881 matches
-
ceva... - Ar fi bine să vii cât mai repede, păpușă. S-ar putea să dureze. Dar s-ar putea să nu. Știi și tu cum stau lucrurile. - Of, acum am treabă, Jaynene. Vin imediat cum termin. Închise telefonul și, foarte exaltată, Kara merse la locul ei. Tensiunea era de nesuportat. Chiar în acest moment, ar putea să întrebe unde este fiica ei. Supărată și dezamăgită că fiica ei nu era acolo cu ea. Haide, imploră ea în gând, privind insistent spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a nu pierde obiectul, persoană, familie, neam sau o idee abstractă supravalorizată. Mecanismele Eului au o evoluție favorabilă. Umanizarea activă, de tip masculin, a sexualității. Senzualitatea de tip paroxistic cu faze de descărcare și reacumulare. Trăsături accentuate pe tipologia Leonhardt: Exaltat, Anxios, Ciclotim, Hiperexact, Distimic. Într-un fel, un profil psihologic caracteristic mediei populației. Dinclo de oglindă Începu să ningă cu fulgi mari, o ninsoare deasă În care alunecau umbre de oameni, siluete de bărbați și femei Îndepărtându-se și pierzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
începi să auzi tot mai aproape murmurul plajei. Atunci mi-am întors capul și în spatele meu se afla doar zidul sfărâmicios al dunelor. Italia dispăruse. Am petrecut restul zilei în transă. Totul mi se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc că a fost o vreme când înrudirea cu familia aceasta de perfecți imbecili mi se părea un splendid pas înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pentru că în cazul dumitale, s-ar putea să fie adevărat... — Vasăzică, Eugenia, crezi, crezi oare că nu sunt cu adevărat îndrăgostit de dumneata? — Nu vorbi așa de tare, don Augustino, te poate auzi servitoarea... Da, da - continuă el tot mai exaltat -, se găsesc unii care mă consideră incapabil să mă îndrăgostesc cu adevărat!... — Scuză-mă o clipă - îl întrerupse Eugenia, ieșind și lăsându-l singur. Se întoarse în scurt timp și cu cea mai mare liniște îi spuse: — Ei, don Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
desagi lunguieți care atârnau multă vreme acolo sus în ghețuri. Mama nu făcuse sport niciodată și, dacă fusese o dată împinsă de tata să încerce totuși, asta n-a dus decât în pragul unui dezastru. Nu-i plăceau mișcările bruște sau exaltate, până și o bicicletă circula prea repede pentru ea și singura încercare - asta se întâmplase cu ani în urmă - de a sta pe schiuri se sfârșise cu o fractură la picior. Așa că se limita la plimbări, însoțită fie de tante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
secolul XIX, de către colecționari și amatori și poate că din cauza apatiei acelor domni în vârstă din sală, dintre care nici unul nu avea studii de preistorie, această disciplină fiind inexistentă pe vremea tinereții lor, tocmai aceștia l-au întâmpinat pe „reformatorul exaltat“ amuzându-se cu superioritate, încât directorul ne atacă așa, tam-nesam, pe Armin și pe mine. Că noi am fi fost cel mai elocvent exemplu de diletantism cu care ar fi cazul să se termine odată. De la începuturile cercetării preistoriei au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a adus ghinionu. — Nu, a strigat domnul Commendatore. Un homo pensante nu crede În ghinion, că, uite, cu laba asta de iepure io mă feresc să calc pă broască. Și a scos-o din buzunarul interior al smokingului, fluturând-o exaltat. — Asta chiar că-i o directă În falcă, a aplaudat Anglada. Rațiune pură, cât mai multă rațiune pură. — Ba, după mine, io sunt chiar sigură că ie vieți care nimic nu se petrece În ele la Întâmplare, a insistat Pumita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spus-o Întotdeauna, sculele tradiționale sunt cele mai bune... mai ales când n-ai Încotro. Spunând acestea, Harry părăsi Încăperea. — Pare bine dispus, remarcă Barnes. — Aș zice chiar foarte bine dispus, spuse Norman. — Poate prea bine dispus, zise Ted. Ușor exaltat? — Nu, spuse Norman. Doar bine dispus. — Mie mi s-a părut puțin peste normal, insistă Ted. — Să rămână așa, pufni Barnes, dacă asta Îl ajută să descifreze codul ăsta. — Am de gând să-ncerc și eu, Îi aminti Ted. — Excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-te la cât de plictisitor ar fi după ce-ar ieși, cu discursurile lui. „Am vizitat o sferă extraterestră“, de Ted Fielding. N-am mai apuca să-i auzim sfârșitul. Și chicoti. „Ted are dreptate“, Își zise Norman. „Este evident exaltat.“ Harry era de acum de-un optimism exagerat și alert, sarcasmul greoi care-l caracteriza fiind Înlocuit de un comportament vioi, deschis și optimist. În plus, manifesta un soi de indiferență zâmbitoare față de toate, un dezechilibru În Înțelegerea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Norman Își spuse: „Și-a găsit perechea În debitarea banalităților lipsite de semnificație.“ Edmunds se duse la un hublou și, privind afară, exclamă: — la te uită, alți vizitatori. — Ce mai e acum? spuse Harry, ridicând iute privirea. „Speriat? Nu, doar exaltat. Interesant“, remarcă În gând Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds. Un soi de meduze micuțe. Sunt răspândite peste tot În jurul habitatului. Ar trebui să le filmăm. Ce părere aveți, domnule Fielding? Mergem să le filmăm? — Cred că acum vreau să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
moment dat să mă asculte. Ochii se dilată și mă privește ca pe un dușman. „-Lasă-mă, iartă-mă!”-îmi spune. „-Vreau să uit grozăvia pe care ai spus-o. Nu vreau să cred în ideile tale înfiorătoare. Ești doar un exaltat ce a născut tenebre. Tu nu-ți dai seama că ajungem la psihoză? Ce-o să ne facem dacă dezastrul teluric și durerea vor pune stăpînire pînă și pe nădejdea noastră?” Îl ascult și-l simt totodată în mine pe cel
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trăise întreaga adolescență, cu baluri, recepții, petreceri, discuții, ceaiuri, toalete și obiceiuri provinciale, toate perfecte în măsura în care erau după moda franțuzească, cu nenumărate romanțuri de amor, stupide de-a dreptul, dar aduse de acolo, asta era important, cu istorisirile sofisticate și exaltate ale celor ce călătoriseră, la sfârșitul veacului de dinainte, în orașul pe care îl descriau strălucitor și plin de podoabe, încât primul ei contact cu promisele frumuseți, ce îi fulgerau înaintea ochilor larg deschiși și înmărmuriți în ritmul care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Era o femeie aproape anodină ziua, nu urâtă, însă nu stârnea pofte. Dar seara și noaptea se deschidea, cum am spus, ca o regină a nopții, devenea de nerecunoscut, frumoasă nu numai la trup, ci și în vorbe, respirație, mișcare, exaltată, pasionată, acaparatoare, catifelată, dar serile erau scurte, încât o dată i s-a plâns: toată viața mi-am dorit să fac amor mult și n-am noroc. Doar zâmbetul ei era la fel și ziua, și noaptea. Îi plăcea mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să le tulbure în vreun fel prezența un mascul, dar nici n-o putea supăra pe Ioana Sandi, respingându-l cu brutalitate. Se uitau la el curioase, intrigate. N-o puteau înțelege pe Ioana Sandi care părea fericită, nu numai exaltată, ca de obicei, ci fericită, și totuși parcă lipsindu-i ceva despre care nu voia să vorbească, zicându-le în schimb că e un bărbat nemaipomenit, dar cu probleme. Ce să însemne asta? Dacă au încercat să discute o dată cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aici, nu? Am fost cu Max la un pahar după colț și m‑am gândit să trec pe aici să văd ce mai faci. Bineînțeles că nu mă deranjează, prostuțule! Sunt Încântată. Intră, intră. Știam că tonul meu sună cam exaltat și orice psihiatru pe probleme de cuplu și‑ar fi dat seama că entuziasmul meu exterior era menit să compenseze sentimentele lipsă din interior. Și‑a luat o bere, a sărutat‑o pe Lily pe obraz și s‑a instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de tata. Ciudat, fundalul de vile albe, palmieri și clădiri de apartamente Îmi amintea de Estrella de Mar. LÎngă șirul trofeelor de tenis era altă poză Înrămată, făcută de un fotograf profesionist În sala de mese de la Clubul Nautico. Relaxat, exaltat și afabil, Frank prezida În smochingul său alb, În mijlocul unui grup de preferați ai săi dintre membrii clubului - blonde temperamentale cu decolteuri adînci și soți toleranți. LÎngă Frank, cu mîinile la ceafă, stătea bărbatul cu păr deschis la culoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
M-a coborît el la podea, și cu destulă blîndețe. Mă doare gîtul foarte tare - abia pot să-nghit. M-a strîns de gît Într-un fel aparte, ca un masor priceput. Chestia ciudată e că mă simt puțin cam exaltat. — Euforie post-traumatică, decretă Cabrera, folosindu-și În sfîrșit cum trebuie seminariile de psihologie. Oamenii care scapă din accidente de avion rîd adesea după eveniment. Își cheamă un taxi și se duc acasă. CÎnd ajunsese la apartament și mă găsise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lumină a farului din Marbella mătura suprafața mării, atingîndu-i părul și brațele cu pielea deschisă la culoare. În cîteva clipe se porni, Într-un haos total, o cursă de urmărire pe mare. CÎrmit la comun de doi dintre căpitanii săi exaltați, iahtul porni În pesadă din locul de ancoraj, În timp ce franțuzoaicele, speriate, se țineau de banchetele tapițate cu piele. Deloc Îngrijorat de nava care se apropia amenințător din spate, hoțul Își continuă traseul lin către larg, de-abia stîrnind un siaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de uluire. în fața ei nu mai era micuța doamnă Neacșu, îndesată și ștearsă, cu tunsoarea ei banală și cu un chip pe care îl uitai de cum îți luai ochii de la ea. în fața ei apăruse dintr-odată o ființă necunoscută și exaltată, din nările căreia ieșeau flăcări și care șuiera cuvintele ca niște ghiulele prin strungăreața până atunci inofensivă. — Doamne Dumnezeule, ce nebunie a fost la petrecerea aia de acum 20 de ani! continuă sâsâitor Ionela. Apoi se lăsă pe spate și-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pare grozav ce i-a ieșit din gură. E prima oară când se rostește cuvântul revoluționar În grupul nostru. Ne place cum sună. Deocamdată numai atât. Dar profităm fiecare de entuziasmul celorlalți. Ne repezim unii asupra altora, propunem fiecare câte ceva, exaltați, unii furioși. Vorbim deodată, ne contrazicem, ne răzgândim, Întoarcem pe toate fețele, ne dăm cu părerea, unii Încep deja să scrie câte ceva pe un petec de hârtie. Florin scoate o foaie Întreagă și ne aduce cu picioarele pe pământ. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule cupe de satin alb fac deliciul ochilor libidinoși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acuma nu te jena, dă-te jos și aprinde lumina... Unde o fi comutatorul ăsta?" Era Matilda, veselă nevoie mare, îi recunoscusem din prima clipă, și venind parcă dintr-un vis îndepărtat, glasul ei de altădată, din clipele de euforie exaltată... Lumina se aprinse. Sării în capul oaselor, buimăcit. Matilda nu era singură... "Silvia, murmurai răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din lume - așa, ca între oameni "civilizați", adăugă cu o nuanță sarcastică în glas, observând în sfârșit că în patul meu era o femeie... Am crezut că ne aștepți, șuieră de astă dată furioasă, dar mereu stăpânită de aceeași euforie exaltată, deși te înțeleg, adăugă cu înțelegere, dar trebuia să ne spui..." " Ce să spun, strigai, nu m-a anunțat nimeni că ai să vii!" Nu ți-a spus gazda ta?" "Mi-a spus că m-a căutat o doamnă care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gestul Otiliei cu umbreluța. Nevroza Ioanei îi răscolea, iar gelozia lui Gheorghidiu le dădea fiori. Peste tot străluceau modele, asemănări, similitudini, parcă cineva înadins găsise cuvintele potrivite, aceleași din mintea fiecăruia, dar spuse perfect, așa cum nu reușise nimeni. Frazele înfloreau exaltat, aproape mistic, cu voluptatea și extazul revelației. Îți trebuia o răbdare dumnezeiască sau dopuri în urechi ca să înduri potopul identificărilor. Poate erau masochiști. Poate pur și simplu nu le păsa, la fel ca pe noi (m-am gândit mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în conștiința de sine a unei colectivități naționale, o excrescență din fundamentalul instinct de Patrie ce poate fi cultivată prin cunoașterea trecutului. Lozinca românismului căruia îi dă glas Delavrancea este "pentru Patrie și pentru Rassă, înainte!". Copiii care formau auditoriul exaltatului literat sunt mânați să răspundă la chemarea Patriei, la strigătul războinic de împlinire a României și la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]