1,018 matches
-
de credință care impune o adevărată religie a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a face cu un psalm laicizat, în care iubita este zeificată, iar amorezul oficiază, spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oficiază, spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a femeii aproape sacrosanct: "Iubito, raiul tău cel strâmt/ Și-adânc și laic dintre fese,/ Îmi ceri, mișcând genele-ți dese,/ În versuri proaspete să-ți cânt./ Ci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ei întredeschisă/ dezvăluie ferocitatea și albeața dinților;/ carnea ei a simțit cu acuitate în delirul masculului/ exactitatea și răceala unui sicriu ca o compactă formă/ în aer". Aproape fără excepție, poemele thanatice sunt, ca și aici, impregnate de un puternic erotism și, invers, poemele de dragoste sfârșesc cel mai adesea în elogiu al morții, în așa fel încât se poate vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel Dimitriu). Chiar și în poemele în care senzualitatea este substituită de ceea ce Georges Bataille numește "erotismul sufletului", iar actul de comuniune se proiectează în plan oniric, cuplul are revelația pierderii definitive, a morții. Identic se finalizează și anamneza transcrisă într-o cunoscută reprezentare alegorică a iubirii-moarte, Amintirea paradisului: Când eram mai tânăr și la trup curat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Dide în ciclul lui Zola vor fi transmise prin ereditate descendentei Macquart, mai ales celei feminine, sub diferite forme). Femeia secolului al XIX-lea este mereu suferinda, în sensul moral și fizic, instabilă din punct de vedere psihologic. Angelismul și erotismul sunt două extreme între care se plasează eroina lui Zola. Nu există nici un personaj, oricât de decăzut, care nu ar încerca o nostalgie a purității, atât de caracteristică operei lui Zola în general. Această unitate profundă a proiectului zolist îi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Leș nuits de Paris de Restif de la Bretonne și nuvelele lui Maupassant. Orașului îi este propriu, în mai mare măsură decât oricărui alt spațiu, spiritul aventurii, în care se suprapun anonimatul și hazardul. Parisul a impresionat întotdeauna prin fascinația de erotism și elegantă, legată de numele curtezanelor, mondenelor și Parizienelor fantasme literare mai seducătoare decât femeile reale. 1.2.2. Portretul Parizienei: prozopografie, etopee, socium Îmbinarea prozopografiei, etopeei și sociumul-ui conferă formă și coerentă personajului 100 și dinamica românului. În monografia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
șa rivale" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.432]. Flaubert reușește unul dintre cele mai subtile portrete de mondene, asemănător cu cel pe care îl vom găsi mai târziu la Marcel Proust. Prestigiului poziției sale sociologice, Pariziana îi adaugă promisiunea unui erotism tulburător. Frédéric este sedus de capacitatea doamnei Dambreuse de a lăsa loc visului și fantasmelor: "Îl n'éprouvait pas à șes côtés ce ravissement de tout son être qui l'emportait vers Mme Arnoux, ni le désordre gai où l
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial este de a pune în spectacol contradicția. CAPITOLUL ÎI
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de a sta în picioare 378 sau a fi așezată, arta gestului, inflexiunile vocii, expresia chipului. Încărcătură de mister este legată de corpul ascuns și interzis. "Pe strada sau în saloane, corpul real se ascunde sub aparentă" [Muchembled, p.221]. Erotismul hainelor consista în a dezvălui voalând, a provoca imaginația: "Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Oamenii joacă cu scopul de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta eroinei (niciodată vizibilă sau măcar inteligibilă celorlalți din jurul ei) amestecă delirul, erotismul, parapsihologia și religia într-un comportament ce se revelă, fără nici un dubiu, drept neurotic (în excesul final, de a-l proteja pe Miles de privirile diabolice ale lui Peter Quint pe care, se înțelege, doar naratoarea îl vede, guvernanta îl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fost scrisul, unde s-a regăsit mereu, creionîndu-și adesea cu detalii dezarmante biografia. În afara paginii cu semne, nu a avut abilitatea comunicării, rămînînd, ca individ, periferic și inadaptat, alienat (desigur, în sens superior), "anesteziat" permanent cu alcool și "îmblînzit" de erotism. Tribulațiile sale prelungesc, într-un mod straniu, tipologia rebelă a eroului lui Salinger, din spațiul semiotic al literaturii, în universul material al istoriei. Valoarea operei epice vine, la Bukowski, indiscutabil, din fascinanta derulare a biografiei pe care cea dintîi o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
convergent, care se reunește și se întretaie, într-o permanentă comuniune a cuplului erotic. Regăsirea se realizează absolut, în celălalt, adică în sine, cei doi parteneri fiind una și aceeași persoană. Printr-o revoluționare a limbajului postromantic, autoarea creează un erotism cu accente tulburătoare, împrumutând elemente blagiene sau stănesciene. Intertextualitatea se constituie într-un soi de colaj, în care toposurile sunt recontextualizate. Lirismul confesiunii, specific întregii epoci moderne, este lirismul interiorizării, deși senzualitatea este ucisă prin "ținuta grațioasă și solemnă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și copii,/ Nu-ți stinge auzul/ Cu legile lumii acesteia,/ Întreg universul atârnă/ În firul de sânge care ne leagă pe noi/ Ca o taină curată./ Tu apleacă-te doar și, copilărește,/ Sărutându-mă pe gură, tată". (Numai iubirea) Totuși, erotismul se degradează sub influența cuvântului care ucide: "Te chem,/ Dar violent ca dintr-o rană,/ Cerneala izvorăște între noi./ Mă mai cunoși, mă mai aștepți,/ Mă mai îngădui înapoi,/ Mă mai primești din vânătul noroi?/ Mai vii/ Peste câmpii albastre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică,/ Încât stinge răul și binele// Într-o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența filosofiei lui Schopenhauer!"146 Natura redevine și ea omniprezentă, însă, nu ca un cadru feeric romantic, prielnic pentru trăirea erotismului, ci ca un cadru decorativ exterior, a cărui ruptură cu interiorul este atât de mare, încât degradarea primului apasă asupra celui de-al doilea. Sentimentul neîmplinirii are ca punct de plecare un element din universul exterior, frunza, coboară apoi prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
convingător va ajunge la aceeași concluzie și Luiza Bratu, care observă că "jocul hamletian, între a fi și a nu fi, corespunde, în cazul problemelor noi, scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului, respingerea vieții. Această negare face posibilă supraviețuirea, deși, uneori, în ciuda declarațiilor evidente, nu supraviețuirea textului o interesează pe poetă, ci supraviețuirea trupului. Transcenderea dorinței de a trăi în trup pare să fie scopul scrierii, detașarea de corp și, prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
succedă primului, Către Ieronim (1970) și Inima reginei (1971), volume care marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore)"176: "Patul meu, Ieronim
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel mai adesea, forma unor poeme de dragoste. Mai tîrziu, prin secolul al XIII-lea, cînd se dezvoltă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pe acest scriitor baroc al zilelor noastre, reamintim că e profesor de franceză, critic literar și membru al juriului Médicis și că toate romanele sale beneficiază de aceeași scriitură dezlănțuită, creativă și adesea delirantă, de o poezie plină de fantezie, erotism și umor. Patrick Grainville e un mare călător, imaginația sa hrănindu-se din peregrinările de-a lungul și de-a latul țării și al lumii. Astfel, Africa i-a dăruit Les Flamboyants (premiul Goncourt 1976), California i-a inspirat superbul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un mesaj imperativ, acela al consumului mesajului în sine. Al doilea element este dat de prezența obsesiv-constantă în interiorul discursului publicitar a "celui mai frumos obiect de consum" corpul, asociat cu aproape orice lucru la care se face reclamă, într-un "erotism funcțional" la care Baudrillard va reveni și în lucrările anterioare, continuându-i teoretizarea. Astfel, publicitatea devine ea însăși obiect de consum, semnele publicitare fiind considerate "legende", în sensul în care prima activitate pe care o solicită este aceea a lecturii
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
anticipație, pline de nuclee terifiante, ale lui Dan Simmons 23. * * * A doua mare figură a literaturii gotice post-Walpole îi aparține lui Matthew Gregory Lewis. Romanul său apărut în 1796, The Monk, este o terror-romance, amestecând, de-a valma, elemente de erotism fără perdea, de satanism și de vrăjitorie, totul cu scopul de a-și copleși sau șoca auditoriul (avem, în acest caz, un exemplu timpuriu de proză de teroare construită cu multiple elemente de horror șocant, la fel cum, mutatis mutandis
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de nici un bărbat în carne și oase, este cel reprezentat de puritatea înghețată: "afară o aștepta Frigul tare, limpede, curat de orice duhoare, de orice josnicie. Ea se codi puțin la ușa antreiașului, dar numai o clipă". Scena pulsează de erotism, ca un epitalam al raptului glaciar: Deschise apoi larg și păși, iar Frigul o cuprinse în brațe și o sărută pe buze. Ea surâse biruită amantului infinit, care o aștepta de atâta vreme. Și cu un avânt fără seamăn i
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pe femeile-vampir să apară mai periculoase decât corespondenții lor masculini, "în principal pentru că femeia tradițională trebuia să fie o ființă care hrănește, nu una care suge sânge, o ființă docilă, nu o rebelă, și o ființă care și-a sublimat erotismul într-o căsnicie monogamă, bazată pe creșterea copiilor" (1999: 207). Amenințarea Christinei se acutizează în capitolul următor, când observăm că, de fapt, întregul microscosmos rural, cu legile sale aparent imuabile, intră în disoluție: servitorii (sufragița, vizitiul etc.) își părăsesc, din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceleia de sânge și miere. Fetița îi strivise buzele, rănindu-i-le. Trupul ei necopt se păstrase rece, zvelt, proaspăt. Când simțise sângele, Simina îl culesese însetată". Scena, profund vizuală și tactilă, mizează, primar, pe reacția lectorului și pendulează între erotism și pornografic, mai ales dacă acceptăm definiția (fotografică) a lui Roland Barthes, potrivit căreia "eroticul este un pornografic deranjat, fisurat" (2009: 41), i.e. exclus de pe traiectoria sa denotativă. Dacă următorul capitol este unul care condensează starea de expectativă a protagoniștilor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însuflețiți de o mânie doar celor răposați cunoscută, își ciocneau acolo ciupercile livide ale țestelor și își foșneau veșmintele înnegrite [...] și își holbau orbitele goale, pline de viermi, unii la alții". Armata de revenants invadează, într-un contrapunct canibalistic al erotismului celor vii, satul Badislavilor și-i atacă pe locuitorii săi: "Strigoii năvăleau în tinde, apoi în odăi, unde, sub ochii femeilor ce credeau că visează, smulgeau pruncii-nfășați din leagăne și rupeau cu poftă din carnea lor fragedă, mânjind podeaua
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]