1,127 matches
-
Fiului, Cel ce este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, iar în partea a doua, s-au anatematizat ideile principale ereticului Arie, ce a pricinuit convocarea Sinodului. Acest eretic susținea că Fiul a fost creat în timp din nimic, că este creat din altă substanță sau ființă decât Tatăl și este schimbabil 3. Simbolul niceean glăsuiește: Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Șasea, capitol unic, în PSB, vol. 41, p. 678) „... Observă cum, prin cuvântul Său, ajută pe de o parte la zidirea celor credincioși, iar pe de alta, nu ignoră grăirea bolnavă a ereticilor lipsiți de evlavie. Căci spune către ucenicii Săi: Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul, ca să nu socotească cineva că El nu este prin fire Domnul și Învățătorul, ci ca să arate că prețuiește aceste numiri date Lui de cei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și a lucrat voința Stăpânului. O, har netâlcuit!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 25-26) „Pentru că nici păgânii, nici iudeii, nici ereticii nu credeau că Dumnezeu a născut pe Cuvântul fără sămânță și fără pătimire, de asta, când Se naște azi din trup pătimitor, a păstrat nepătimitor trupul cel pătimitor, ca să arate că, după cum atunci când S-a născut din fecioară, n-a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
primit să vină cu toate cele ale noastre; să se nască din femeie, să fie prunc, să fie înfășat, să fie hrănit cu lapte și să sufere de toate celelalte, ca să se creadă adevărul întrupării și să se coasă gurile ereticilor. Pentru aceea a dormit în corabie, a călătorit, a ostenit, a îndurat toate cele omenești, ca prin fapte să poată fi încredințați toți oamenii. Pentru aceea a stat înaintea scaunului de judecată, a fost răstignit, a suferit, moartea cea plină
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
-L necinstească pe Fiul Său Unul-Născut și ca niște ingrați îl privesc mereu cu ură pe Mântuitorul și Binefăcătorul lor. Înțelegând împăratul acest lucru și admirând totodată faptele și spusele lui, a dat imediat o lege de interzicere a adunării ereticilor. (Teodoret, V, 16)”. (Casiodor, Istoria Bisericească tripartită, cartea a IX-a, cap. XXV, în PSB, vol. 75, p. 363) „Aduce Domnului slavă și cinste tot cel ce teologhisește după cum s-a rânduit, ca să nu cadă din credința ca dreaptă despre
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o îmbulzeală nebună foiesc regine, tirani, califi și călugări; se zbuciumă scorpii, vrăjitoare și "copile de centauri, centenare", "savanți cu fețe livide", "o văduvă de plutonier major", "miniștri vineți". Întocmai ca la Dante: Cresc împliniți acei care-au negat, / Poznași eretici, monștri de otravă, / Bufoni cu ochi de împărați pe tavă, / Prelați atei din zâmbet de mătase, / Lunatici cavaleri cu zale roase, / Antihriști triști în robe violete". Descrierea se sprijină pe un limbaj procesional de epos! Se vânzolesc făpturi respingătoare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
pe evrei stricto sensu, decât prin cenzurarea cărților ebraice, ci mai degrabă pe cripto-evrei și pe creștinii iudaizanți, și doar pe acei evrei acuzați că atacă creștinismul sau că fac prozelitism printre creștini. Evreii ca atare, chiar dacă erau priviți ca eretici, se găseau deasupra jurisdicției Inchiziției. Maurii și protestanții făceau parte din categoriile de care aceasta se interesa, dar activitatea ei era îndreptată mai degrabă împotriva apostaților și renegaților. Unii istorici contemporani, ca Salo W. Baron, Cecil Roth într-o mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
omul are în primul rând datoria de a se întoarce către Tora, care potolește durerea. Cu cât puterea răului pare să se întindă, cu cât pedeapsa este mai grea, cu atât suntem de fapt mai aproape de Izbăvire. Astfel, naziștii, sioniștii, ereticii, asimilații și evreii reformați ar fi instrumentele proiectului divin de mântuire. Nu acuzase deja același Wasserman socialismul și naționalismul că sunt două forme de idolatrie care, s-au combinat pentru a da naștere național-socialismului? De fapt, în mediile reprezentate de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de acum o cristologie a Logosului cu drepturi depline, se dezvoltă În Antiohia. În decursul Îndîrjitelor controverse asupra credinței din secolele al IV-lea și al V-lea, școala din Alexandria va Înfrînge progresiv școala antiohiană și Îi va declara eretici pe unii dintre maeștrii acesteia. Dintre Părinții subapostolici, Ignațiu din Antiohia (circa 110 p.C.) este primul care insistă asupra naturii de Logos a lui Cristos 27, care nu Îi Înlătură natura umană 28. Cum era de prevăzut, pînă la mijlocul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antiohiană și dintre pozițiile lor divergente, care reprezentau, În ultimă instanță, cristologia „Înaltă” și pe cea „joasă”, orientarea platoniciană și tendințele adopționiste (după cum a confirmat recent R.M. Grant)?48. Studiile din ultima vreme au confirmat că, Între Chiril și Nestorie, ereticul era Chiril. El se lăsase Înșelat de pseudoepigrafiști (pe care erudiții Îi numesc falsificatorii Antichității) și se bazase pe trei scrieri ale lui Apolinarie din Laodiceea, păstrate sub nume false 49. De la Apolinarie „el a adoptat formula monofizită pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
punîndu-i În seamă seducerea unei tinere fete din Sinope, faptă În urma căreia se spune că propriul său tată l-ar fi excomunicat. Harnack are probabil dreptate atunci cînd interpretează toate acestea drept simple deformări ale metaforei creștine comune, potrivit căreia ereticii au pîngărit fecioara neîntinată care este Biserica. Excomunicat sau nu, Marcion a fost În măsură să poată dovedi că a aparținut comunității creștine din Sinope. Marcion era de profesie armator și Întreprindea frecvente călătorii pe mare. A stat la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
950; după 972 face obiectul unui ample refutații din partea unui preot pe nume Cosmas. Nu se știe nimic despre Întemeietorul ei, preotul Bogomil. La Începutul secolului al XI-lea, erezia era prezentă În provincia bizantină Opsikion din Asia Mică, unde ereticii erau supranumiți phoundaites, de la cuvîntul latin funda, „traistă”, trecut În limba greacă. Acești „trăistari” (În bulgară torbeshi) umblau cu cerșitul, adunîndu-și pomenile În traistă. Ei Înșiși Își spuneau creștini. Atît ereziologii medievali cît și Învățații moderni derivă, din rațiuni obscure
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
interesele În lume. A avut șapte fii, cărora li s-a spus Străinii 149. Ereziologii sirieni Theodor bar Konai (sfîrșitul secolului al VIII-lea), Agapius din Menbidj (secolul al X-lea) și Bar Hebraeus (secolul al XIII-lea) Îi atribuie ereticului Audi (‘Odi) niște povestiri după care Dumnezeu sau Stăpînitorii (Arhonții) au avut legături cu Eva. Potrivit lui Bar Hebraeus, Audi ar fi propăvăduit că „Dumnezeu i-a spus Evei: «zămislește de la mine, ca să nu vină Stăpînitorii și să te cerceteze!» Și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
neprihănit”), este incubatorul În care se dezvoltă trupul fizic al lui Isus, au reticențe În a atribui divinității acestuia o gestație de nouă luni În pîntecele unei femei. Din acest motiv este o Înțelegere greșită să ne Închipuim că toți „ereticii”, de la Valentin la Marcion, Mani și Eutihie, cărora li se atribuie credința că Isus a trecut prin Maria „ca printr-o țeavă”261, ar nega existența trupului material al lui Cristos. Ceea ce Încercau să propage valentinienii nu era neapărat că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Tertulian din Cartagina, În decursul mai multor ani, după 207-2084. După cum a demonstrat Jean-Claude Fredouille 5, Tertulian este un retor de tradiție clasică. Cea mai mare parte a operei sale constă din clișee și din denunțări ale abominabilului Marcion, acest eretic „mai respingător decît scitul, mai rătăcit decît amaxobianul, mai neomenos decît masagetul, mai ultragiant decît amazoana, mai Întunecos decît norii, mai rece ca iarna, mai șubred ca gheața, mai perfid decît Histerul, mai prăpăstios decît Caucazul”6. Nu putem aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nostru a pătimit, Însă declară că nu s-a născut cu adevărat din sfînta, pururea-fecioară și preacurata Maică, ci numai În aparență, dokesei”14. Luîndu-se după un episod din Istoria lui Petru, toate celelalte izvoare vorbesc despre reservatio mentalis a ereticilor, capabili să mărturisească pe față credința ortodoxă, dar să dea, pe ascuns, un Înțeles simbolic cuvintelor Crezului; ca și despre felul lor de a se ascunde și de a se preface În ochii altora că urmează credința ortodoxă și cultul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cu acei mclneut’iun (de la mclne, „murdărie”) condamnați la anul 447 de Marele Sinod din Shahapivan 27. Acești mclneut’iun au mai fost confundați cu mesalienii (din sirianul metsalleyane; și În armeană c se pronunță ts), cei mai „murdari” dintre ereticii de care aflăm din vechile izvoare, care mergeau pînă la a-și petrece Întreaga viață În desfrîu, orgii și schimb de parteneri 28. Întrucît adaptările armenești ar putea foarte bine să se Întemeieze pe un joc de cuvinte care să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
relațiile nemijlocite dintre comunitățile cathare din Mantova și Vicenza și „Sclavenia” sau „Sclavania”, identificate de Anselm din Alexandria ca fiind terra (quae) dicitur Bossona (Bosnia, parte din Croația, numită În documentele medievale „Slavonia”)61. Din nefericire, indiciile privitoare la acești eretici bosniaci care, la fel ca și bogomilii, Își spun creștini, excluzîndu-i de la această denumire pe toți ceilalți, sînt foarte puține. Potrivit unui manuscris glagolitic din secolul al XIV-lea, credința lor ar fi asemănătoare cu cea a bogomililor: „Ei spun
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lumii, cu atît mai mult trebuie să subliniem caracterul non-dualist al doctrinei catharilor monarhieni, care nu contenesc să insiste asupra faptului că lucrarea Diavolului s-a Înfăptuit cu Îngăduința lui Dumnezeu. Definiția acreditată a ereziei se potrivește de minune monarhienilor: eretic este cel care are o credință greșită, nu necredinciosul*83. Mai greu de definit sînt radicalii. Este evident că temelia credinței lor o formează origenismul 84. Însă, În privința eticii și a practicilor, atît radicalii cît și monarhienii derivă din bogomilism
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
chiar atît de rău, ori Răul și Binele sînt despărțite, Răul fiind Într-adevăr rău, iar Binele Într-adevăr bun. Într-un fel, pare uimitor că pentru atîta lucru s-a vărsat atît de mult sînge. Și că toți acești eretici din vechime au trăit și au murit, nu altfel decît ni se Întîmplă și nouă, pentru un adevăr care nu era decît una dintre multiplele opțiuni posibile. Ar trebui oare să credem că alegerea lor era dictată de o „rădăcină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bărbat; blînd; boabe; bulgar; cetățean; cineva; coleg; confidențialitate; conflict; cost; cu mine; cultură; cunoaște; a nu cunoaște; cunosc; cunoștințe; curios; de casă; de fotbal; diferit; dificil; din altă țară; distanță; distracție; drag; drum lung; drumeție; dușmani; el; elegant; engleză; englezi; eretic; erotic; etranj; Europa; experiență; export; fiu; fratele meu; german; Germania; gîndac; grec; hoț; incert; incognito; inedit; ins; italian; iubire; izolare; înalt; început; încredere; îndoială; îndurerat; înlăturat; însingurare; întuneric; lacom; limbă; mai departe; marginalizat; medicament; Mersault; miere; migrator; misterios; musafir; naționalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de la Qumran 1. În perioada tanaim-ilor (cei care studiau și fixau în scris ceea ce învățaseră), au existat câteva momente de criză care au contribuit la stabilirea unui textus receptus în lumea iudaică: 1. căderea Ierusalimului (70 d.Hr.); 2. apariția ereticilor (minim), cum au fost gnosticii; 3. apariția creștinismului; 4. persecutarea evreilor. Cele mai vestite școli de tanaim ale vremii au fost cea a lui Hilel și cea a lui Șammai. Una dintre figurile remarcabile ale școlii lui Hilel a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
II, 318). Altundeva (II, 321), scepticismul său i se pare de natură religioasă, de aici decurgând afinitățile cu Pascal sau cu Dostoievski. În alt loc, afirmând că „firea lui e a unui sceptic”, Cioran completează: „sau mai degrabă a unui eretic al scepticismului” (II, 330). De ce eretic al scepticismului? Explicațiile care urmează constituie un portret elocvent al devenirii cioraniene: „Scepticul e un mistic ratat. Naufragiază în îndoială fiindcă s-a încrezut prea tare în fervorile sale, iar când acestea l-au
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]