715 matches
-
veseli de altădată oameni maturi, cu griji de alt nivel, cu deformări ale trupului ca urmare a acumulărilor în greutate, cu podoaba capilară împuținată și culoare ce depășește cărunția, cu suferințe fizice evidente sau ascunse, cu cumpătare în consumul băuturilor euforice și în practicarea dansului. Mentorul lor îi privește cu aceeași dragoste paternă, încărcată de înțelegere, face cu ei schimb de opinii în problemele spinoase ale vieții, le ascultă păsurile și proiectele. Experiența lor de viață familială, profesională și socială și-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
maiou și șort pestriț, desculț, adresându-mi-se bucuros cu urarea de „Bine ai venit, nașule!”. Eram, după spusele lui, al treilea musafir din acea zi și, după câte mi-am dat seama, dumnealui se cinstise în sănătatea vizitatorilor. Puțin euforic, m-a condus spre un umbrar răcoros unde se aflau o masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea, pensionară, a predat matematica pe care acum o folosește doar la număratul păsărilor, ouălor, firelor de răsad și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
simultan: „șoc și groază“. Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni prăpădul. Când, în fine, se abate și prăpădul (în cazul nostru, nu un tsunami devastator, nu un cutremur care să radă orașele, nu un asteroid care să devieze Terra de pe orbită, ci o ninsoare ceva mai consistentă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
repezi. Nicol părea o păpușică frumoasă. Dinții îi erau strălucitori și albi, părul răvășit în șuvițe negre, iar buzele își pierduseră din culoarea lor naturală părând mult mai roșii datorită sărutărilor lui Alin. Acesta se simțea eliberat de starea aceea euforică de dinainte. Îi zâmbi lui Nicole și lăsă ochii să vorbească în locul lui. Nici unul, nici altul nu mai spuseră nimic, se mulțumiră doar cu privitul. Într-un târziu, Nicole zise: - Mi-e rușine de tot ceea ce am făcut. M-am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
FIPRESCI pentru 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile și un premiu al Educației Naționale (care, am aflat de la Dan, mai fusese obținut de Marie Antoinette al Sofiei Coppola și de Elephant al lui Gus Van Sant, de pildă...). Eram euforici și ușor anxioși, gândindu-ne ce premiu urma să ia Cristi a doua zi (nu ne îndoiam nici o clipă că va lua ceva, dar ce ? Eu, cel puțin, nici nu îndrăzneam să mă gândesc la Palme d Or). Atunci au
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
voiam, mai presus de lene, de indolență, de Reisefieber, să citesc imediat scrisorile tale. Am călătorit bine și, deși cu mijlocul ultrademocrat al clasei a III-a, am călătorit într-o tovărășie de intelectuali hiperestetici, cu viziuni precise pariziene și euforice. La 11 am ajuns acasă; gândește-te bine, Monica. Scara de marmură sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
negru din loc în loc, deasupra urechilor. Copilul lui Suze și al lui Tarquin. Aproape că-mi dau lacrimile... dar sunt mult prea fericită. E cel mai ciudat sentiment din viața mea. Îi întâlnesc privirea lui Suze și ea îmi zâmbește euforică. Strălucește toată din clipa în care s-a născut el și mă întreb dacă nu cumva i-au greșit doza de gaz ilariant. — Nu e absolut perfect? — Este. Îi ating unghiuța minusculă. Și când te gândești că a crescut înăuntrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
foarte rău de Elinor. Și acum zice că n-o să mai vorbească niciodată cu ea... — Și ce? E un lucru foarte bun, nu? Nu știu. Crezi că e bine? Rămân cu ochii la plintă, preț de câteva clipe. Acum e euforic. Dar dacă începe să se simtă vinovat? Și dacă treaba asta o să-i distrugă viitorul? Știi, Annabel, mama lui vitregă, mi-a spus o dată că, dacă am să încerc s-o retez definitiv pe Elinor din viața lui, am să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai reputați ,oriunde a întâlnit omenia, în ceea ce are mai nobil, penelul său s-a simțit ispitit să-și încerce puterile. Spre deosebire însă de peisaje, florile și naturile sale statice, care au evoluat de la lirismul grav la cel jubilant, euforic, atmosfera generală a portretelor își menține constantă nota de sobrietatesub raport ideatic și afectiv - deși cromatismul a evoluat și aici spre lumină, spre vibrație: Actorul George Popovici, Portret în roșu, Autoportret, Octav Băncilă. Aceleiași condiții de pictor al cetății îi
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
deși mă tem că nu suficient de clar ca să percuteze în toate Multiplexurile lumii) că scenele de execuție de aici nu urmăresc să declanșeze aplauze tembele ; tensiunea anticipării nu e plăcută, ci doar apăsătoare, iar ușurarea de după n-are nimic euforic. Pe de altă parte, oare Jordan nu simplifică și el problema morală prezentîndu-ne o eroină care, deși caută război, de ucis nu ucide decît în legitimă apărare ? Asta nu e tot. Primul indiciu că asta nu e tot vine de la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
invizibilă din exterior, el lasă nedramatizat tocmai procesul cel mai dramatic : procesul de evadare din costumul de scafandru al paraliziei, într-o libertate imaginativă și mnezică neîngrădită ca a fluturelui. în film, schimbarea trecerea lui Bauby de la disperare la explorarea euforică a domeniilor private cărora pînă atunci nici nu le bănuise bogăția se produce de la o secvență la alta, ca și cînd în mintea lui s-ar fi deschis brusc o ușă. Dar, în realitate, Bauby trebuie să-și fi croit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pastorul Nelu Burcea care, împreună cu pastorul Romică Sârbu au reprezentat Uniunea Română a Bisericii Adventiste din România, concertul fiind realizat sub egida Asociației Conștiință și Libertate. A fost o seara excelentă, plină de binecuvântări și laudă la adresa lui Dumnezeu. Acea stare euforică nu a fost însă prezentă asupra mea decât o singură zi, pentru că Satana a fost deranjat de acest eveniment și a căutat să-mi dea o lovitură foarte puternică, atât mie cât și celor care au iubit lucrarea și sau
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mai fusesem și nici nu-mi imaginam cum se va desfășura. Deci, sosiți la București, eu și colegul de clasă ne încadrăm cerințelor concursului. Am concurat mai întâi pentru istorie, deși în principal trebuia să concurez pentru română. În starea euforică în care mă aflam, îmbrăcat cu un costum național moldovenesc, intru în sala de concurs înarmat doar cu un creion chimic - nu aveam încă stilou -, ocup un loc și aștept liniștit, gânditor, enunțul subiectului, mirosind din timp în timp narcisa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și manifestă oarecare îngrijorare că nu voi face față examenului final la matematică, pentru diploma de învățător... Îi mulțumesc profesorului Nicolae Gaiu și-i spun că eu știu atâta matematică, încât nu-mi fac probleme pentru examen. În excepționala stare euforică în care mă aflam îi spun că la examen contează și inspirația momentului, ceea ce nu prea i-a convenit. Aveam o așa încredere în steaua mea, încât nimeni nu mă putea convinge de contrariu! Împreună cu majoritatea colegilor mai rămânem pe lângă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
țialul de violență și anarhie existent în subiectul pașnic al societăților democratice asemeni unei gene recesive care își așteaptă ora. Nae, personaj de care abundă opera lui Caragiale îl ipostaziază pe românul cu sentiment național în varianta sa disforică. Cea euforică este reprezentată, spre exemplu, de un alt Nae, Nae Cațavencu. Ambii sunt posedați de discurs. Unul are un auditoriu format din militanții propriului partid, celălalt își caută publicul de „amici” prin cafenele, într-un periplu nocturn și se instituie ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
modificată ulterior în Santiago de Chile, nu mi-am anunțat soția decât cu două săptămâni înainte de data plecării, când toate documentele erau aprobate și "Partea spaniolă" își dăduse avizul. Bucuria soției a fost exprimată "latin", respectiv cu entuziasm și felicitări euforice, continuate cu o cascadă de telefoane la părinți, neamuri și prieteni. Au urmat probele zilnice la croitori și croitorese pentru pregătirea ținutelor impuse de o "capitală UE" și a bagajelor, abia despachetate după sosirea de la Rio. Pe ambasadorul al cărui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Un drum de vreo patru-cinci kilometri, plăcut deopotrivă ca stare sufletească și ca ambianță (în prima lui jumătate mergeam nu pe șosea, ci pe o potecă paralelă cu ea ce străbătea liziera unei păduri), pe care îl făceam fără efort, euforici și totuși încă crispați (deși ne cunoșteam de o jumătate de an, ne apropiasem doar de câteva săptămâni). Ultimul segment, de vreo 150 de metri, al acestui drum era tot o potecă, străjuită din ambele părți de garduri, un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fel de Mitică simpatic, surâzător, un bărbat de vreo 35-40 de ani, probabil de profesie funcționar, purtând o servietă diplomat, îmbrăcat curat, chiar elegant, deși hainele păreau cam șifonate. Venea, era limpede, de la un chef și era cu chef: volubil, euforic. „Ce joc, domnule! Ce frumusețe!” Parcă ieșise din capul meu, părea o întrupare fidelă a gândurilor mele despre acel meci! Elogiile sale, în cascadă, au sfârșit prin a-l irita pe un individ solid, fălcos, care a început să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Stockholmului, toți oamenii mi-au zâmbit pe stradă, a fost ceva unic, pentru că oamenii aici nu se uită unii la alții decât foarte rar, le e frică, așa cum îi era lui Strindberg, de „ochiul rău al necunoscuților”. În această stare euforică m-am pus să fac ordine în casă, mi-am pus mănușile galbene de cauciuc și am luat aspiratorul... S-a sunat la ușă și am deschis, crezând că e poștașul. Era Rune (Gomer), cu un buchet mare de lăcrămioare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
teriștii și soldații în termen. Așteptam să vină și tot nu venea. Nu ne părea rău, că oricum mai bună era o așteptare decât târâșul la ordin prin ploaie și ninsoare burnițată. Ne pomenim cu don major Boțocan Ilie. Era euforic rău. - Mă ostași! După cum vedeți don maiur nu veni. O fi reținut de fo damă or o fi la Monte Carlo la un păhăruț de țuică, de, ca omul. Mă trimise pe mine să vă povestesc despre ce e aia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de copii, probabil pentru că e dulce și aromat, dar, cu timpul, printr-o pervertire senzorială, este acceptată și berea, poate pentru amețeala, ușoară, pe care o produce. Cum omul este un animal cu înclinații perverse, simțurile primare se subordonează efectului euforic. În practică, berea alintată "berică" se simte foarte bine și aici, în spațiul carpato-dunărean. Nu-mi place berea; are un gust opus fiziologiei papilelor gustative, iar efectul psihic este mai mult ebrios decât euforic. De altfel, cu o singură excepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
perverse, simțurile primare se subordonează efectului euforic. În practică, berea alintată "berică" se simte foarte bine și aici, în spațiul carpato-dunărean. Nu-mi place berea; are un gust opus fiziologiei papilelor gustative, iar efectul psihic este mai mult ebrios decât euforic. De altfel, cu o singură excepție (Bach, dacă nu-i o legendă...), nu-mi închipui un creator stimulat de bere; nu am văzut niciodată pe cineva mai deștept, mai interesant pentru că a băut bere multă. Nu cred că Beethoven a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
frunza, îi pipăiam consistența turgescentă, am aspirat o clipă aroma de verdeață și mi-am văzut de drum, ambalând motorul. Pentru mine, frunza era un semn special: la oră și dată precisă am simțit că a venit toamna. Anotimp fabulos, euforic și totodată melancolic: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru bucuros de moarte", am simțit totdeauna toamna "altfel". Nu știu alții cum sunt, dar eu am simțit toamna, cum am spus, "altfel", ca pe o haină nouă care îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Berlin, controlorii comentau cu bucurie, în asentimentul general al călătorilor, acest act al Fürherului de a da mîna cu U.R.S.S. "Pacea a fost salvată! Nu ne mai este teamă că va fi război". Aceasta era concluzia lor într-o euforică destindere care cu siguranță că nu era prefăcută (Nu rupseseră femeile cu doi ani mai înainte barajele de poliție ca să-i sărute mîna lui Daladier, semnatarul acordului de la München 257, numindu-l "Salvatorul păcii"?). În dimineața următoare însă cu greu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
acceselor; câteodată, însă, doar una singură sau mai multe suportă modificări, câtă vreme altele, dimpotrivă, câștigă în dezvoltarea de sine și par a exclude orice tentativă de alienare a înțelegerii". Psihiatrul francez descrie în continuare episoade maniacale (cu agitație psihomotorie euforică) și melancolice (cu stări de inhibiție psihomotorie, cu delir de autoacuzare față de Dumnezeu), ori fenomene confuze în cursul cărora judecata pare uneori pusă între paranteze, iar cuvintele desfid orice idee de ordine; în fine, alteori judecata se manifestă cu toată
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]