1,801 matches
-
argint de odinioară”), devin tărâmul sacru al pelerinajelor memoriei (Rondelul trecutului, O umbră de dincolo de Styx). Grațioase sau hieratice gravuri pe motive antichizante evocă un timp legendar, al omului semizeu, pretext de abandonare în ficțiune a convențiilor lumii moderne, de exaltare a unei vitalități fruste, estetizată prin stilizarea mitologic-idilică sau prin sculpturalitate parnasiană: „Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare,/ Trec, vârtej de aur roșu, de nesip înfășurat/ Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare,/ Stele clare priveghează cortul
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
și erau cei mai romanizați dintre germani. În acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția câte unui literat pedant înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începând cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britania (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (aceștia devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mai vechea tentativă de a institui un neoromantism revoluționar este, în volumul Prima zăpadă (1990), potențată printr-un patos susținut, probabil, și de evenimentele din decembrie ’89. Prima secțiune a plachetei conține o bună poezie patriotică, chiar dacă surprinde pe alocuri exaltarea unor fapte nu rareori infirmate în istorie. Ciclurile naturii, altădată proiectate în orizontul cosmic, au căpătat acum o notă de cumințenie convențională. Structurat în patru părți, Periplu (1993) reia demersul favorit al poetului - o necontenită reîntoarcere în sine sub semnul
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
cu oamenii și obiceiurile lor pitorești. Figura stranie a Radovancei, apucăturile sinistre ale tiranului Mavrogheni, istoria lui Stoica și a fiului său se deslușesc din negură de vremi. Dinaintea ruinelor Târgoviștei, povestitorul se tulbură dintr-odată, gesticulând cu o ușoară exaltare, de preromantic, oarecum surprinzătoare într-o operă atât de senină și echilibrată. Peste toate aceste priveliști din trecut se arcuiește, discret, un nimb de poezie. Pe alocuri evocarea alunecă în zona ironiei. G. își mai numește încă eroii potrivit profesiunii
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
povestea inițierii erotice a unui tânăr, care însă nu ajunge la împăcarea dintre inimă și minte. Sursa de inspirație este paradigma înțelepciunii de a trăi și a înțelege iubirea din Cântarea Cântărilor și din lirica persană (Omar Khayyam, Hafiz, Firdousi). Exaltarea senzuală și delirul imaginativ, trecute prin gingășia și simplitatea sufletească a poetului-pescar, sunt coordonatele esențiale ale acestor texte. În culegerea de proză scurtă Valetul de pică (1980), predomină obsesia iubirii neîmplinite, pe fondul experienței de război a autorului. Apare aici
LEONTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287781_a_289110]
-
-se că revista va fi „în serviciul naționalismului integral, nu însă în folosul cuiva, ci exclusiv al ideii”, cu aspirația de a deveni „un altar al doctrinei, dar cu acele garanții de intelectualitate care să evite și rătăcirile utopiei și exaltările urii”, „o tribună de românism, unde să se armonizeze tăria credințelor cu discernământul critic, pentru a studia și propune înfăptuiri serioase și durabile”. Deși e mai moderat decât acela al altor publicații similare din epocă (de exemplu, „Axa”), naționalismul practicat
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului „damnat” Dorin e comunicată în aceeași retorică naiv exclamativă, cu vagi inflexiuni de melancolie și o gesticulație teatrală (invocații deznădăjduite, zbateri zadarnice, exaltări, lacrimi, efuziuni), cu o poză așa-zicând byroniană în monologurile tenebroase. Meditațiile asupra timpului, ca și cugetările pe tema vanitas vanitatum sunt livrești, cu totul impersonale. Ca autor dramatic, R. nu avea prea multe de spus. SCRIERI: Smârdanul și Vidinul
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
van Itterbeek privind transgresarea frontierelor culturale. După cum arată editorialele revistei (scrise de Ion Dur), S. a urmărit să se impună ca o publicație de ținută academică, distanțându-se în egală măsură de cultura „de mase”, de vulgaritatea gazetărească și de exaltările provinciale. M.Ș.
SAECULUM-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
o varietate de forme în ceea ce privește conținutul și intensitatea, dintre care două sunt mai relevante: cea pasională și cea camaraderească (companională). Dragostea pasională ar putea fi comprimat caracterizată ca o stare emoțională tumultuoasă, „un amestec confuz de tandrețe și atracție sexuală, exaltare și durere, anxietate și destindere, altruism și gelozie” (Berscheid și Walster, 1978, p. 177). Ea înseamnă propensiunea irezistibilă către persoana iubită, astfel încât factorul afectiv-emoțional copleșește rațiunea, reacțiile comportamentale scăpând, în însemnată măsură, de sub controlul lucidității. Picioarele parcă merg singure înspre
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
larga întrebuințare a versului liber, precum și violența erotismului, senzualismul potențat al unora din Poeme arabe. Un anume spirit modernist se află infuzat și versurilor din placheta de debut a lui S. Pe urmele lui Sandu Tudor, ce „reînnoise cântarea [...] de exaltare extatică” (Contra domo), țintind atingerea stării isihastice, în Al Sfintei cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist se păstrează forma canonică - succesiunea a trei feluri de imnuri, ca și aceea a „icosurilor” și „condacelor”, în număr de douăsprezece -, dar se recurge și
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
alchimii a verbului”, dar și un „fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate de luciditate și resemnare, condiția artistei, condamnată la dăruire îndoit, ca poetă și ca femeie, fiind amenințată chiar de ironica opoziție a cuvintelor („Voi, care m-ați iubit/ cuvinte/ numai o coaje și mai multe/ miezuri/ fugiți prudent
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
și erau cei mai romanizați dintre germani. în acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția cîte unui literat pedant, înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începînd cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britannia (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (ultimii devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ilustrând mai mult decât obișnuitul compromis menit a face posibilă „trecerea” peste granița cenzurii. Nuvela Trenul regal și schițele din volumul Bordeiul de la Poarta Albă (1952) sunt scrieri de propagandă, de vehementă incriminare a regalității carliste în prima proză, de exaltare a noilor „realizări” (Canalul Dunăre-Marea Neagră etc.), dar și a „vigilenței”, denunțului și calomniei (un text precum Cetățeanca Melinte Aneta e caracteristic) în culegerea de schițe. Jurnalul cu file violete (1955) e menționabil numai pentru introducerea notei umoristice, fiindcă în
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
de surpriză este pozitiv. Uimirea este o descoperire care mă umple, spre deosebire de spaimă, care mă golește. Percepția, În cazul uimirii, este Încărcată cu elemente supraadăugate de starea subiectivă pe care individul o trăiește cu o mare intensitate. Ea produce o exaltare a conștiinței, cu efecte asupra conduitelor. Este tot o trăire cu caracter paradoxal a unor emoții-surpriză de mare intensitate, pozitive. În cazul uimirii, persoana se simte deschisă prin situația care Îi este oferită. Din acest motiv, ea va căuta să
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca acte manifeste ale unei persoane, care, prin natura lor, se abat de la normele morale, manifestate, din punct de vedere psihologic, prin acte, intenții, conduite anormale. În sensul acesta menționăm următoarele: Înșelătoria, furtul, minciuna, impudicitatea, brutalitatea, izolarea, conduitele de refugiu, exaltarea etc. Toate acestea trebuie Înțelese, ca semnificație, În raport cu natura tendințelor eului personal. În sensul acesta, plecând de la tendințele eului personal, propunem următoarea sistematizare a tulburărilor psihomorale, așa cum se poate vedea În schema de mai jos. Pe lângă aceste grupe de tulburări
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
nevoia de securitate și dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac, de violență și distrugere; dă fenomene de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ne oferă aspectele unor experiențe subiective interioare, care neliniștesc persoana, atunci când se manifestă ca o regresiune către trecut sau ca o Întoarcere către sine. Ea are, dimpotrivă, un caracter deschis, zgomotos, atunci când ia forma unor acte de violență sau de exaltare. Existenta unei patologii psihomorale este incontestabilă, dar ea face, din punct de vedere practic, fie obiectul sociologiei, fie al justiției. Acest aspect se datorează interpretării acestor tipuri de manifestare, În special a celor exterioare ca abateri de la norme, motiv pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de a fi exterminată. O serie Întreagă de naturaliști sunt de părere că animalul găsit de noi ar fi fost, de fapt, un exemplar aparținând altei specii care emană totuși un miros similar, așa cum și plante diferite au aceeași mireasmă. Exaltarea care mă cuprinsese descoperind un mosc În carne și oase m-a făcut să ignor necesitatea unei examinări corespunzătoare a semnelor sale caracteristice - spre exemplu, a colților proeminenți-, mulțumindu-mă cu remarce asupra miresmei lui. În pofida acestui fapt, memoria mea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în foiletonul ziarului „Adevărul”, e o construcție compozită, cuprinzând cam tot ce intră în rețeta genului: secvențe etnografice (nunta, botezul) și folclorice (legenda Meșterului Manole, miracolul icoanei făcătoare de minuni), aventură complicată, amintind romanul de mistere, scene erotice, momente de exaltare eroică etc. Narațiunea e plasată în vremea lui Neagoe Basarab, în anii în care acesta construiește mănăstirea Argeș și încearcă să pună capăt adversității dintre Basarabi și Drăculești prin căsătoria Ruxandrei, fiica sa, cu Radu Paisie. Autorul făcuse o serioasă
SCORŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
părți și toate încep cu o prezentare de ansamblu: aici masa, în partea a doua prispa pe care sunt înșirați la adăpost de ploaie toți membrii familiei, în ultima secerișul, precedat de o pregătire aproape mistică, sub puterea unei mari exaltări, în orice caz, a plecării la câmp. Indivizii se diferențiază prin mici detalii de comportament. Nilă are o frunte „lată și groasă” și ori de câte ori acest personaj greoi, ezitant, apare în carte, fruntea încordată, marcând chinul unei gândiri încete, nu va
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Ploiești, Oradea și Bârlad. Mai semnează C. Teișanu, C. Tudor. Lirica lui Ș. urmează același traseu în majoritatea cărților: o tematică angajată, o viziune optimistă. În Cuvinte pentru mâine se văd cu ușurință atitudinile preferate: angajamentul social-politic, elogierea ființei umane, exaltarea valorilor etice durabile. Versurile de început, cu o structură simplă, câștigă o oarecare viabilitate prin implicarea și entuziasmul autorului. Atmosfera luminoasă a fost pusă de critică pe seama spontaneității juvenile, Ș. fiind considerat un poet care respinge prețiozitatea, poza și care
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
timbrul nu îi este la îndemână și sunt introduse, câteodată, revărsări căutate sau epigonice, în canonul ideologic al epocii. Poezia patriotică a lui S., de asemenea conformistă, vrea să fie una a transparențelor subpământene, a mișcărilor abia perceptibile, glorificând cu exaltare și cu o imagistică vânjoasă continuitatea și durabilitatea în veac a neamului. Stângace, câteva poezii de dragoste (Minune, Ochii tăi, Poveste) presupun doar, fără să le poată traduce adecvat, ardențe lirice interioare. În Lupta cu îngerul (1996), unde își impune
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
coșmar, pentru imagini șocante domină în exces ficțiunea. În Oameni și munți caracteristice sunt texte ca Bistrița, apă vioară, Un râu al sintezelor, Legende și oameni, plute, păduri sau Bistrița urcă pe trepte de aramă, amestec de relatare reportericească și exaltare poetică. Munții din peisajul bucovinean, considerați „niște făpturi mărețe și vii”, figurile oamenilor, legendele spațiului rural în relația lui cu contemporaneitatea, fantasticul, obiceiurile folclorice pigmentate cu vocabule specifice, conduc spre alcătuirea unei „monografii sentimentale”. SCRIERI: Luceferii de sub grindă, București, 1950
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
socială a vlahilor, cu informații despre gospodăriile lor, muncile specifice, port, sărbători și cutume sau despre modul de strângere a oastei domnești. O epocă zbuciumată, pe care prozatorul o definește contrapunctic: „porniri contradictorii, de senzualism primitiv și de sentimente de exaltare mistică; se împletește un romantism juvenil cu o brutalitate neînfrântă. Suntem în epoca marilor pasiuni, care au stăpânit Evul Mediu”. Personajele, cu excepția lui Seneslau, sunt imaginare și, mai toate, conturate izbutit. Protagonistul este un vlah din Câmpia Dunării, originar, ca
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]