4,405 matches
-
acționează - conflict, monolog, monolog intern; lirism și dramă în texte epice Principii de sistematizare a textelor descriptive Citirea operelor lirice: subiecte de interes personal și public în texte lirice Genul epic: umoristica, nuvela, romanul, balada, jurnalul Genul liric: poemul descriptiv, epistola, imnul, oda Texte document: texte informative și persuasive (publicitate) Texte scurte, simple: felicitare, mesaj, formular, scrisoare particulară, invitație, scrisoare de mulțumire, email - texte descriptive, narative, dialoguri Perceperea nivelului fonetic, morfo- sintactic, semantic, textologic al textului Utilizarea sistemului noțiunilor lingvistice bazată
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
se pot obține copiii legitimi și prin care se poate perpetua specia umană. Așa încât Biserica, în mod hotărât, respinge orice formă de alterare a relațiilor sexuale, inclusiv homosexualitatea, care este osândită și de Sfântul Apostol Pavel, în mod hotărât, în Epistola către Romani. Adică o consideră o cădere a omului la treapta animalității, ajungând chiar mai rău decât dobitoacele, fiindcă dobitoacele se împreunează în mod firesc, normal, pe când homosexualitatea este o perversiune pe care numai omul a inventat-o și de
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
care îl voia uitat pînă la ștergere și din cauza căruia fusese vînat la Paris de justițiari absoluți, trecutul acela era pus pe hîrtie tocmai de Dan C. Mihăilescu, care îi descria cu nonșalanță angajarea legionară. Reacția lui Cioran, într-o epistolă trimisă pe adresa editurii și lipsită de vreo formulă inițială de adresare, a fost: „Nu veți ști niciodată în ce stare de disperare m-au aruncat unele dintre observațiile dvs. Cred că meritam mai mult. Cred că trecutul meu ar
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
pentru infracțiuni legate de favorizarea membrilor unor grupări infracționale. Într-una dintre scrisori, Claudiu Ionescu își îndeamnă colegii să intre in greva foamei și să se lege cu cătușe de gardul Tribunalului Alba sau Hunedoara. În cea de-a doua epistolă, ofițerul de poliliție critică activitatea procurorilor DIICOT și spune că aceștia și-au asumat meritele lui Berbeceanu în mai multe dosare penale de răsunet.
Traian Berbeceanu, susținut prin proteste în țară by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61587_a_62912]
-
Răzvan Voncu Descoperirea unui set de scrisori provenind de la un mare scriitor este întotdeauna privită ca un eveniment, chiar si atunci când substanța epistolelor este minoră. În cazul particular al lui Emil Cioran, interesul este sporit de împrejurarea că gânditorul s-a străduit, poate mai mult decât oricare alt scriitor contemporan, să își estompeze „scriitura taciturnă" în favoarea „scriiturii publice". Scrisori către cei de-acasă
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
care figurau, conform notei de inventar, și nume românești. Dând, în repertoriu, peste numele lui Cioran, George Guțu a solicitat să consulte mapa aferentă. Spre surpriza sa, era vorba de un dosar voluminos, conținând nu mai puțin de 158 de epistole trimise de Cioran lui Wolfgang Kraus, la care se adaugă două aparținându-i partenerei filosofului, Simone Boue, și copiile a cinci scrisori dactilografiate, expediate de Kraus lui Cioran. După cum mărturisește editorul în Cuvânt înainte, surpriza a fost enormă nu numai
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
cu atenție pe Cioran și i-a tradus inspirat dicțiunea ideilor, într-un mod care ne face să descoperim în text, la tot pasul, fraze și formulări la fel de reușite ca acelea din eseistica sa. Îl recunoști pe Cioran în aceste epistole redactate în germană, iar aceasta este, cred, dovada cea mai elocventă că ne aflăm în fața unei traduceri de calitate. Și totuși, cum scria Cioran în germană? Editorul dă, la această întrebare, două răspunsuri contradictorii. Mai întâi declară răspicat: „Marele stilist
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
români. Atât de clar a văzut istoricul operațiunea de „defrișare” a domeniului studiilor de gen, încât antologia sa conține și un rafinament la care cercetătorii în materie nu vor ajunge decât mult mai târziu. Savantul a adăugat celor 29 de epistole scrise de personaje feminine și 5 scrisori trimise de bărbați unor femei. Contrastul, de prisos să precizez, nu face decât să ilumineze și mai bine obiectul cercetat, care este mentalul feminin. Cercetările ulterioare, inclusiv cele actuale, pot categoric completa inventarul
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
a ignora cu desăvârșire studiile de gen care s-au acumulat, între timp, în cultura noastră, ca și pe cele vizând istoria vieții private la români. Astfel încât nu ne oferă decât rezumate mai mult sau mai puțin inspirate ale unor epistole antologate, pe o foarte subțire canava sociologică, ce aspiră (fără succes) să traseze un cadru al modernizării societății românești. Cadru în care, evident, ar intra și mărturiile confesive din volumul antologat de Nicolae Iorga. Așadar, avem de-a face cu
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
să-l ajute pe Miller să trăiască în țara care îl recunoscuse prima. Așa s-a legat prietenia dintre cei doi. Miller a devenit un mare iubitor al Franței și i-a învățat limba, în care sunt, de altfel, scrise epistolele către Nadeau. Instalat definitiv în 1947 la Big Sur, în California, pe malul Pacificului, la jumătatea distanței dintre San Francisco și Los Angeles, romancierul începe corespondența cu Nadeau care va dura până în 1978, cu doi ani înainte de moartea romancierului american
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4906_a_6231]
-
citit de atunci cred că tot ce a publicat prin reviste și mai târziu cărțile, cele despre Caragiale (Caragiale. Universul comic, I.L. Caragiale față cu kitschul, De ce, nene Iancule ?), Alfabetul de tranziție, Honeste scribere, Potcoave cu purici, iar acum această Epistolă către Odobescu (Ed. Palimpsest, 2010). Pe aceasta am citit-o de două ori, întâi în România literară, unde a apărut în foileton, și acum în carte. L-am citit (și îl citesc) pe Cazimir pe deoparte pentru că mă interesează ce
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
te aștepți mai puțin, în cuprinsul vreunei expuneri erudite, îi trimite o lungă scrisoare unui clasic român. Acest eseu despre vânătoare ca temă a literaturii și a altor arte, a literaturii în primul rând, l-a scris sub forma unei epistole adresate lui Odobescu, autorul lui Pseudo-kynegeticos. De ce l-a ales pe Odobescu pentru a-i scrie i-o spune chiar destinatarului în ceremonioasa „introducțiune”: „Interesul meu pentru sfera cinegetică are, ca și al Domniei tale, rădăcini mai cu seamă livrești
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
vânătoare, de la Doinaș cu Mistrețul său cu colți de argint la Vasile Voiculescu, la Mihai Moșandrei sau la Adrian Maniu. Spre a nu mai vorbi de Sadoveanu sau de Al. Cazaban, vânători de clasă ei înșiși, peste tot prezenți în Epistolă, sau de Nicolae Tăutu, poet minor uitat dar autor de farse vânătorești memorabile. Terenul farsei, al comicului creat de lăudăroșenia vânătorească, viciul benign al mai tuturor vânătorilor, de la Tartarin din Tarascon la baronul Münchhausen, acest teren al comicului este copios
Un cărturar ludic by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5260_a_6585]
-
și profund inspirată. Este îngrijită de Liviu Dorneanu, colaboratorul de cursă lungă al lui Radu Beligan, și a apărut în 2001, la Editura Artprint, în colecția „Bibliofilia”. Un document inedit. Tandru. Cuvinteimagini emoționante despre viață și teatru. Despre întîlniri. Despre epistolă ca gen care aduce oamenii împreună în comunicarea cea adevărată. Fără „terți” cum cred, dintr-un sentiment desuet, probabil, că sînt calculatorul, mobilul și alte obiecte. Așteptarea, ca și tăcerile, sînt suprimate, astfel, din cotidian. Totul se derulează aiuritor de
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
pentru cei din afara disciplinelor lingvistice. Stigmatele dogmatismului și, respectiv, al vecinătăților moscovite au repezentat, de altfel, și armele cu care adversarii - unii dintre ei, nominalizați în fragmentul citat - l-au neutralizat destul de ușor. Însă portretul său capătă, în urma lecturii acestor epistole, o anume complexitate, ieșind din zona caricatural-folclorică în care îl plasează amintirile universitare sau șarja călinesciană. Un element ce adaugă complexitate figurii interioare a lingvistului este reprezentat de reala sa preocupare pentru lumea țărănească românească și pentru destinul ei în
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
vor bucura, dacă măsura luată și, mai ales, aplicarea ei vor da roadele așteptate.” (scrisoarea nr. 18, din 15.III.1981). În ciuda confuziilor, decurgând dintr-un ideal comunist cam... stângist înțeles, preocuparea pentru soarta satului, ce transpare și din alte epistole, arată că ecourile tinereții sale țărăniste - a fost, între 1926 și 1930, membru activ al PNȚ - nu s-au estompat de tot. În rest, Iorgu Iordan, chiar dacă surprinzător de volubil cu un interlocutor mult mai tânăr, mai puțin celebru și
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
la o poveste de familie. Un argument afectiv, dar numai pe jumătate. Bunicul matern al autoarei, Ioan Vintilă, student în medicină la Viena și membru al societății România Jună, l-a cunoscut pe scriitor. E citată, în sensul acesta, o epistolă pe care Caragiale a trimis-o membrilor societății. Apoi: „Urmează una din lungile formule de politețe cu care se încheiau scrisorile vremii, apoi semnătura, precedată de «Al Domniilor Voastre devotat servitor» și adresa berlineză din Wilmersdorf bei Berlin. Studenții români din
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
de scrisori, poeme, ciorne etc. nedatate. Criteriul de organizare ales de editorul George Sorescu, cel cronologic, este absolut bizar, câtă vreme unele dintre scrisorile publicate aici sunt trimise de Marin Sorescu, iar altele sunt primite. O minimă separare a respectivelor epistole, pe criteriul primite/ expediate, era obligatorie, mai ales că Sorescu, grăbit ca toți oltenii, nu a fost un epistolier sistematic, astfel încât cronologia să ne ajute la reconstituirea contextelor unor corespondențe cum a fost, bunăoară, cea dintre Ion D. Sîrbu și
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
a fost, bunăoară, cea dintre Ion D. Sîrbu și Virgil Nemoianu. De asemenea, în mod straniu, editorul nu operează o minimă departajare calitativă a acestor documente. Obligatorie și ea, câtă vreme avem de-a face, pe de-o parte, cu epistole amicale (cum sunt cele schimbate cu Mircea Eliade, Virgil Ierunca sau Oskar Pastior), pe de alta, cu scrisori profesionale (cele primite de la colegi scriitori de toată mâna, de la Adrian Marino la Fănuș Băileșteanu), dar și cu adrese oficiale, multe, lipsite
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
folosesc această trimitere imprecisă, întrucât documentele nu sunt numerotate)? Sau cine este Liviu, care în 21 octombrie 1973 îi scrie din Hamburg (la p. 27)? Nu cumva este însuși marele Liviu Ciulei, după cum se poate deduce la simpla lectură a epistolei, în care se vorbește despre montări de teatru și despre Clody Bertola? Și dacă este vorba despre Liviu Ciulei, nu se cuvenea o notă care să precizeze, fie și sumar, legătura dintre aceste două personalități? Ș.a.m.d. Mi s-
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
notă care să precizeze, fie și sumar, legătura dintre aceste două personalități? Ș.a.m.d. Mi s-ar putea reproșa asprimea cu care întâmpin o inițiativă editorială, în fond, benignă și care, măcar pentru că pune în circulație câteva zeci de epistole scrise de Marin Sorescu ori primite de acesta de la mari scriitori, ar merita mai multă îngăduință. Mă tem că, totuși, nu putem fi de acord cu acest argument. Ediția de față este nu numai inutilizabilă, ci devine chiar inutilă din cauza
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
putut conține ele? Speculațiile nu-și au rostul. Fapt e că, în 1880, Alice Pleasance se căsătorește cu bogatul jucător de crichet Reginald Hargreaves. Trei ani mai târziu, în 21 decembrie 1883, după o îndelungată tăcere, Carroll revine cu o epistolă pe cât de protocolară, pe-atât de interpretabilă. Vor urma și altele. Tot protocolare, tot interpretabile. Mai departe, destinul doamnei Hargreaves se va dovedi sumbru. Își va pierde, în război, doi fii, își va pierde și soțul, ceea ce-i va pricinui
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
l-a făcut să își dea seama că a fost scris înainte de 1989. Ghiciți care era cuvântul... Milițian... Pe de altă parte, într-o altă scrisoare deschisă, care, de această dată vă este adresată prin intermediul "Observatorului cultural", Dinu Bălan, autorul epistolei și al unei teze de doctorat despre opera dumneavoastră își exprimă rezerva în legătură cu posibilitatea de a realiza un contact real cu publicul tânăr. Motivele nu țin de valoarea estetică a unei cărți, e drept... Sper că e puțin pesimist. Îmi
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
și-o dorească. Nu întâmplător, Seneca se întreba probabil cu spaimă: „Merită să atârni pe furcă (a crucii) cu brațele desfăcute și trupul numai răni, cu singura speranță de a amâna lucrul cel mai dorit de cel chinuit: sfârșitul chinurilor?” (Epistole, 101, 12). Procedural, flagelarea preceda crucificarea, probabil pentru ca spatele lacerat al crucificatului să-i facă și mai dureros contactul cu lemnul. Alte mărturii arată că condamnatul nu purta o cruce, ci o grindă, care era fixată apoi pe orizontală pe
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
întrucît ne mai poate oferi mari surprize. O altă revelatoare producție epistolara i se alătură, alcătuită dintr-o voluminoasa culegere a scrisorilor schimbate între Aurel Dumitrașcu și Adrian Ălui Gheorghe, între anii 1978 și 1990. Subsemnatul posedă și el cîteva epistole ale lui Aurel Dumitrașcu, grafiate îngrijit, cu o înclinare a slovelor spre stînga (o tristă premoniție, ar putea spune grafologii!), al căror conținut cutezător liberalizant m-a entuziasmat în întunecatul deceniu 9. Am avut prilejul a-l întîlni pe emitentul
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]