2,623 matches
-
scrisul este cel care declanșează și oferă autoritate cercetătorului, chiar cu riscul asumării scriiturii „proaste”, dar mai ales prin asumarea scrisului În orice condiții 2. Scrierea liberă, ca tehnică de redactare, este una dintre cele mai importante practici În studiile etnografice. Clifford Geertz 3 descria „inscripționarea” drept principalul instrument al descrierii etnografice și al demersului analitic calitativ. Consemnarea exactă a tuturor fenomenelor și transformarea lor implicită În „date”, În materia primă a analizei rămâne tehnica preferată a etnologului. Notațiile „de teren
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
riscul asumării scriiturii „proaste”, dar mai ales prin asumarea scrisului În orice condiții 2. Scrierea liberă, ca tehnică de redactare, este una dintre cele mai importante practici În studiile etnografice. Clifford Geertz 3 descria „inscripționarea” drept principalul instrument al descrierii etnografice și al demersului analitic calitativ. Consemnarea exactă a tuturor fenomenelor și transformarea lor implicită În „date”, În materia primă a analizei rămâne tehnica preferată a etnologului. Notațiile „de teren”, consemnările și notele de cercetare constituie o practică fundamentală În orice
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fi făcută - nu la nivel metodologic, ci la nivel de angajare și, eventual, de rezultate - o comparație Între aceste echipe care, Înțeleg, funcționează deja și celebrele echipe monografice coordonate de Dimitrie Gusti? Doru Pop: Răspunsul este afirmativ. Toată tradiția noastră etnografică se Înscrie În cercetările calitative (din păcate, la noi folclorul și etnografia sunt niște științe desconsiderate - atitudine Îndreptățită pentru că În perioada comunistă ele au fost tratate sau folosite greșit). Și ca să-ți răspund și la prima Întrebare - mă onorează faptul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de profesionist care observă „litera”, valoarea estetică sau valoarea literară, metalimbajul literar. Dar altfel, chiar e nevoie de metodele ce țin de tradiția „clasică”. Cel mai mult ne putem baza În demersurile acestea pe cei care stăpânesc foarte bine metoda etnografică, știu să nareze, să observe, să facă fișe, care s-au specializat, să spunem, În studiul folclorului, care folosesc instrumentele specifice psihanalistului, psihologului, chiar psihiatrului, care au aprofundat fundamentele lingvisticii, s-au specializat În structuralism, În semiotică ș.a.m.d.
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Devine cadru didactic universitar (1949-1953) și concomitent, din 1950, cercetător la secția clujeană a Institutului de Folclor al Academiei Române, de unde se pensionează în 1987. Este membru onorific al Academiei Ungare de Științe (1988). Colaborează la „Anuarul de folclor”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Erdélyi Múzeum”, „Forschungen zur Volks- und Landeskunde”, „Igaz Szó”, „Korunk”, „Limbă și literatură”, „Művelődés”, „Nyelv- és Irodalomtudományi Közlemények”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de folclor”, „Utunk” și la publicații din afara țării: „Acta Ethnographica”, „Ethnographia”, „Jahrbuch für Volksliedforschung
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
directorul publicației, funcție păstrată până în 1921. A mai colaborat la „Milcovia”, „Sămănătorul”, „Universul” ș.a. A fost director al revistei „Duminica poporului” (1914-1933). În 1908 devine membru corespondent al Academiei Române și în 1915 membru titular, discursul de recepție intitulându-se Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale. Numit în 1918 ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sub îndrumarea sa se votează legea pentru organizarea eforiilor școlare și cea privitoare la școala pregătitoare și seminariile normale. În 1919 publică volumul
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
sale. Numit în 1918 ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sub îndrumarea sa se votează legea pentru organizarea eforiilor școlare și cea privitoare la școala pregătitoare și seminariile normale. În 1919 publică volumul Altă creștere: școala muncii, în 1930, Coordonate etnografice: civilizația și cultura și tot în acest an, ca o încununare a activității sale științifice, lucrarea în două volume Terra. Introducere în geografie ca știință, de referință în domeniu. Demisionează din învățământ în 1938. După ce în 1940 îi apare lucrarea
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
arta, literatura sugerează, sunt marcate de subiectivitate, temperament, scopuri artistice sau nu (Premise și concluzii la „Terra”). Deosebit de interesantă, cu argumente extrase din domenii variate - economie politică, sociologie, etnologie, etnografie, filosofie, folclor, istoria literaturii și a științelor - este lucrarea Coordonate etnografice: civilizația și cultura. Definind cele două concepte și raporturile dintre ele, studiul amendează morfologia istoriei lui Oswald Spengler și încearcă să fundamenteze locul și rolul antropogeografiei și etnografiei printr-o supralicitare a factorului etnic în dauna celui social. Opiniile teoretice
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
Buruiană, Pribeagul, Fagul, Învățătorul din Pădureni, Un bursuc, Ciutacul, Hoțul, Suflete necăjite, Visul Maicii Domnului sunt unite prin intenția scriitorului de a realiza monografia existenței unei zone umane nealterate de intervenția civilizației și a culturii urbane, prin exploatarea elementului istoric, etnografic și folcloric, utilizarea evocării, descripției, portretului, observației realiste, toate întrunite spre a deștepta „măcar în câțiva cititori interesul pentru minunatele însușiri ale unei lumi ce stă să apună”. Volumul Premise și concluzii la „Terra” constituie, în esență, o autobiografie și
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
sensurilor vieții. SCRIERI: Ideile lui J.-J. Rousseau asupra educației, București, 1892; Către noua generație, București, 1912; Ofensiva națională, București, 1913; Poporul. 1913, București, 1913; Primăvara literară, București, 1914; Școala poporului, București, 1918; Altă creștere: școala muncii, București, 1919; Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale, București, 1920; Oameni de la munte, București, 1920; Titu Maiorescu, București, 1925; Optimismul lui Eminescu, București, 1936; Trilogia științei: cercetător-erudit-savant, București, 1939; Trilogii: știința-școala- viața, București, 1940; Creștinismul românesc, București, 1941; Episcopul Melchisedec
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
acțiunea este dominată de drama creatorului, încheiată printr-un dublu sacrificiu. Locul de obârșie al baladei pare să fie spațiul elin. Pledează pentru aceasta forma incipientă a cântecului neogrecesc, în care se păstrează trăsături rudimentare ce îl apropie de baza etnografică, și numele Manole, Caplea, Ana, caracteristice onomasticii grecești. Un rol important în răspândirea baladei la popoarele balcanice l-au avut breslele zidarilor aromâni. Variantele sud-est europene ale Meșterului Manole prezintă multe trăsături comune, dar conservă și o serie de particularități
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
științifice, o carte exemplară: De la românii din Serbia (1913), o culegere de literatură populară, selecție „dintr-un material mai vast”, adunat în cursul a două călătorii întreprinse de cei doi în anii 1910 și 1911, în vederea unor „studii lingvistice și etnografice”. Deși în prefață culegătorii subestimează importanța materialului, relevând că din punct de vedere estetic literatura populară a românilor din Serbia „nu prezintă decât rareori interes deosebit”, textele adunate de la o populație trăind izolat, în ritmuri arhaice, au o valoare de
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
ziarul” detenției din lagărul de la Caracal, ele au pregătit vasta autobiografie, în patru volume, Pe baricadele vieții. Cel dintâi panou, Anii mei de învățătură, se concentrează asupra formării sale intelectuale și morale. Ca urmare, evocarea meleagurilor săliștene, în aspectele lor etnografice, a familiei și a petrecerilor copilului și adolescentului este redusă, lăsând loc zugrăvirii mediului școlar și universitar, și acesta doar în măsura în care este cadrul succesivelor opțiuni prin care se cristalizează personalitatea autorului. Din când în când, rup monotonia expunerii câteva relatări
GHIBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287252_a_288581]
-
și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Publică la „Limbă și literatură moldovenească”, „Revista de etnologie” ș.a. A făcut parte din colectivul care a realizat lucrarea Cât îi Maramureșul (1993; Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române). A înregistrat materiale etnografice și folclorice în majoritatea localităților din Republica Moldova și în cele românești din regiunile Cernăuți, Odessa și Nikolaev, din nordul Maramureșului (Ucraina). Participă la editarea corpusului Creația populară moldovenească (șaisprezece volume; îi aparțin două volume: Balada și Folclorul obiceiurilor de iarnă
HANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287404_a_288733]
-
Pățaniile multcercatei Griselde, Brașov, 1876. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Cercetări asupra proverbelor române, București, 1877, passim; Ion Mușlea, Un sas brașovean - folclorist român: I. C. Hintz-Hințescu. Contribuțiuni bio-bibliografice, în Omagiu fraților Alexandru și Ion I. Lăpădatu, București, 1936, 561-573; Cercetări etnografice și de folclor, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, I, 155-168; Dicț. lit. 1900, 438; I. C. Chițimia, Cuvânt înainte, în I. C. Hințescu, Proverbele românilor, Timișoara, 1985, 5-12; Constantin Negreanu, Ion Bratu, Cel dintâi corpus de proverbe românești, în I. C
HINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287435_a_288764]
-
Ciuhandu, ca și anchetele sociologice cu tematică zonală sunt o confirmare a spiritului regionalist al publicației. La acestea se adaugă articolele și eseurile despre artele plastice scrise de Teodor T. Țiucra (Pictori români arădeni, 6/1936, ș.a.) și câteva contribuții etnografice și folcloristice. De menționat și aspectul grafic al revistei, ilustrată adesea cu expresive xilogravuri de Marcel Olinescu. Alți colaboratori: N. Ladmiss-Andreescu, N.D. Covaciu, Ion Vornicu, Tiberiu Bornea, Traian Mager, Voichița Jalea, Dimitrie Danciu. I.M.
HOTARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287455_a_288784]
-
parte În arhivele fostelor școli de partid de la Berlin și București, a fost completată prin constituirea unei baze de date pornind de la mai multe eșantioane de membri ai Parteihochschule Karl Marx din Berlin, printr-o anchetă de teren de tip etnografic, prin interviuri și o anchetă prin chestionar la care au răspuns circa 30 de foști profesori și studenți ai școlilor superioare ale ȘED. Am ținut cont, de asemenea, de literatură publicată despre istoria partidelor comuniste, În particular cel german, despre
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cu problemele sale intră direct în atenția analiștilor vieții sociale. La aceasta a contribuit și faptul că în perioada respectivă s-a intensificat foarte mult contactul cu alte culturi și deci cu alte forme de familii decât cele euro-americane, datele etnografice furnizând un bogat material comparativ. Desigur, preocupări și reflecții despre familie au existat înaintea unor cercetări sistematice subsumate specific sintagmei „sociologia familiei”. Să punctăm în continuare momentele mai importante în abordarea familiei, chiar dacă ele nu au fost în întregime cercetări
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
este familia tulpină. Această formă de familie reprezintă mediul optim capabil să lupte împotriva dezorganizării sociale. Însă F. La Play a rămas în istoria sociologiei mai cu seamă prin cercetările sale monografice asupra familiilor muncitorești. El a cules variate date (etnografice, demografice etc.) și s-a oprit mai ales asupra bugetelor de familie, efectuând studii intensive pe un număr însemnat de familii muncitorești prospere. La baza acestei selecții a stat o concepție teoretico-metodologică, și anume: el considera că fiind mai direct
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
expresiv”, mai mult psihoafectiv, în interiorul grupului. Un punct de referință în sociologia americană a familiei este lucrarea lui William Goode intitulată Revoluția mondială și modelele de familie, publicată prima dată în 1963. Servindu-se de un bogat material istoric și etnografic, autorul pune în circulație câteva fapte și idei marcante, relativ noi, printre care: familia și parentalitatea ca forțe cauzale ale istoriei, argumentând că nu numai industrializarea a determinat nuclearizarea familiei, ci și invers; distincția dintre modelele ideale de familie și
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
paralel și în cruce), verișori, verișoare (în paralel și în cruce), rezultă 16 poziții diferite de ego (în diagramă figurează doar poziții care teoretic pot fi distinse, deci numai un frate, numai un verișor dinspre tată etc.). În vestitul Atlas Etnografic al lui George Murdock (1967), din 862 de societăți (culturi, triburi), în numai șapte cazuri se întâlnește modelul în care fiecare poziție are o denumire specială, definită. Este ceea ce se numește terminologia sudaneză. Figura 5. Terminologia sudaneză Nu avem nici măcar
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
este asimilarea fraților (și surorilor) cu verișori (și verișoare), a unchilor cu tatăl, a mătușilor cu mama. Avem de-a face deci cu un context domestic dominat de familia extinsă și de alte grupuri descendente de tip corporatist. În Atlasul etnografic (Murdock, 1967), 21% dintre societățile cu terminologie hawaiană au familii extinse și peste 50% au alte forme de grupuri descendente corporatiste. În mod teoretic, formula terminologică hawaiană ar fi asociată puternic cu descendența cognatică. Datele empirice din Atlas confirmă doar
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe alegeri libere, personale. Și întrucât funcțiile familiei s-au deplasat de la cele instrumental-economice la cele expresiv-emoționale (confort psihic, dragoste, afecțiune), alegerea partenerului se face îndeobște pe baza afecțiunii, a sentimentelor de dragoste. Analizând pe un material concret istoric și etnografic relația dintre tipurile maritale și familiale și alți factori sociali, W. Goode (1970) arată determinațiile reciproce dintre respectivele tipuri și industrializare, modernizare, structuri sociale și politice. El susține că evoluția către o familie nucleară bazată pe nevoi emoțional-expresive se datorează
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pozitivă între bărbat” și „dezirabil” și una negativă (chiar dacă nu mare) între „femeie” și „dezirabil”. Sigur, ne-am putea gândi că aceste studii au fost efectuate în SUA, unde pragmaticul, logicul, raționalul au o valoare socială mai pronunțată. Oricum, datele etnografice arată că, în aproape toate culturile, de la femei se așteaptă să fie mai pasive, mai dependente, mai ascultătoare, mai emoționale, interesate mai mult de ceea ce simt alții, mai centrate pe casă și familie. De la bărbați se așteaptă, în schimb, să
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la procesele de întrajutorare familială au în vedere cel puțin trei generații (Hogan et al., 1993). Alături de acestea, și relațiile familiei conjugale cu familiile fraților, unchilor, mătușilor și cu alte rude au relevanță economică, socială și afectivă. În investigațiile sale etnografice cu privire la grupurile de imigranți de origine italiană din Londra, R. Firth (1956) a fost surprins de extensiunea a ceea ce el a numit „universul parentalității”; amplitudinea relațiilor de rudenie era mai mare pe dimensiunea transversală, pe linia colateralității, dar funcționa - e
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]