1,482 matches
-
stație, îi văd pe Guy și pe ceilalți parteneri stând în picioare și holbându-se la mine consternați. Cred că de data asta mi-am distrus definitiv orice șansă de a mă mai întoarce vreodată. Ceilalți pasageri încep să se evapore de pe peron, lăsându-mă singură. Singură cuc în gara Hitherton, singură cu valiza mea. Nici măcar nu știu unde se află Hitherton. Camera TV încă mai e focalizată asupra mea și, când trec pe lângă mine, oamenii îmi aruncă priviri curioase. Ce să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În clipa În care pun mîna pe mouse și clichez, deschizînd un document nou, deja zîmbesc. — Emma. Ridic ochii și Îl văd pe Paul lîngă biroul meu. Jack Harper dorește să vorbească cu tine, spune scurt. — Poftim ? ZÎmbetul mi se evaporă instantaneu. Cu mine ? — În sala de ședințe, peste cinci minute. — Ți-a zis și de ce ? — Nu. Iese rapid, iar eu rămîn cu ochii În ecran, fără să văd nimic În fața mea, simțind că mi-e rău. Am avut dreptate prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sînt ? Oricum. Rămîn cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe el. N-aș putea niciodată să-i fac vreun rău. Nu are nici un punct slab. E un ditamai milionarul și e extrem de puternic. Iau necăjită o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știu. Atunci, zi, spun În cele din urmă, ridicînd iritată din umeri. Dacă vrei să-mi spui, spune-mi. Jack mă conduce În liniște spre un colț mai retras, departe de mulțime. În timp ce pășesc lîngă el, aerul beligerant mi se evaporă Încet. De fapt, mă cuprinde o ușoară Îngrijorare. Aproape mă cuprinde spaima. Oare chiar vreau să-i aflu secretul ? Dacă e vorba de o fraudă, cum a zis Lissy ? Dacă face ceva ilegal și vrea să mă implice și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de aplauze. — N-am să spun, zice Jack și-mi surîde ușor trist. Promit. Cortina coboară pentru ultima oară și lumea Începe să se ridice de pe scaune, luîndu-și hainele și gențile. Acum că revenim iar la normal, exaltarea mi se evaporă treptat, și Îngrijorarea mă copleșește din nou. Trebuie să Încerc iar să dau de Jemima. La ieșire, lumea Împînzește curtea, Îndreptîndu-se spre o sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
capitol cu capitol și vers cu vers. El exista pe lume pentru a oferi ajutor, pentru a‑i lumina și a‑i mișca pe oameni, pentru a da asigurări, dacă așa ceva e cu putință, că măreția omenirii nu o să se evapore cu totul În bunăstarea burgheză, și așa mai departe. În viața lui Ravelstein nu exista nimic de nivel mediu. Nu accepta platitudinea și plictisul. Nu tolera deprimarea. Nu se putea acomoda cu stările de spirit mohorâte. Supărările lui erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dintr‑o fază anterioară și Într‑un fel limitat. Îmi aduc aminte de croitorul tău din Chicago, cel care mi‑a confecționat un costum. - Pe care nu l‑ai purtat. - L‑am purtat În casă. - Și pe urmă s‑a evaporat. - Nikki și cu mine ne‑am tăvălit de râs de croiala costumului. Era perfect pentru Las Vegas sau pentru un politician invitat la Întrunirea anuală a aparatului democratic, la „Hôtel Bismarck” - nu te supăra, Chick. - Nu mă supăr. Nu investesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
autoindulgență. Sau continui să trăiești În epifanii, sau te scuturi de ele și te apuci de treburi și responsabilități, adopți principii raționale și te implici În societate ori În politică. Și atunci senzația aceea că vii „din altă parte” se evaporă. Potrivit teoriei lui Platon, tot ce cunoști reprezintă amintirea unei existențe anterioare, din altă parte. În cazul meu, Ravelstein era de părere că specificitatea, particularizarea observației mersese mult mai departe decât ar fi fost necesar și că o cultivam de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
eu a fost. DOAMNA CU VIOLONCELUL (Alunecând spre el, tot mai disperată.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Meditativ, poate pe jumătate ațipit.): Și acum, când te gândești... parcă nici n-a fost... S-a dus, s-a evaporat.. Ce e și omul ăsta... DOAMNA CU VIOLONCELUL (Întorcându-se spre BĂTRÎNUL CU BASTON.): Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL: Un grăunte. Un nimic. (Făcându-și mereu de lucru cu ușa, ușor intrigat că nu se închide.) Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chioșcul de ziare. Speriată femeia țipă: - Mașina! Ai văzut? Taximetru s-a scufundat. S-a topit! Unde-i mașina acum? N-o luă în seamă. O târa după el. Ea continua să țipe: - Mașina! N-ai văzut cum s-a evaporat?! Îți dai seama? Și tu mă... Dacă mai eram în mașina aia? O văzu pe Gina lângă chioșcul de ziare. Mai întoarse capul odată spre platanul unde fusese taxiul, ridică apoi din umeri și se răsuci spre el. - Tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu putință. Ce-o să se întâmple? Amanda a bătut din palme, iar ochii i s-au acoperit de o boare umedă. —Dragul meu. Hugo. O să avem... un copil. —Un copil? a repetat Hugo. Toată amețeala cauzată de băutură i se evaporase din corp. Mintea îi căpătase, instantaneu, o claritate de cristal. Acuitatea vizuală friza perfecțiunea. Ar fi putut să piloteze și un avion de vânătoare pe timp de noapte. Hugo se holba la Amanda crucit. —Dar eu habar n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să plec, a zis ea respirând cu greutate. Dacă am noroc, o s-ajung la toaletă înainte să mi se facă din nou rău. * * * Conducând, în sfârșit, către birou, Hugo s-a frecat la ochi. Spiritul de familie de la creșă se evaporase, iar acum bărbatul se simțea epuizat și nenorocit. Teama de separare a lui Theo era un coșmar, scoțând astfel la lumină sentimentul de vină și, în general, de incompetență, care pândea sub suprafața formată din tentativele de comportament parental. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
repara fisurile dintre ei. Cu cât se gândise mai mult, cu atât mai tare o făcuseră să sufere cuvintele mușcătoare, lipsite de loialitate, rostite de Jake la petrecere. Perspectiva flatantă și idealizată din care Alice îl percepuse pe Jake se evaporase. Ea spera ca, în timp, golul dintre ei să se umple. La fel ca găurile din stratul de ozon despre care tot bătea câmpii Jake. Alice presupunea că atracția copleșitoare față de Jake, cea care-o făcea să-i bată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață În vapori. În noaptea de dinainte, În care ai scris poezia, te-ai ridicat, În lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele dimineții, ca să revii ulterior pe pământ, proaspăt și limpede ca stropul de ploaie. mi se pare nedrept ca imensa majoritate a oamenilor să trăiască În Întunericul necunoașterii acestui elixir al inimii. Copiii ar trebui antrenați de mici cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fel ca Înțelesurile pe care le pot cuprinde Într-o clipă, precum niște pești alunecoși care mi se scurg printre degete. Sensul acestei mișcări continue rămâne de nepătruns. Fluidificare, eva- porare, condensare, sublimare... m-am topit prin iubire. m-am evaporat prin Poezie. m-am condensat prin dragostea Agape, pe care am Încercat-o sporadic, dar care nu mi-era străină... m-am solidificat prin căutarea unei structuri a lumii. Dintre toate modelele care mi-au defilat prin fața ochilor, de la iubire
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am Întrebat eu lovind ușor apa lacului cu piciorul gol. SĂ nu-mi spui că ești gelos acum ! Poate că după o anumită vârstă nu mai poți avea decât sentimentul acesta ambiguu, ca un nor de infinite posibilități ale inimii, evaporat din toate configurațiile prezente, trecute și viitoare. În copilărie, lumea era una singură, iar eu eram una cu ea. Timpul nu exista pe atunci. După aceea s-a Întâmplat ceva și lumea s-a rupt În două. Din acel moment
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stare de sublimare ce a transformat existența ta din sloi de gheață în vapori. În noaptea de dinainte, în care ai scris poezia, te-ai ridicat, în lumea asta grea de materie, ușor ca un bob de rouă care se evaporă sub soarele dimineții, ca să revii ulterior pe pământ, proaspăt și limpede ca stropul de ploaie. Mi se pare nedrept ca imensa majoritate a oamenilor să trăiască în întunericul necunoașterii acestui elixir al inimii. Copiii ar trebui antrenați de mici cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
la fel ca înțelesurile pe care le pot cuprinde într-o clipă, precum niște pești alunecoși care mi se scurg printre degete. Sensul acestei mișcări continue rămâne de nepătruns. Fluidificare, evaporare, condensare, sublimare... M-am topit prin iubire. M-am evaporat prin Poezie. M-am condensat prin dragostea Agape, pe care am încercat-o sporadic, dar care nu mi-era străină... M-am solidificat prin căutarea unei structuri a lumii. Dintre toate modelele care mi-au defilat prin fața ochilor, de la iubire
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am întrebat eu lovind ușor apa lacului cu piciorul gol. Să nu-mi spui că ești gelos acum ! Poate că după o anumită vârstă nu mai poți avea decât sentimentul acesta ambiguu, ca un nor de infinite posibilități ale inimii, evaporat din toate configurațiile prezente, trecute și viitoare. în copilărie, lumea era una singură, iar eu eram una cu ea. Timpul nu exista pe atunci. După aceea s-a întâmplat ceva și lumea s-a rupt în două. Din acel moment
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pentru vecie. Degeaba se grăbea el, cu febrilitatea unui nebun, să recenzeze toate aceste urme, în speranța că ar putea reconstitui un eventual alfabet. Urmele, semnele lăsate de ocean după reflux erau prea numeroase și prea disparate, iar unele se evaporau sau mureau în fața lui. nisipul se usca repede, crabii și scoicile comestibile erau culese cu fervoare de zeci de indivizi echipați cu cizme de cauciuc și găleți din plastic. Mesajele conținute în ridurile nisipului erau pur și simplu strivite sub
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știe și să scrie. efluvii grele de tandrețe mă învăluiră imediat : Domnișoara ri își pregătise, prin acele pagini inventate, șansa de a fi iertată. Pasajele obscure aveau deci rolul unor circumstanțe atenuante... am simțit imediat cum toată contrarietatea mea se evaporă, cum devin din nou permisibil și deschis. Dacă Domnișoara ri și-ar fi făcut atunci apariția în cafenea aș fi fost capabil să uit totul pe loc, să-i spun surîzînd că m-a locuit cum nu se poate mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de gaz, și tot mă-mpungeîncornoratul! - Am auzit că e bun camforul cu alcool, zise Olimpia. - Ce e aia, bogheano? întrebă popa Țuică, ale căruicunoștințe farmaceutice erau foarte reduse. - Îți dă de la farmacie; e ca o bucată de zahăr, care se evaporează dacă n-o ții într-o pungă cu boabe de piper. - Ptiu, bată-l gheena! se cruci popa Țuică.Părintele arătă o supărare cu totul formală, după obicei. - Doamne, cuvioase, nu mai pomeni de cele rele, tocmaiacum la praznicul unui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
undeva că, acolo, unde le-ai cățărat tu negroteilor combinatele în cocotieri, dacă-ți lași o pereche de ghete afară... după unșpe minute, poți să-ți încingi cafeaua pe ele... Iar dacă le uiți un sfert de oră, ți le evaporă direct. Și vine arăboii, care e nemaipomeniți de corecți, și te somează: Pentru că ți-ai furat singur ghetele?..." Și, clanț! îți taie o mînă!... Din care țărișoară te lăudai că te întorci? - ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimereală. - Arasel
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sperietura glisării bruște a ușii, tendoanele țărănoiului se scuturară, eliberând în ceșcuța de cafea a aristocratei casei un cocoloș baban de furnici. Tipa tresări. Cu un gest nobil și imperativ, dădu de înțeles cooperatorului să dispară din Cabinet. Cooperatorul se evaporă. Mușuroiul era răsturnat, ca un ceaun de mămăligă, pe-o folie de plastic desfășurată pe blatul măsuței, printre hărți, grunji de tămâie, pendule și poze de vacă. - Dic la ciordoaică! Brava temperament! După cât văd, tovărășica poartă, în loc de chiloți, jar sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plină de șarm, incredibilă din toate punctele de vedere< îi plăcea această fată și acum, se uita la ea pe furiș. Ea a perceput mulțumită că Laur o admiră și curând se observau prin grup și parcă totul s-a evaporat în umbrele nopții. În plus sesizase că are un aliat de nădejde pentru apărarea Malvinei< el tot încerca să-l potolească din avânt pe Marinică. Într-un interval extrem de scurt se petrecu tot ce se putea întâmpla important între doi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]