1,345 matches
-
lostriță? Cum arată?” Era sincer curioasă, fapt pe care nu-l manifestase la prima citire a cuvîntului. Dincolo de amănuntele ei delicioase, povestea are o „învățătură”. Incomparabile prin definiție, femeile acceptă doar comparațiile care le subliniază raritatea sau unicitatea. Însă exercițiile epistolare de felul celui al profesorului I. (care a avut, probabil, în minte imaginea „lostriței” lui Voiculescu) sînt riscante. Cu cît comparația e mai pretențioasă, cu atît ea va fi divulgată mai repede celor din jur. E o contradicție care nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spirit veneau sub pana ei fără efort, și totuși întotdeauna în ordinea cea mai potri vită pentru a le pune în valoare unele prin altele. Stilul ei era pur, precis, rapid și ușor: și, deși se susține că talen tul epistolar aparține mai ales femeilor, îndrăznesc să afirm că nu există aproape nici una care să poată fi com parată, în privința aceasta, cu Julie. Doamna de Sévigné, căreia n-o să-i contest superioritatea în genul acesta, este mai interesantă prin stilul decât
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
climat tulbure al tranziției de la societatea liberală, modernă la satrapia sovietică a statului în curs de a deveni unul dictatorial cu o bulversare totală a valorilor și ierarhiilor. Corespondența dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu configurând un ade- vărat bildungsroman epistolar lasă să pătrundă cu discreție aerul rece al schimbărilor, dar și felul în care se situează cei doi în raport cu spațiul cultural din care fac parte. Pentru Radu Stanca, Sibiul constituie un spațiu de reclu- ziune, atemporal, într-o nemișcare de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Radu Stanca, ci de a observa cum această lectură devine un modus vivendi, și cum funcționează o serie de prejudecăți pe care Ion Negoițescu și Ștefan Augustin-Doinaș aveau să le afirme tranșant cu referire la același Caragiale. Polemica amicală desfășurată epistolar dintre Radu Stanca și Ion Negoițescu pe tema operei dramatice a lui I.L.Caragiale și în special a comediilor lui reliefează profilul moral al euphorionismului și al direcției cerchiste care încearcă să extragă un radical eticist din „estetismul” comediei „de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
luminarea” tinerilor printr-o chibzuită educație morală și religioasă, după „regule bune și omenoase”. De aceea, întreaga atenție a traducătorului se îndreaptă spre literatura moralizatoare. Voltaire, Marmontel (Aneta și Luben), Fénelon (Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise), M-me Cottin (romanul epistolar Emilia Mansfield) și, mai ales canonicul german J. Chr. Schmid sunt autorii preferați, nu pentru valoarea lor literară, ci pentru accesibilitatea și caracterul educativ al scrierilor lor. Doar lunga introducere la romanul lui Fénelon (o transpunere fidelă a unui studiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288851_a_290180]
-
ce posed din bogata noastră arhivă epistolară, în care s-au adunat sute de mesaje, de la câteva pagini la câteva rânduri, schimbate prin poștă "clasică" și "rapidă", fax și e-mail am trecut împreună prin toate revoluțiile tehnologice recente ale genului epistolar, abținându-ne numai de la SMS și chat -, am admirat din nou acele însușiri ale lui Virgil care m-au făcut să merg atât de frecvent spre el, de aproape două decenii. Întâi de toate, el răspunde prompt (de când comunicăm prin
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
la observația detașată, obiectivă. Atitudinea aceasta revine, încă și mai accentuată, în Scrinul negru, unde vechile clase, ținând de elita socială dinainte de august 1944, sunt înfățișate exclusiv într-o lumină sarcastică, mistificatoare. De anume interes este romanul, în bună parte epistolar, al Caty-ei Zănoagă, femeie cu mari disponibilități erotice, dar totodată rece și calculată. Ioanide, trăind același complex al genialității și având față de tinerele femei o comportare de cincuatenar veșnic îndrăgostit, a ajuns în grațiile puterii comuniste, pentru care imaginează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
proprii sau unele din poeziile eminesciene ce i-ar fi fost dedicate, însoțindu-le de comentarii. Substanțiala corespondență purtată cu Eminescu atestă bogate resurse autoscopice, accentuate cu deosebire în prezența erosului, precum și o apreciabilă diversificare, în aceeași direcție, a literaturii epistolare. M. debutează în 1872, la „Noul curier român”, cu două schițe de factură romanțioasă. Și-a publicat versurile în „Columna lui Traian” (1874), iar din anul următor în „Convorbiri literare”, revistă care i-a tipărit cele mai izbutite poezii. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288102_a_289431]
-
Paris, în ’88, am trimis ultima mea apariție în presa literară „a lui Ceaușescu” - și n-aș mai fi publicat dacă nu era vorba de un amic valoros! -, un amplu studiu în Viața românească, unde analizam și apăram cartea sa Epistolar, viu atacată de unii condeieri ai regimului. Am înțeles că „dioscurii”, cei doi prieteni, Gabriel și Andrei, ucenici ai lui Noica, m-au acceptat ca prieten și m-am bucurat atunci, înainte de ’89, că puteam contrazice maxima sceptică ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
meu prieten după ’89, dacă el n-ar fi publicat, cu vreo zece ani în urmă, o carte de dialoguri cu vechiul, „eternul” său prieten, doctorul și eseistul Ionel Vianu, fiul marelui comparatist. O carte extrem de interesantă, de originală, un epistolar unde ambii, din unghiuri ușor diferite, își analizează tinerețea și avatarurile ei, ale părinților și ale societății românești după ocuparea României de către Rușii bolșevici. O analiză fină, complexă, pertinentă, exersată într-un dialog scriptic de doi intelectuali de rasă, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în primul deceniu după revoluție, m-a ocolit, pe mine și revista pe care o conduceam, Contemporanul - Ideea europeană, acceptând „jocul” unei părți a elitei bucureștene și românești ce fractura lumea literară după criterii de partizanat politic. Ca și în epistolarul pe care-l semnează împreună cu Ionel Vianu (medic ce a protestat curajos contra internărilor abuzive - de fapt, arestării după model sovietic! - sub eticheta alienației mintaleă, Matei, dus de o sfântă mânie, confundă criteriile politice cu cele estetice, subsumându-le pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la „aparenta sa moarte”, suntem încă prea aproape pentru a distinge cu acuratețe, cu adevărat, statura sa viitoare. Noi, aici, vom aborda doar „omul”, dar nu vom face eroarea pe care a făcut-o vechiul său prieten, Matei Călinescu, în epistolarul cu I. Vianu, de a vorbi, în fugă, doar despre om, sau cum o fac unii detractori vorbind doar „despre unele” dintre poeziile sale sau „doar” despre unele atitudini și reacții ale sale față de dictatura vremelnică. Insul excepțional, cel pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Adrian Marino, Mircea Zaciu, D. Țepeneag, Norman Manea, Valentin Silvestru, Florența Albu ș.a. Teatru semnează Petru Dumitriu. Un interes deosebit îl prezintă rubricile „Dosar” (îngrijită de Ion Vartic) și „Arhiva”, unde sunt publicate texte mai puțin cunoscute sau inedite, dialoguri epistolare ale unor personalități ale literaturii române, frecvent însoțite de comentarii critice. Astfel apar scrisori semnate de Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, D. D. Roșca, Petre Țuțea, Eugen Ionescu, Ștefan Baciu, Ion Caraion, G. Călinescu, Radu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285408_a_286737]
-
de vedere filologic, cu aliniate și alte cerințe. Gândurile mi se suprapun, îmi fug, vin iar și impresia mea este că mă aflu de față cu cineva, e atât de vie aceasă impresie încât neglijez de -a dreptul normele genului epistolar ! Să continui deci, cu voia dumneavoastră, în această dezordine de idei. Și continui !... Liviu vine la mine din septembrie, de atunci de când am discutat împreună că ar fi bine să reiau prietenia. A înțeles și de atunci vine mreu. Face
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
consăteanul meu Alexandru Mânăstireanu care, repet, a plecat la Domnul, în Călătoria cea Mare, la sfârșitul lui octombrie 2011. Eternă amintire, OM HARNIC și CINSTIT, care ați făcut să rămână veșnică prietenia noastră! Prof. A. Dumitrescu Postfață Scrisori și textul epistolar Alexandru Mânăstireanu - CORESPONDENȚĂ - este pentru Ion N. Oprea, ca și pentru noi cititorii, o carte aparte față de ce ne-a oferit până acum, dar tot în domeniul documentării se situează. Este un dialog epistolar de un fel deosebit, un dialog
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
A. Dumitrescu Postfață Scrisori și textul epistolar Alexandru Mânăstireanu - CORESPONDENȚĂ - este pentru Ion N. Oprea, ca și pentru noi cititorii, o carte aparte față de ce ne-a oferit până acum, dar tot în domeniul documentării se situează. Este un dialog epistolar de un fel deosebit, un dialog sui-generis impus de condițiile precare ale vieții de la sfârșitul secolului XX când o familie obișnuită, dar și prietenii, în dispersare, în condițiile vicisitudinilor, acționează biruindu-le. Cartea e un total de sentimente umane, cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
dispersare, în condițiile vicisitudinilor, acționează biruindu-le. Cartea e un total de sentimente umane, cu trăiri care, aparent minore, conține istorie, fiecare cititor culegându-și ceea ce i se pare interesant. Se știe, corespondența dintre anumite persoane prin scrisori, epistole, texte epistolare constituie un real instrument de cercetare, demn de încredere pentru cunoașterea diferitelor personalități și evenimente din trecut sau prezent. Printr-o simplă scrisoare se poate comunica un anumit conținut de informații oricui, oriunde și oricând prin intermediul poștei sau al altor
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
critici din țară și în deosebi din țările mai avansate, specializați pe baza unor repere ordonatoare, au realizat nu numai descoperirea, descifrarea și lecturarea unor cicluri de scrisori, ci și aranjarea acestora după anumite criterii bine definite. Scrisoarea, ca text epistolar, conține mai multe particularități de formă și tehnică de alcătuire. Conținutul ei depinde și de calitatea profesională a autorilor, de sursele acestora, componente de ordin structural. Valorificarea lor peste ani depinde nu numai de conținutul de idei, ci de forma
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
evenimente socio-politice (răscoale, războaie, revoluții) se impune precizarea surselor de informație, calitățile acestora, cât și restricții coerente privind viabilitatea în timp a textelor studiate. Corespondența aflată în Arhivele statului prezintă o mai certă credibilitate. Scrisorile au fost păstrate în cicluri epistolare în funcție de particularitățile conținutului și stau alături de diplome, anumite „privilegii”, ordine și decorații, dar mai ales de manuscrise menite să eternizeze în mod credibil evoluția scrisului românesc cu însemnele și caracteristicile lui. Stau alături și în aceleași condiții de păstrare și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
însuși, Maiorescu sau Veronica, Mite sau Henrietta ori Securitatea română, afectând narativul. De o valoare specială este și corespondența lui I. L. Caragiale menționată într-un studiu introductiv de Vasile Docea. Se spune că, C. Noica a fost cel mai talentat epistolar din generația sa („Scrisori” către Petru Comarnescu), imaginea lui apărându-ne, totuși, amputată chiar și în volumul care prezintă „Manipularea Arhivei Securității”, „Cărturari, opozanți și documente” de Gabriel Andreescu, Editura Polirom, 2013. Din carte reiese paradoxalul Noica - docilitatea savantului față de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
literare în marele Biblioteci. Corespondența aflată în arhiva personală poate deruta calitatea investigației prin unele date eronate, ceea ce impune o metodologie certă și cunoașterea corectă a autorilor scrisorilor păstrate, cât și conexiuni realizate tematic, structural și stilistic între diverse texte epistolare. După ultimul război mondial, dar mai ales după decembrie 1989, au apărut numeroase antologii de texte epistolare, chiar și multe traduceri din limbi străine. Este și cazul Emil Brumaru, volumul „Opere III. Cerșetorul de cafea”, prefață de Liviu Ciocârlie, Editura
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
ceea ce impune o metodologie certă și cunoașterea corectă a autorilor scrisorilor păstrate, cât și conexiuni realizate tematic, structural și stilistic între diverse texte epistolare. După ultimul război mondial, dar mai ales după decembrie 1989, au apărut numeroase antologii de texte epistolare, chiar și multe traduceri din limbi străine. Este și cazul Emil Brumaru, volumul „Opere III. Cerșetorul de cafea”, prefață de Liviu Ciocârlie, Editura Polirom, care conține scrisorile trimese de autor, între anii 1967 1980, unor confrați de condei - Lucian Raicu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
autorului, PRIETENIA se creează sentimentul că, până la urmă, trebuie să se reziste fizic și psihic Prin lectura unui asemenea ciclu de scrisori, adunate cu grijă și păstrate cu evlavia recunoștinței de familiile celor despărțiți de către tarele războiului, revenind asupra dialogului epistolar, se constată că din toată corespondența transpare sufletul românului așa cum este: cald, bun, blând, sincer, devotat, mereu iertător. Un gând care circulă frecvent prin aceste epistole evidențiază că frații, părinții și bunicii noștri, indiferent de timpuri și împrejurări, au știut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu fiecare carte accesibilă în același timp unei mulțimi de cititori. Și despre ea se va scrie vreodată. Scrisori, depeșe, telegrame După cum mi s-a depeșat urgent... Un colonel Limba română începe cu o scrisoare. Literatura română este un lung epistolar, până la inventarea telefonului, dar și după aceea. E-mail-ul e tot o scrisoare. Nu formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter tainic
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
valoarea scrisorii, mai ales pe scenă, unde scrisoarea face personajul să vorbească fără ca el să fie prezent, precum Rică evocat de Zița prin propria-i scrisorică înainte de a apărea fizic. Caragiale, ca maestru al teatrului, îmbogățește distribuția cu pesonaje prezente epistolar: fiul lui Trahanache, un Teodosie pe dos, care îi scrie tatălui învățături, șeful de partid, becherul, care cere alegerea cu orice preț, dar cu orice preț a lui Agamiță. Și chiar cu Galibardi adus de Leonida prin citarea celebrei lui
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]