667 matches
-
lor insistentă, pe reducerea complexului motric la gesturi simple, adeseori concentrate În posturi reprezentative (parade). Întregul complex a devenit ritmic și stereotip. Paradele pot fi de curtare a partenerilor, agonistice (de semnalare a teritoriului) sau de luptă (inhibarea adversarului prin etalarea unor elemente corporale amplificate); d) dezvoltarea unor părți ale corpului cu valoare „expresivă”: coada cocoșului sau coarnele unor ierbivore au devenit elementele corporale insistent etalate În aceste rituri animale; e) accentuarea funcției de semnalizare și transformarea comportamentului Într-unul de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
coarnele unor ierbivore au devenit elementele corporale insistent etalate În aceste rituri animale; e) accentuarea funcției de semnalizare și transformarea comportamentului Într-unul de comunicare: aceste posturi transmit mesaje care, la origine, nu aveau legătură cu mișcările inițiale (spre exemplu, etalarea elementelor agresive servește la atragerea femelelor). Procesul prin care s-a produs acest ansamblu de transformări a fost numit ritualizare. După unul dintre cei mai reputați etologiști, Julian Huxley (1966, p. 250), ...ritualizarea poate fi definită etologic ca o formalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
403-404; E. Rothenbuhler, 1998, pp. 36-37; R. Schechner, 1987, vol. IV, p. 441). Din perspectiva teoriilor etologice și a teoriilor interacționiste, convențiile care reglementează comunicarea socială, adică schimburile formalizate de informații, sunt manifestări rituale. Altfel spus, actele care țin de etalarea rolului pe care o anumită persoană dorește să Îl comunice Într-o anumită situație, țin de așa-numita etichetă. Aceasta ar defini „ansamblul formelor convenționale În care comportamentul unei persoane este prescris” (A.M. Hocart, 1934, vol. V, p. 615). Este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
riturile complexe transmit informații despre Întregul ansamblu cultural, prin mesaje care nu sunt codate de performeri, ci precodate de o tradiție socială comun acceptată, ceea ce Înseamnă că riturile transmit mesaje canonice. Riturile de interacțiune (protocoale de comunicare, etichete, forme de etalare a persoanei) transmit informații despre starea emițătorului. Chiar dacă relativ formalizate, convențiile sociale pe care aceste rituri sunt Întemeiate nu sunt unanim acceptate (protocoalele de politețe dintr-un mediu nu pot fi transpuse integral În alt mediu). Mesajele transmise de aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În carnaval. În sfârșit, foarte adesea elementele de contestare se manifestă prin manipularea simbolică a elementelor constitutive ale paradelor și procesiunilor. Este vorba despre acțiunile și interpretările diferite ale acestor acțiuni pe care le promovează diversele grupuri implicate În ritual. Etalarea puterii militare poate fi un subiect de mândrie (din perspectiva ideilor patriotice) sau unul de mâhnire (fie din perspectiva morților din război ai familiei, fie din perspectiva cheltuielilor militare văzute ca o cauză a sărăciei personale). Multiplicitatea uzajurilor este subliniată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
specific indienilor de pe coasta de nord-vest a Americii de Nord, Kula din Melanezia, sărbătorile legate de strânsul recoltei În Europa), sărbători sportive (Jocurile Olimpice sau campionatele mondiale ale diferitelor sporturi), sărbătorile folclorice (diverse festivaluri naționale și regionale care au ca scop păstrarea și etalarea tradițiilor populare), sărbătorile de Anul Nou, sărbătorile cu măști (În care grupuri mascate atacă simbolic, ofensează verbal sau Încearcă să sperie locuitorii - rituri precum Charivari În Europa sau Halloween În SUA) și carnavalul. Din nefericire, ultimele categorii din tipologia de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele și alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse etc. Cu ocazia acestor procesiuni sau pelerinaje, oamenii au confirmarea depozitării
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
verbale Vorbind despre sărbătoare ca „paroxism al societății”, dar având ca referent mai degrabă manifestările carnavalești, R. Caillois (1975, p. 236) relevă multiplele planuri pe care se manifestă, În aceste ritualuri, excesul: prin daruri, ca exces de Îngâmfare (adică de etalare fără măsură a poziției economice, politice și sociale), prin jigniri, ca exces al discursului (adică al libertății fără limite de a construi cu ajutorul limbajului ipostaze fictive ale realului), și prin concursuri, ca exces al forței (adică al potențialului, aparent fără
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Excesul carnavalesc este interpretat de Bahtin ca o „victorie a josului material corporal”, adică, În plan social, o victorie a claselor populare În fața elitelor dominante, iar În plan metafizic, o victorie a energiilor vieții În fața constrângerilor derivate din structura socială. Etalarea neinhibată a instinctelor ar exprima, În ochii savantului rus, „caracterul filosofic al obscenității”, capacitatea gesturilor și formulelor verbale care afirmă neîngrădit supremația plăcerilor sexuale și alimentare (și a transgresiunilor către plăcerile interzise) de a dezvălui viziunea despre viață și moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
music reprezintă un vocabular simbolic utilizat de o societate pentru a regla raporturile de autoritate și de conduită morală, prin recursul la forme teatralizate precum procesiunile, paradele, prezentarea publică a actului justițiar și a iertării, execuții și pedepse publice, dansul, etalarea unor embleme și efigii. Dar charivari se distinge de asemenea forme ritualice prin caracterul său popular și autonom și prin faptul că inițiativa este luată, de obicei, fără acordul autorităților și adesea, Împotriva lor. (E.P. Thompson, 1981, p. 277) Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin transpunerea În sau prin producerea de imagini, prin manipularea simbolurilor și prin organizarea lor Într-un sistem ceremonial. (G. Balandier, 1992, p. 16) În societățile de tip tradițional, limbajul puterii este unul religios, iar practica puterii este una a etalării ceremoniale a puterii și a exercitării rituale a controlului asupra resurselor economice, a obligațiilor derivate din mecanismele de Înrudire, a acțiunii grupurilor subordonate sau a creației simbolice. Numai șefii aveau voie să poarte anumite podoabe, ca Însemne ale rangului lor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
strâns legate (sărbătorile politice includ referirea la un moment fondator, evocat sau chiar În Întregime comemorat), din rațiuni didactice le vom aborda separat. Sărbătorile politicetc "Sărbătorile politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând controlul, etalarea puterii și solemnitatea, și cel al sărbătorescului, implicând libertatea, etalarea emancipării și ireverența. Prima dimensiune este subliniată de ideea de celebrare. Aceasta presupune ...un eveniment solemn, ocazional sau periodic, având ca scop să onoreze, să recompenseze sau să ridice În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evocat sau chiar În Întregime comemorat), din rațiuni didactice le vom aborda separat. Sărbătorile politicetc "Sărbătorile politice" Aceste manifestări rituale se dezvoltă Între doi poli, cel al politicului, implicând controlul, etalarea puterii și solemnitatea, și cel al sărbătorescului, implicând libertatea, etalarea emancipării și ireverența. Prima dimensiune este subliniată de ideea de celebrare. Aceasta presupune ...un eveniment solemn, ocazional sau periodic, având ca scop să onoreze, să recompenseze sau să ridice În slăvi În mod public o persoană demnă de a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-lea: „Sărbătoarea, moment de abundență și de comuniune, se poate dezvolta liberă În umbra puterii”. Astfel, documentele oficiale și presa vremii defineau momentele sărbătorești prin termenul bucurie: „Dacă ne luăm după dicționare, bucurie (liesse) presupune veselie, manifestarea debordantă a acesteia, etalarea ei În public” (p. 36). Cu ocazia unor asemenea sărbători, colectivitatea aplica două reguli de comportament ritualic: una, pe durata celebrării propriu-zise, impunea respectarea regulilor protocolare ale solemnității. După terminarea „programului oficial”, colectivitatea se abandona petrecerii și depășea limitele comportamentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și axa religioasă. Ambele dimensiuni sunt concentrate asupra solemnității sărbătorii. Prima scoate În evidență comemorarea cetățenească și dezvoltarea culturii patriotice, În timp ce a doua accentuează elementele de liturghie, de solemnitate religioasă, specifice acestor manifestări. Riturile celebratorii permit sesizarea dimensiunilor Puterii prin etalarea excesivă a unor obiecte care funcționează ca nuclee de semnificații condensate: steagurile, stemele, uniformele, locurile consacrate etc. Ele sunt prezentate simultan pe Întreg teritoriul unei națiuni, astfel Încât uniformizarea ceremonială subliniază unitatea politică. În plus, anumite gesturi cu valoare simbolică sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
planul gestual Întâlnim același sincretism dintre solemn și destins. Pe de-o parte, ceremonia trebuie să fie organizată impecabil, să reliefeze stabilitatea și legitimitatea grupului aflat la putere, să educe În spiritul valorilor promovate de acesta. Prin acțiuni, cuvântări și etalarea simbolurilor, sărbătoarea canalizează imaginarul social În sensul dorit de grupul dominant, instituind o comunitate legitimă. Sărbătorile creează sentimentul unității, al apartenenței la un noi atotputernic: „Acest noi pe care ritualul Îl creează este un noi al unei comunități care are
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceremoniilor de botez, căsătorie, Încoronare, Înmormântare sau chiar În programul vieții de zi cu zi: În ampla descriere a sistemului ceremonial instituit la curtea regală franceză de la Versailles, E. Pommier (1986, pp. 224-225) scrie: Locuința regelui este acum pregătită pentru etalarea liturghiei regale. Liturghia, prin repetarea ei zilnică, ia locul sărbătorii, care Întrerupe fluxul timpului prin străfulgerări efemere. Numele acestei liturghii este eticheta; este un act de guvernare. Un act prin care regele lasă să se vadă puterea lui, la ore
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
manifestări rituale. Elementele carnavalești sunt Însă evidente: fabricarea de instanțe hilare, cu denumiri pompoase și batjocoritoare („Comitetul Statelor Unite În Ajutorul Frontului de Eliberare a Vietnamului de Sud”), care ironizează instituțiile politice serioase; construirea de obiecte alegorice (turnul de carton) și etalarea de simboluri contestatare (steagul statului „inamic”); arderea efigiilor, ca formă simbolică de protest și de inversare a valorilor - În cazul de față, steagul american și ordinele de Încorporare; utilizarea gesturilor și a obiectelor banale - bricheta și mai ales focul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare de unicat, textul caragialian este o mare provocare. Obișnuitul impuls profanator al parodistului e vizibil temperat și substituit de un scop mai înalt, de însușire creatoare a sugestiilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu le-au făcut să scape de acuzația că sunt ori aspecte ale gigantismului urban, ori ale modernismului artificial. Dacă dezbaterea asupra formelor pe care trebuia să le ia creșterea urbană rămânea deschisă între partizanii densității urbane și adepții unei etalări urbane, între intoleranții imobilelor colective și apologeții locuinței individuale, se stabilește totuși un consens pentru a face din reversul urbanismului progresist emblema tehnocratică a viitorului orașelor. Aceste dezbateri sunt prezentate în numeroase lucrări despre oraș, adesea pe fondul exhumării revanșarde
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mult cu cât ea este în zilele noastre completată, dacă putem spune astfel, de către alți doi factori izolatori, care sunt automobilul și televiziunea 207". Au fost elaborate propuneri de sinteză între individual și colectiv, căi de mijloc între densitate și etalare. "Un posibil compromis ar consta în construirea unor mici imobile colective care să nu aibă mai mult de trei, maximum patru etaje. Din punct de vedere al oamenilor, este fără îndoială o soluție destul de mulțumitoare. Și din punct de vedere
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Viața omului era văzută în evoluția ei firească, pe fundualul unei ordini universale, imposibil de îmbrățișat cu privirea. Acest contrast a condus, în parte, la o afirmare îndrăzneață a propriului eu, ca bază pentru orice dezvoltare personală, în parte la etalarea ca însușire de caracter și fundamentare a vieții sufletești, care apare atunci cînd considerăm viața, cu toate interesele și obligațiile ei, ca pe un episod mărunt, ce se pierde într-o ordine infinită a lucrurilor. Cuvîntul noblețe sufletească, mărinimie (magnanimitas
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este heliofobă, evită lumina puternică a unei „subtitrări” la vedere. Elementele corporalității simbolice - neutră, discretă atât ca agitație retorică, cât și ca încărcare referențială - nu ghidează către un sens sub formă de poantă; de aici, o amânare, o indecizie a etalării sensului în majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui R., o relativă evoluție nu poate fi totuși respinsă. Ninge la izvoare umple pliurile unei recuzite modic decrepite (pluvială-lichidă-autumnală etc.) - direcționată cel mai adesea regresiv, către un spațiu al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
politic nu este democratic, indiferent ce pretind conducătorii lui, iar ornamentele "democrației" sînt o simplă fațadă a unei conduceri nedemocratice. Datorită atracției exercitate de ideile democratice, în secolul al XX-lea conducători despotici și-au ascuns deseori regimurile în spatele unei etalări a "democrației" și a "alegerilor". Imaginați-vă că într-o astfel de țară, toate drepturile necesare democrației devin într-un fel disponibile cetățenilor. Atunci țara a făcut tranziția la democrație după cum s-a întîmplat cu o mare frecvență pe parcursul celei
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
orelor, folosind un limbaj vulgar la adresa profesorilor. Eleva este foarte agitată, nu reușește să se concentreze si prezintă deficit de atenție. Profesorii consideră că pentru R.C. școala reprezintă un loc de distracție, de întâlnire cu prietenii si o modalitate de etalare a ultimelor articole de îmbrăcăminte. Relația elevă - profesori este de agresivitate din partea elevei si de toleranță manifestată de profesori. Relația elevei cu colegii de clasă. Din discuțiile avute cu diriginta si consiliera școlii am aflat că la marea majoritate a
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]