIN LĂPUȘNIC, Deva, 1973 (38 pag.) ; 18. SATUL LĂPUȘNIC-DOBRA, CONTRIBUȚII MONOGRAFICE, Deva, 1973 (67 pag.) ; 19. MONOGRAFIA SATULUI TEIU COMUNĂ LĂPUGIU JUD. HUNEDOARA, Deva, 1974 (211 pag.) ; 20. CRONICĂ PR. NISTOR SOCACI : EPISTOLA A NECAZURILOR ȘI ISTORIA TIMPURILOR TRECUTE, 1830-1856, Deva, 1974 (42 pag.) ; 21. HANURI ȘI BIRTURI LA DEVA DE ALTĂDATĂ, Deva, 1977 (22 pag.) ; 22. CORUL DE LA DOBRA (în colaborare cu prof. I. Stoica), Deva, 1977 (126 pag.) ; 23. LUPTA PENTRU
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
converti pentru aceasta la islam, el a fost decapitat și corpul său a fost ars. În anul 1305 la insistențele Imperiului Bizantin și la cererea unei delegații georgiene care s-a prezentat în fața sultanului mameluc cu daruri și cu o epistolă oficială din partea regelui David al VIII-lea, mănăstirea a fost restituită ultimului său proprietar, Biserica ortodoxă georgiană. Aceasta din urmă a consimțit să recunoască la Ierusalim patronajul sultanului mameluc. Un pelerin catolic din Irlanda venit in Palestina în 1323 scria
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
naștere în Spania islamică. Această mișcare a fost inițiată de berberi, iar apoi a fost reluată de populațiile locale: galicienii, vizigoții, francii și bascii. În secolul al XI-lea apare o nouă formă de expresie literară influențată de "Shu‘ubiyya", epistola ("Risala") a poetului andaluz Ibn Garcia, care, scrisă între anii 1050-1076, avea ca scop încercarea de demonstrare a superiorității noilor convertiți la islam asupra arabilor, criticând musulmanii arabi, pe care îi consideră inferiori din punct de vedere cultural în fața popoarelor
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
unele molestări, în fața cărora Adrian I a fost constrâns să protesteze, dar mereu s-a sfârșit prin a cădea deacord. În felul acesta a reușit să-l convingă pe regele franc să se abțină de la intervențiile în alegerea arhiepiscopului Ravennei ("Epistola" 48, "Ad Carolum regem"; PL.98, coll.416-418). Considerabilă a fost și activitatea strict bisericească a lui Adrian I. În primul rând s-a străduit foarte mult să reprime abuzurile în alegerile episcopilor și să elibereze Biserica de cesaropapismul caroligian
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
416-418). Considerabilă a fost și activitatea strict bisericească a lui Adrian I. În primul rând s-a străduit foarte mult să reprime abuzurile în alegerile episcopilor și să elibereze Biserica de cesaropapismul caroligian; astfel a redat dreptul vechilor sedii metropolitane ("Epistola ad Bertherium episc.", PL96, 1215-1216). Rămâne totuși faptul că poziția sa delicată față de Carol cel Mare nu i-a îngăduit să realizeze toate reformele necesare și dorite. Conform lui Sigeberto de Gembloux, Adrian I ar fi acordat regelui Carol - întors
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
apoi a intrat în Decretum Gratiani, sub numele „"Privilegium Hadriani pro Carolo"”. Clerul franc deprinsese obiceiul de a purta arme și de a se război. Iată-l pe Adrian I intervenind și atrăgând atenția lui Carol asupra acestei situații (cf. "Epistola 25", PL. 98, col. 367). S-a străduit și pentru unificarea liturgiei romane cu cea galicană, trimițând în acest sens chiar suveranului un exemplar al "Sacramentariului Gregorian" (pe la 780), așa cum deja în 774 i-a înmânat "Culegerea de Canoane" a
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
excomunicatul, un semn divin. Clerul, însă, a sărbătorit evenimentul fără zarvă, fără ca împăratul să fi fost măcar invitat. Frederic al II-lea spera că succesul obținut îl va mai îmblânzi pe papa Grigore al IX-lea. El îi scria o epistolă frumoasă, nu făcea aluzie la excomunicare, ci doar în cuvinte alese sublinia meritul de a fi fost cucerit locul unde Cristos a pus piciorul. Din nou tact politic. Papei îi vorbea de Christos, sultanului de Allah. Grigore al IX-lea
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
și care își cunoaște stările, care sunt ascunse celorlalți. Dacă luminile ar preexista corpului, unitatea nu ar putea fi imaginată. Ceea ce trebuie evidențiat este responsabilitatea spiritului pentru propria inițiere, motiv care este recurent în anumite scriituri suhrawardiene printre care și ,Epistola asupra ipostazei copilărieiʼʼ, analizată și de Corbin pentru care cuvântul, învăluit într-un incomensurabil mister, este abordat într-o manieră exhaustivă. Comentatorul atrage atenția asupra unui aspect revelator pentru renașterea spirituală: Spre deosebire de celelalte patru [referire la o serie de nuvele
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
într-o lume intermediară, o magia imaginatio așa cum o numea Jacob Boehme. Totul va avea loc într-o lume unde se vor actualiza arhetipuri în individualitatea permanentă (Corbin, 83 : 21). Al cincilea tratat din Teosofia iluminării, analizează în a noua epistolă stările mistice, menționându-se profunda legătură dintre substanța cosmosului și spirite în timpul iluminării. În plus se amintește de un decret divin preeten pentru care o cerere de ajutor al unui individ este o cauză pentru răspunsul divin. Lumina care guvernează
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
Areopagitul a publicat două tratate despre subiecte teologice. Tratatul "Despre numirile dumnezeiești", ca și cele două tratate despre ierarhii, încep cu cuvintele: „Presbiterul Dionisie către împreună-presbiterul Timotei” , Timotei fiind considerat a fi unul și același cu însuși destinatarul celor două epistole pauline omonime. Cele zece epistole sunt, de asemenea, adresate unor persoane din aceeași perioadă istorică: Ioan Evanghelistul, Gaius, Sosipatru, Policarp din Smirna, Tit (același cu destinatarul unei alte epistole pauline). În unele pasaje (Despre "numirile dumnezeiești") Pseudo-Dionisie pretinde că ar
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
despre subiecte teologice. Tratatul "Despre numirile dumnezeiești", ca și cele două tratate despre ierarhii, încep cu cuvintele: „Presbiterul Dionisie către împreună-presbiterul Timotei” , Timotei fiind considerat a fi unul și același cu însuși destinatarul celor două epistole pauline omonime. Cele zece epistole sunt, de asemenea, adresate unor persoane din aceeași perioadă istorică: Ioan Evanghelistul, Gaius, Sosipatru, Policarp din Smirna, Tit (același cu destinatarul unei alte epistole pauline). În unele pasaje (Despre "numirile dumnezeiești") Pseudo-Dionisie pretinde că ar fi fost învățat de către însuși
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
considerat a fi unul și același cu însuși destinatarul celor două epistole pauline omonime. Cele zece epistole sunt, de asemenea, adresate unor persoane din aceeași perioadă istorică: Ioan Evanghelistul, Gaius, Sosipatru, Policarp din Smirna, Tit (același cu destinatarul unei alte epistole pauline). În unele pasaje (Despre "numirile dumnezeiești") Pseudo-Dionisie pretinde că ar fi fost învățat de către însuși Apostolul Pavel sau, în altă parte, că ar fi fost, împreună cu apostolii Iacov și Petru, să vadă trupul Fecioarei Maria, imediat după moartea acesteia
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
În unele pasaje (Despre "numirile dumnezeiești") Pseudo-Dionisie pretinde că ar fi fost învățat de către însuși Apostolul Pavel sau, în altă parte, că ar fi fost, împreună cu apostolii Iacov și Petru, să vadă trupul Fecioarei Maria, imediat după moartea acesteia. În Epistola VII Peudo-Dionisie spune că, aflându-se la Heliopolis în timpul crucificării lui Iisus Hristos, a văzut o eclipsă de soare (care, conform calculelor ulterioare, nu putea să aibă loc). Toate aceste lucruri au constituit, pentru câteva secole, temeiul de necontestat al
Pseudo-Dionisie Areopagitul () [Corola-website/Science/310529_a_311858]
-
ridică la o înălțime de 40 m și este dominată în prezent de biserica franciscană Sf.Petru. Portul natural al Yaffei a fost folosit încă din Epoca Bronzului mijlocie . Este menționat pentru prima dată de surse egiptene , între care o epistolă egipteană din preajma anului 1470 î.e.n., în lauda faraonului Thutmose al III-lea care cucerise orașul printr-un șiretlic ce aduce aminte de calul troian (circa 200 de luptători egipteni se ascunseseră în niște coșuri dăruite în cadou guvernatorului canaanit al
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
oamenilor civilizați, până la a crede în sprijin divin pentru o politică de război despre care credeau ei că se duce în sprijinul acelei civilizații, a cărei experiențe inițială părea să le fi stârnit dragostea și devotamentul. În comentariul său la "Epistola către romani" (mai ales în a doua ediție din 1922, mult rescrisă) Barth susține că Dumnezeul care este revelat în crucea lui Isus provoacă și răstoarnă orice încercare de a-l alia pe Dumnezeu cu civilizații, realizări sau posesiuni omenești
Karl Barth () [Corola-website/Science/299778_a_301107]
-
Apostolul Pavel (n. 5 AD, Tars, Cilicia — d. 67, Roma) este, probabil, cel mai influent misionar creștin timpuriu. Este cunoscut de asemenea ca "Pavel apostolul", "Sfântul Pavel" și "Saul din Tars". Scrierile atribuite lui de către biserică (epistolele pauline) formează o parte considerabilă a Noului Testament. Influența asupra gândirii creștine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă, în parte datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creștinismului în răspândirea Evangheliei prin comunitățile creștine timpurii din
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
este, probabil, cel mai influent misionar creștin timpuriu. Este cunoscut de asemenea ca "Pavel apostolul", "Sfântul Pavel" și "Saul din Tars". Scrierile atribuite lui de către biserică (epistolele pauline) formează o parte considerabilă a Noului Testament. Influența asupra gândirii creștine din epistolele atribuite lui a fost semnificativă, în parte datorită faptului că a fost considerat un apostol proeminent al creștinismului în răspândirea Evangheliei prin comunitățile creștine timpurii din Imperiul Roman. Din aluziile autobiografice din scrisorile sale și din cartea neotestamentară „"Faptele Apostolilor
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
înțeleagă că istoria abia începută trebuie „scrisă” de fiecare generație de creștini „până la venirea Domnului”. Tradiția creștină cea mai veche vorbește de o călătorie misionară a apostolului în Spania, pe care o proiectase mai demult (cf. Rom 15,24.28). Epistolele pastorale 1 și 2 Timotei și Scrisoarea către Tit - oricât de complicat ar părea - presupun o călătorie în Orient. Pavel a fost în Creta (cf. Tit 1,5), în Macedonia (1Tim 1,3), în Alexandria Troadei (cf. 2Tim 4,13
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
spre „eliberare din sclavia stricăciunii, pentru a intra în libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (cf. Rom 8,21). Alte teme ale teologiei pauline care pot și merită să fie aprofundate sunt: Scrisorile lui Pavel, sau cum mai sunt numite azi, "epistolele pauline": "Indisputabil autentice" "Deuteropauline" (autenticitatea lor este disputată) "Epistolele pastorale" îi sunt și ele tradițional atribuite lui Pavel, deși opinia critică majoritară actuală consideră că ar fi fost scrise sub pseudonim: "Evrei" (atribuită din greșeală) Deși Pavel n-a făcut
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (cf. Rom 8,21). Alte teme ale teologiei pauline care pot și merită să fie aprofundate sunt: Scrisorile lui Pavel, sau cum mai sunt numite azi, "epistolele pauline": "Indisputabil autentice" "Deuteropauline" (autenticitatea lor este disputată) "Epistolele pastorale" îi sunt și ele tradițional atribuite lui Pavel, deși opinia critică majoritară actuală consideră că ar fi fost scrise sub pseudonim: "Evrei" (atribuită din greșeală) Deși Pavel n-a făcut parte din grupul celor 12 apostoli, cât timp Isus
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
de un critic cu instrumentalele de pe albumul de debut al formației The Killers. Molko a descris melodia ca având caracter autobiografic. Pe „Speak în Tongues” sunt prezente iarăși aluziile religioase, „speak în tongues” fiind o expresie ce se găsește în epistola lui Pavel către Corinteni, ce face aluzie la starea de tranșă în care se află cei prin care „grăiește cuvântul Domnului”. Versurile sugerează faptul că este vorba despre o comuniune de tip sexual. „Speak în Tongues” face la un moment
Battle for the Sun (album) () [Corola-website/Science/315198_a_316527]
-
gratuită celui ce se căiește de păcatele sale și se întoarce la Dumnezeu. Versetele biblice cele mai folosite sunt următoarele: Textul scripturar cel mai invocat îl descrie pe Iisus, după înviere, dând apostolilor o anumită sarcină: Un alt text din Epistola lui Iacob este folosit pentru a justifica spovada prin întrepunerea unui preot. Iacob dă creștinilor din primul secol următorul sfat: La început, în perioada persecuțiilor, apostații erau primiți în mod public, după o perioadă de excomunicare. Mai târziu, spovedania publică
Spovedanie () [Corola-website/Science/302095_a_303424]
-
sociale ("Viața de zi cu zi a nobilimii ruse în vremea lui Pușkin", " Viața de zi cu zi a studenților europeni în Evul Mediu din Epoca luminilor"). În 2002 editura a lansat o nouă serie intitulată "Trecutul apropiat" (memorii și epistole). Printre cărțile publicate în seria "Trecutul apropiat" sunt " Viața pe vântul de răsărit" de I. Gunther, "Viață și destin. Amintiri" de A. Taho-Godi, "Девочка, катящая серсо..." de O. Hildebrandt-Аrbenina, "Chipuri și imagini" de E. K. Gherțik, "Culoare veselă: Jurnale. Eseuri
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
fost descoperită în 1946 la Nag-Hamadi (Egiptul de sus, aproape de Luxor). Evanghelia lui Toma, considerată de majoritatea cercetătorilor de origine gnostică, este compusă din 114 de rostiri înțelepte (logia), regăsite parțial în Evangheliile canonice, în Faptele Apostolilor și în unele Epistole. Deoarece textul cu 114 rostiri este o copie a unei traduceri copte, există presupunerea că scrierea ar fi anterioară secolului al II-lea, dar potrivit specialiștilor americani nu este mai veche decât textele canonice. "" a fost compilată prima oară în jurul
Evanghelia după Toma () [Corola-website/Science/323547_a_324876]