KorAP: Find »[drukola/base=ergativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...44 >

1,078 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

interes pentru ergative problema tranzitivității. Pană Dindelegan 2008a [2005a]: 343−344, în GALR I, arată că verbele ergative au un statut intermediar între tranzitive și intranzitive. Ergativele se aseamănă cu intranzitivele prin prezența comună a actantului Pacient/Temă − în cazul ergativelor, acesta este unicul actant al verbului, așezat obligatoriu în poziția de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanțial-semantică dintre tranzitive și ergative, există și similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca și tranzitivele, au, de cele mai multe ori, participii adjectivizabile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și intranzitive. Ergativele se aseamănă cu intranzitivele prin prezența comună a actantului Pacient/Temă − în cazul ergativelor, acesta este unicul actant al verbului, așezat obligatoriu în poziția de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanțial-semantică dintre tranzitive și ergative, există și similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca și tranzitivele, au, de cele mai multe ori, participii adjectivizabile, trăsătură absentă la intranzitivele neergative. Asemănarea dintre intranzitive și ergative privește mai ales incapacitatea lor de a satisface construcția pasivă (Pană Dindelegan 2008d [2005d

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
prin prezența comună a actantului Pacient/Temă − în cazul ergativelor, acesta este unicul actant al verbului, așezat obligatoriu în poziția de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanțial-semantică dintre tranzitive și ergative, există și similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca și tranzitivele, au, de cele mai multe ori, participii adjectivizabile, trăsătură absentă la intranzitivele neergative. Asemănarea dintre intranzitive și ergative privește mai ales incapacitatea lor de a satisface construcția pasivă (Pană Dindelegan 2008d [2005d]: 142/140, în GALR II). Deși incapabile

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
poziția de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanțial-semantică dintre tranzitive și ergative, există și similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca și tranzitivele, au, de cele mai multe ori, participii adjectivizabile, trăsătură absentă la intranzitivele neergative. Asemănarea dintre intranzitive și ergative privește mai ales incapacitatea lor de a satisface construcția pasivă (Pană Dindelegan 2008d [2005d]: 142/140, în GALR II). Deși incapabile să apară în construcții pasive 8, ergativele realizează construcții aparent pasive, construcții cu Pacientul așezat în poziția subiectului (Soarele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ori, participii adjectivizabile, trăsătură absentă la intranzitivele neergative. Asemănarea dintre intranzitive și ergative privește mai ales incapacitatea lor de a satisface construcția pasivă (Pană Dindelegan 2008d [2005d]: 142/140, în GALR II). Deși incapabile să apară în construcții pasive 8, ergativele realizează construcții aparent pasive, construcții cu Pacientul așezat în poziția subiectului (Soarele apune, Frunzele cad, Producția crește, Fântânile seacă, Mâncarea se arde, Cireșele se coc, Copilul se însănătoșește) și care, în plus, pot apărea în perechi de construcții, una tranzitivă

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
apărea în perechi de construcții, una tranzitivă, cealaltă intranzitiv-ergativă, creând impresia realizării opoziției activ/pasiv (Negustorii cresc prețurile − Prețurile cresc, Gospodina arde mâncarea − Mâncarea se arde, Căldura coace fructele − Fructele se coc, Seceta seacă fântânile − Fântânile seacă). În realitate, construcțiile ergative sunt lipsite de sens pasiv; cele două verbe din construcția tranzitivă și din perechea ei intranzitivă nu sunt legate printr-o relație de "pasiv", ci reprezintă unități lexicale distincte (GALR II: 142/140, s.n.). Restricția semantică formulată pentru diateza impersonală

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
restricția semantico-sintactică − diateza impersonală nu este acceptată decât de acele verbe care au ca restricție selecțională un subiect cu trăsătura [+ Personal]: Se doarme greu când ești îngrijorat, Se aleargă prea repede, Din cauza valurilor, se înoată greu etc. − privesc și clasa ergativelor nonreflexive cu subiect personal (Se moare din ignoranță, Se suferă mult în spitale 9, În zilele de arșiță se transpiră mult), așa cum se arată în GALR II: 146. În ceea ce privește reflexivul, Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 164/161 în GALR II se

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Se moare din ignoranță, Se suferă mult în spitale 9, În zilele de arșiță se transpiră mult), așa cum se arată în GALR II: 146. În ceea ce privește reflexivul, Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 164/161 în GALR II se arată că există verbe ergative și eventive cu reflexiv obligatoriu: Carnea se arde/se rumenește/se scumpește/se strică, El se îmbolnăvește/se îngrașă/se însănătoșește și că anumite construcții, ca: Prăjitura se coace, Profitul se dublează, Bogăția se repartizează inegal, Averea se risipește, admit

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
vezi infra, 6.1. −, ceea ce presupune deci că reflexivitatea este o trăsătură de Lexicon. 2.6. Ușurelu (2005a: 48; 2005b: 36) preia aceeași clasificare a lui Lyons (1968), precum și definiția din Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi supra, 2.2. −: cauzativele ergative sunt caracterizate prin prezența aceleiași forme verbale, atât în construcția intranzitivă noncauzativă, cât și în cea tranzitivă cauzativă, transformarea cauzativă este responsabilă de "tranzitivizarea" verbului din construcția de bază; trăsătura ergativității se manifestă prin schimbarea poziției sintactice între constituenții subiect

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cauzativă, transformarea cauzativă este responsabilă de "tranzitivizarea" verbului din construcția de bază; trăsătura ergativității se manifestă prin schimbarea poziției sintactice între constituenții subiect și obiect direct. Autoarea arată că efectul cauzativizării este "dereflexivizarea" verbului, manifestată prin ștergerea mărcii reflexive. Verbul ergativ este definit (Ușurelu 2005a: 51) ca fiind un verb biactanțial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect și cu un actant obiect. În accepția autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăștie norii/ Norii se împrăștie, primul este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
definit (Ușurelu 2005a: 51) ca fiind un verb biactanțial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect și cu un actant obiect. În accepția autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăștie norii/ Norii se împrăștie, primul este verbul ergativ, iar al doilea, verbul eventiv (Ușurelu 2005a: 156). Folosind drept criteriu sistemul tradițional de diateze, Ușurelu (2005b: 37) distinge trei clase de ergative: (a) verbul din construcția de bază este la diateza activă: Mama adoarme copilul/Copilul adoarme; (b) verbul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
accepția autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăștie norii/ Norii se împrăștie, primul este verbul ergativ, iar al doilea, verbul eventiv (Ușurelu 2005a: 156). Folosind drept criteriu sistemul tradițional de diateze, Ușurelu (2005b: 37) distinge trei clase de ergative: (a) verbul din construcția de bază este la diateza activă: Mama adoarme copilul/Copilul adoarme; (b) verbul din construcția de bază este la diateza reflexivă: Discuția a accentuat conflictul/ Conflictul s-a accentuat; ( c) verbul din construcția de bază poate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de bază poate apărea atât la diateza activă, cât și la diateza reflexivă: Ion și-a aburit ochelarii/Pământul aburește sub picioare/ Fereastra se aburește. Criteriul semantic o determină pe autoare (Ușurelu 2005a: 51; 2005b: 38) să identifice următoarele clase: ergative incoative (a amorți), psihologice (a enerva), de percepție (a răsuna, a scârțâi) și de mișcare (a alerga, a balansa). Definiția și clasificarea propuse de Ușurelu (2005a,b) urmează linia lui Lyons, cu influențe din teoria localistă, îndepărtându-se destul de mult

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
enerva), de percepție (a răsuna, a scârțâi) și de mișcare (a alerga, a balansa). Definiția și clasificarea propuse de Ușurelu (2005a,b) urmează linia lui Lyons, cu influențe din teoria localistă, îndepărtându-se destul de mult de accepția curentă dată verbelor ergative (inacuzative). Ușurelu (2005a: 156−157) explică existența perechilor de verbe prin cauzativizare (intranzitivul cu formă reflexivă este derivat de la verbul tranzitiv, iar intranzitivul cu formă nereflexivă este bază pentru derivarea tranzitivului), însă nu face precizări despre relația dintre cele două

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de la verbul tranzitiv, iar intranzitivul cu formă nereflexivă este bază pentru derivarea tranzitivului), însă nu face precizări despre relația dintre cele două ipostaze (aceeași intrare lexicală sau intrări diferite). Și considerarea verbelor psihologice și a celor de percepție ca fiind ergative este discutabilă (vezi infra, 3.3.1.1.). 2.7. În discuția despre mijloacele de exprimare a posesiei în limba română, Niculescu (2008: 232−269) ajunge și la problema statutului verbelor a fi și a avea, pe care le consideră

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a unui enunț inacuzativ: S 3 pro GV 3 V GD Vin câțiva copii Această configurație presupune că subiectul gramatical ocupă poziția care este rezervată, în mod obișnuit, argumentului intern/obiectului direct, complement al centrului V0. În enunțurile cu verbe ergative, poziția subiectului este ocupată de elementul vid pro, care nu primește rol tematic de la V. Analiza propusă ilustrează situația în care "subiectul" verbului inacuzativ este generat în poziția de complement (în interiorul VP) și rămâne in situ. Autoarea nu propune o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
două predicații, o predicație matrice și una incompletă. Predicația situată într-un nod inferior în derivație, de obicei nonverbală, se încorporează în predicatul situat într-un nod mai înalt, deoarece acesta conține categorii funcționale specifice verbului, rezultând astfel un verb ergativ. Deși nu există o descriere de tip monografic a verbelor inacuzative din limba română, în bibliografia românească există mai multe lucrări care analizează tangențial această clasă de verbe. Unele dintre aceste lucrări sunt tributare modelelor teoretice adoptate de autori, altele

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
terminologice În funcție de modelul teoretic, au fost formulate mai multe definiții ale verbelor inacuzative, multe dintre acestea având ca punct de pornire Ipoteza Inacuzativă. Zribi-Hertz (1987: 29) arată că argumentul unui verb intranzitiv este un adevărat subiect, în timp ce argumentul unui verb ergativ este un fals subiect, un obiect tematic promovat ca subiect structural printr-o regulă gramaticală. Haegeman (1994: 323) consideră că verbele inacuzative sunt verbe cărora le lipsește argumentul extern și care nu pot atribui Cazul acuzativ complementului. Această definiție îi

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
singur argument (DP sau propoziție redusă), intern, care are rolul Temă sau Pacient, caracterizate prin imposibilitatea pasivizării și prin posibilitatea adjectivizării participiului. În această lucrare, folosesc în variație liberă cele două denumiri ale clasei de verbe supuse analizei, inacuzative și ergative. Termenul folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă și din punct de vedere

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și prin posibilitatea adjectivizării participiului. În această lucrare, folosesc în variație liberă cele două denumiri ale clasei de verbe supuse analizei, inacuzative și ergative. Termenul folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.) Există lingviști care separă și din punct de vedere terminologic verbele care intră în alternanța cauzativă de cele care nu acceptă această alternanță. Haegeman (1994: 333

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
cu there 11. Haegeman (1994: 337) folosește termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative. Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, folosește, de asemenea, termenul de verbe ergative numai pentru cele care au pereche tranzitivă (de tipul break 'a rupe', open 'a deschide'), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și pentru verbele de mișcare și de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative. Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, folosește, de asemenea, termenul de verbe ergative numai pentru cele care au pereche tranzitivă (de tipul break 'a rupe', open 'a deschide'), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche tranzitivă, de tipul (come 'a veni', appear 'a apărea'). 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ergative numai pentru cele care au pereche tranzitivă (de tipul break 'a rupe', open 'a deschide'), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche tranzitivă, de tipul (come 'a veni', appear 'a apărea'). 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative Comportamentul eterogen al verbelor inacuzative impune identificarea mai multor subclase de verbe, în funcție de criterii sintactice și semantice. 3.2.1. Clasificarea sintactică Primul tip de clasificare privește capacitatea verbelor inacuzative de a avea o pereche tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
apud Levin și Rappaport Hovav 1995: 7) subliniază că verbele agentive care denotă modul de mișcare pot fi clasificate atât ca inacuzative, cât și ca inergative. Zribi-Hertz (1987: 28) atrage atenția că verbele aller 'a se duce', venir 'a veni' (ergative) au un sens destul de diferit de marcher 'a merge', courir 'a alerga' (inergative 16). În cazul primelor două verbe, subiectul nu e Agent, ci este "pus în mișcare" de locutorul-narator, stăpân al punctului de vedere adoptat. Sorace (2004: 246), în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
datelor din limba neerlandeză, este următoarea: chiar dacă au proprietăți comune cu inacuzativele, aceste verbe reduse pot apărea numai la forma reflexivă. Bennis (2004: 88) susține că verbele psihologice au proiecția vP, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere tematic, sunt ergative. În plus, nu au argument extern. Bennis (2004: 88) identifică trei tipuri de verbe psihologice, corespunzătoare celor trei configurații din teoria propusă de acest autor (vezi infra, 4.1.2.): (a) tipul temere − tranzitiv; (b) tipul preoccupare − ergativ complex; (c

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]