5,183 matches
-
-ntreagă. Oameni aștia o țineau și ei deschisă la pagina la care rămăsese în noaptea în care murise copilul. Încercaseră să nu schimbe nimic - cartea, așternuturile din pătuț... — Normal că era deschisă la pagina respectivă, zice Helen. Acasă, John Boyle exagera în fiecare seară cu berile. Zisese că nu mai vrea încă un copil, pentru că nu avea încredere în ea. Dacă nu știa unde greșise, ar fi fost un risc prea mare. Îmi țin mâna pe scaunele de piele și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prezența căreia, în camera de la Hotel Nord, cînd s-a dus la examen, nu-și poate aminti sub nici o formă; ea e vie în mintea lui cu tot ce are mai provocator, cu apetitul ei sexual exagerat "oare nu-i exagerat numai pentru mine?!" -, cu interesul de a-l avea soț și cu glumele răutăcioase la adresa Aurei. *** Așezată pe marginea patului liber, Paula supraveghează transfuzia, în timp ce colega sa potrivește mai bine perna femeii operate, ale cărei mîini mari, cu degete cărnoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea următorului tren. Nu aveam nici o înclinație pentru ororile pe care mi le povestea profesorul și mi se părea că exagerează introducând toate citatele acelea din Roethke. Într-adevăr, așa stăteau lucrurile - nu aveam chef să aflu deznodământul. Îmi doream ca Dan și Carol să moară, să-și dea sufletul, să se descompună - sau, mai bine, să nu fi fost compuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
parte, încerc să mă implic și să fiu altruist, dar, pe de alta, sunt deosebit de egoist și nu mă deosebesc prin nimic de un om obișnuit. Continuă: am slăbiciunile și defectele mele. Mi se întâmplă de prea multe ori să exagerez în ceea ce privește libertatea pe care mi-o acord, ca o compensație a programului meu excesiv de altruist și conștiincios. Margoulies se referea la predispoziția sa pentru relațiile extraconjugale. Cele mai recente două astfel de situații se consumaseră în apartamentele a două eleve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Yang Su, dar gândurile i se îndreptau mereu către bărbatul ei. În sfârșit, a sosit ziua de 15 ianuarie. Xu Deyan a venit în târg. A văzut că un bătrân încerca să vândă o jumătate de oglindă la un preț exagerat de mare, din care cauză nimeni nu o cumpăra. Xu Deyan s-a apropiat de bătrân și prefăcându-se că vrea s-o cumpere, a examinat cu atenție oglinda, observând că era jumătatea ce-i aparținea soției. În realitate, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
e o profesoară de maniere elegante, nici altar de închinat. În presa română, înlăuntrul căreia trăiesc și muncesc de atâția ani, există corupție, există șantaj, slugărnicie, prostie, se scrie la comandă sau nu se mai scrie, tot la comandă, se exagerează, se minte, există lichele, megalomani, ticăloși. Dar tot acolo am întâlnit și jurnaliști cinstiți, oameni care nu și-ar vinde scrisul pentru nimic în lume, am întâlnit demnitate, conștiință, loialitate. Presa liberă nu e un model moral, dar ea aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dintre marfă și bani. Și, Într-adevăr, balconul, prăvălia, clienții, chiar și primăvara, necesită explicații, digresiuni care, oricît ar fi de necesare, mi-ar Îngreuna ritmul relatării, care Îmi place să cred că e unul dinamic. E limpede că am exagerat - În entuziasmul meu de a pune În mișcare toate rotițele mașinăriei, am sărit calul. S-ar putea să nu știm niciodată unde Începe o poveste, Însă uneori putem spune unde nu poate Începe, unde șuvoiul curge deja cu putere, dezăgăzuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
seamă de oameni prietenoși, care l-au salutat În trecere - „Ce mai faci, Jerry ?” „Tot pe poziție, tot pe poziție, Jerry ?” -, chiar și polițaii. Dacă te simți singur, cred că ajută să fii un pic țicnit, atîta vreme cît nu exagerezi. Oricum, eu de părerea asta sînt. Și, pînă la urmă, Jerry chiar a reușit să vîndă cîteva exemplare din Cuibul. Cred că lumea era atrasă de imaginea intens colorată a șobolanului uriaș. Ori de cîte ori cineva cumpăra o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi fapta cea mai caritabilă! Rowe Îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lîngă Anna și spuse cu blîndețe În glas: — Apartamentul ăsta, atît de frumos mobilat, are totuși un defect: broasca ușii de la bucătărie e spartă. Dar nu face nimic, adăugă el, apucînd-o din nou de mînă pe Anna Hilfe. Imaginația noastră exagerează lucrurile. Doar nu ne aflăm la Viena, ci la Londra! Avem În spatele nostru majoritatea. Hotelul ăsta e plin de oameni și mai toți sînt de partea noastră. Da, de partea noastră. Îi simt În jurul nostru, pretutindeni, iar la nevoie putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Draga mea, sînt atît de fericit! Încercă el o frază la Întîmplare, și inima i se umplu de căldură cînd auzi răspunsul ei prompt, dar reținut: — Și eu... „La urma urmei, Își spuse Rowe, oamenii Își fac o idee cam exagerată despre fericire...“ CUPRINS PARTEA ÎNTÎI - UN OM NEFERICIT Cap. I - Mamele libere Cap. II - Anchetă particulară Cap. III - Atac frontal Cap. IV - O seară la doamna Bellairs Cap. V - Între somn și trezire Cap. VI - Pierdut fără urmă Cap. VII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
este bolnavă iar unul din simptomele ei este prăbușirea valorilor universal valabile. În orice domeniu cultural observăm neputincioși o apatie și o mediocritate mulțumită de ea. Se poate vorbi de o criză a culturii, care determină oamenii să se preocupe exagerat de mult de existența lor materială. Atât în cazul celor mulți care se luptă pentru supraviețuire grație stării precare materiale în care se află, cât și în cazul celor proaspăt îmbogățiți (în marea lor majoritate), cultura este așezată undeva printre
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
activitatea politică. Ideologia și programele contează prea puțin. Iureșul celor mai mulți defectori oportuniști spre PSD după 2000 demonstrează că nevoia de a redirecționa banii publici și ai Europei spre buzunarele private reprezintă o preocupare covârșitoare. Ba mai mult, nu este deloc exagerat să afirmăm că acapararea statului și redirecționarea unei părți din resursele acestuia către un individ și anturajul său sau către un grup reprezintă baza politicii românești. Ca rezultat, partidele actuale au o identitate ștearsă și o reputație proastă în ochii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la care lucraseră în ultimele trei luni - o analiză de piață pentru o firmă de asigurări din Japonia - și hotărâseră spontan să meargă la o băută. Coborâră în parcarea de la subsol cu liftul, ale cărui dimensiuni și așa gigantice erau exagerate de oglinzile ce acopereau trei din patru pereți. Andreas era îngândurat, dar afișă un zâmbet profesional, de bun coleg, îi bătu pe umăr pe bărbați, făcu glume cu fetele, promise (ca toți ceilalți) că plătește consumația, se oferi să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-te. Fata plângea. - Iartă-mă, Shuoke. Te rog în genunchi... - Suki, nu-i nevoie. E în regulă. - Nu, Shuoke, ai avut dreptate, ai dreptate, lasă-mă să... - Nu, Suki, e vina mea. Și eu te iubesc. Îmi pare rău. Am exagerat. - Nu, Shuoke, eu sunt de vină. - Ba nu, n-aveai de unde să știi... - Ba da, ar fi trebuit, aș fi putut să... - Suki, ascultă-mă. - Da. - Te iubesc, și îmi pare rău de tot ce s-a întâmplat și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o va gusta, am păstrat-o pentru mine. Și am tăcut. Anca profită. - Tipi ca tine, voi sunteți niște... pentru voi femeile nu au nici o valoare! Le tratați ca pe niște... - Nu-i chiar așa, am îcercat s-o liniștesc. Exagerezi... - Exagerez? Eu exagerez? Se înfuriase. Măcar dacă ar fi prost gust, atunci poate aș mai accepta. Dar nu despre asta e vorba. Nu este prost gust. Sunt complexe, complexele voastre stupide, adică dacă aveți pu... penisul destul de lung, dacă sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
va gusta, am păstrat-o pentru mine. Și am tăcut. Anca profită. - Tipi ca tine, voi sunteți niște... pentru voi femeile nu au nici o valoare! Le tratați ca pe niște... - Nu-i chiar așa, am îcercat s-o liniștesc. Exagerezi... - Exagerez? Eu exagerez? Se înfuriase. Măcar dacă ar fi prost gust, atunci poate aș mai accepta. Dar nu despre asta e vorba. Nu este prost gust. Sunt complexe, complexele voastre stupide, adică dacă aveți pu... penisul destul de lung, dacă sunteți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am păstrat-o pentru mine. Și am tăcut. Anca profită. - Tipi ca tine, voi sunteți niște... pentru voi femeile nu au nici o valoare! Le tratați ca pe niște... - Nu-i chiar așa, am îcercat s-o liniștesc. Exagerezi... - Exagerez? Eu exagerez? Se înfuriase. Măcar dacă ar fi prost gust, atunci poate aș mai accepta. Dar nu despre asta e vorba. Nu este prost gust. Sunt complexe, complexele voastre stupide, adică dacă aveți pu... penisul destul de lung, dacă sunteți în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
provincie, care se făcea remarcată prin pulovăre albe și păr vopsit în mov-negru, de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea. Camil o plăcea, mai ales picioarele și sânii. Pieptul. - Bună, zise fata, dezvelindu-și dinții, nu exagerat de drepți, nu exagerat de albi. - Și ție o zi bună, tânără studentă! glumi Camil. - Ha-ha-ha, râse Gina. Camil era glumeț din fire. Avea umor - îi spuneau prietenii care nu prea aveau. Și el îi credea, așa că glumea des. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
remarcată prin pulovăre albe și păr vopsit în mov-negru, de prost gust. Gina zâmbea aproape mereu, iar în rest râdea. Camil o plăcea, mai ales picioarele și sânii. Pieptul. - Bună, zise fata, dezvelindu-și dinții, nu exagerat de drepți, nu exagerat de albi. - Și ție o zi bună, tânără studentă! glumi Camil. - Ha-ha-ha, râse Gina. Camil era glumeț din fire. Avea umor - îi spuneau prietenii care nu prea aveau. Și el îi credea, așa că glumea des. În fine. - Auzi, tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cărora, înainte de ședințe, le arăt colecția mea, aruncă priviri superficial curioase asupra acestor aparate bizare. Nu știu că mi-am construit imperiul financiar pe principiul caleidoscopului și al mașinilor catoptrice, multiplicând, ca într-un joc de oglinzi, societăți fără capitaluri, exagerând creditele, făcând să dispară pasive dezastruoase în unghiurile moarte ale unor perspective iluzorii. Secretul meu, secretul neîntreruptelor mele victorii financiare, într-o epocă cu atâtea crize, prăbușiri la bursă și falimente, a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ocupați ca să răspundă fiecărui părinte pe care-l ajută, m-a liniștit soția mea. Nu văd de ce te plângi. Doar plătesc taxele, nu-i așa? Încetează să-i agasezi cu scrisorile astea. Nu scrisesem decât una singură, dar soția mea exagerează întotdeauna, cel puțin în ceea ce mă privește. Mă acuză că mănânc „tot timpul sute de dovlecei“, când, de fapt, mănânc mai puțini decât ea. Zice că sforăitul meu e mai zgomotos decât un avion, ceea ce nu-i adevărat. Mai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gata, mi-l așez iar pe Costache pe umărul drept, ne mai oprim la un pod, se mai plătește o vamă, o luăm la stânga și-ajungem. Acum, când văd movila de pământ scoasă alături, mi se pare că au cam exagerat rudele și, din exces de zel, o să-l trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
noi în baie, eu și Brandy. — Dă-i bătaie, zice Brandy. Buzele ei sunt relaxate și alungite, și eu mai las să cadă printre eleun cadou de la Tiffany’s. Toaleta asta în care ne ascundem e un exemplu de decorațiuni exagerate pe ideea unei grote submarine. Până și telefonul cu disc e de culoarea apei, dar când te uiți pe geamurile mari de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle din vârful lui Capitol Hill. Vasul de veceu pe care șed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nu-i nici un fel de suferință. O lipsă pe care nici nu trebuie să o bagi în seamă. De cînd era în Vladia se obișnuise cu așa ceva și privea cu multă îngăduință pe cei care cu orice prilej vorbeau, glumeau, exagerau numai și numai despre acest cui vîrît adînc în mintea și simțirea oricărui bărbat. Era recunoscător domnișoarei K.F. că îl izbăvise cu cîteva cuvinte, doar cu cîteva cuvinte, de înnoirea unor suferințe pe care tocmai le uitase. După ce făcuse acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]