887 matches
-
trăise întreaga adolescență, cu baluri, recepții, petreceri, discuții, ceaiuri, toalete și obiceiuri provinciale, toate perfecte în măsura în care erau după moda franțuzească, cu nenumărate romanțuri de amor, stupide de-a dreptul, dar aduse de acolo, asta era important, cu istorisirile sofisticate și exaltate ale celor ce călătoriseră, la sfârșitul veacului de dinainte, în orașul pe care îl descriau strălucitor și plin de podoabe, încât primul ei contact cu promisele frumuseți, ce îi fulgerau înaintea ochilor larg deschiși și înmărmuriți în ritmul care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Era o femeie aproape anodină ziua, nu urâtă, însă nu stârnea pofte. Dar seara și noaptea se deschidea, cum am spus, ca o regină a nopții, devenea de nerecunoscut, frumoasă nu numai la trup, ci și în vorbe, respirație, mișcare, exaltată, pasionată, acaparatoare, catifelată, dar serile erau scurte, încât o dată i s-a plâns: toată viața mi-am dorit să fac amor mult și n-am noroc. Doar zâmbetul ei era la fel și ziua, și noaptea. Îi plăcea mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să le tulbure în vreun fel prezența un mascul, dar nici n-o putea supăra pe Ioana Sandi, respingându-l cu brutalitate. Se uitau la el curioase, intrigate. N-o puteau înțelege pe Ioana Sandi care părea fericită, nu numai exaltată, ca de obicei, ci fericită, și totuși parcă lipsindu-i ceva despre care nu voia să vorbească, zicându-le în schimb că e un bărbat nemaipomenit, dar cu probleme. Ce să însemne asta? Dacă au încercat să discute o dată cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe Isabelle doar ca pe o copiliță cu care se jucase uneori când fusese prima dată la Minneapolis. Ea plecase și trăia la Baltimore, dar de atunci Își făurise și un trecut. Amory era plin de avânt, Încrezător, excitat și exaltat. I se părea romantic și interesant să dea fuga Înapoi la Minneapolis ca să revadă o fată cunoscută În copilărie, așa că, fără strângere de inimă, i-a telegrafiat mamei să nu-l aștepte... A petrecut treizeci și șase de ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alte prilejuri. Amory era student În anul al doilea era În conducerea clubului The Princetonian, al cărui președinte spera să ajungă anul viitor. El aflase că unii dintre băieții cu care ieșise ea la Baltimore erau cunoscuți drept „teribil de exaltați“ și că se prezentau la dansuri Într-o stare de stimulare artificială. Majoritatea aveau cam douăzeci de ani și șofau mașini Stutz de un roșu atractiv. Se părea că mai bine de jumătate dintre ei fuseseră deja eliminați din diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poetice (totuși, abia două), nu cred că e cazul să se dezvolte vreun complex. Sunt, fără îndoială, epoci literare mediocre, dar nu-mi pare că a noastră ar fi printre ele. Eminescu și perioada interbelică singura "de vârf" sunt momente exaltate, transpuse în cult (cu toate "contestațiile" care li se mai fac). Însă dincolo de norii de tămâie didactică sau de uralele mulțimii, confruntarea "creativă" (și, implicit, critică) cu ele nu mai e una inhibată, veneratoare și idolatră. Poeții de azi nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o secundă; nimicuri căpătau proporțiile unor epistole dramatice; eram ridicol și exaltat - o mărturiseam în fiecare carte poștală, dar nu ca o scuză, ci ca o evidență mortală. Unor bărbați de două parale pe Bălcescu le încredințam visuri ermetice; unui tip care știam bine ce „turna” în București despre mine îi scrisesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
că "ea" cu dinadinsul vrea ca "el" să plece. Decise eroic că o va asculta, dar trebuia prudență pentru a nu pune în evidență sentimentele și pentru a evita comentariile. De aceea, prințul lua un aer din ce în ce mai secret si mai exaltat. După multe ezitări și calcule, într-una din zile, luptând cu scrupule si obstacole imaginare, Maxențiu combinase timpul și spațiul și găsise momentul de a fi singur cu Elena. Elena, ce nu-și da seama de acel calcul, se bucurase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se făcuse complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui Marcian. Era turburat de o închipuită mare scenă, agitat de tot felul de simțiri exaltate și diafane totuși și mereu misterios. în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu. Fusese însoțit până la frontieră de Ada, care convinsese pe Lică să facă un turneu în Ardeal subt cuvânt că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai mare a prințului pentru localitate și vindecare. Sentimentele lui pentru Elena nu aveau nevoie de imboldul prezenței. Existența efectivă a lui și a Elenei era un obstacol pentru avinturile lui imateriale, înlăturate acum de distanță. De aceea cuvintele lui exaltate nu exprimau dorința unei revederi imediate. "Mă simt un om nou, un copil! Sunt beat de aer curat, voi fi în curând sănătos și fericit!" Sau: "Zbor! Sunt o pasăre! Sunt lângă Dumneavoastră, dar am răbdare. Totul e luminos . Altă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
O telegramă pentru doamna! Cu ochii congestionați în ziua aceea, Drăgănescu îl fulgeră, apostrof îndu-1: - Nu știi unde trebuie pusă corespondența doamnei? - Din Elveția! cuteză cellalt. în adevăr, Maxențiu își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectată de mențiunea tristă și prevăzătoare "în caz de accident". La vreun accident de bob-sleigh se va fi gândit sărmanul, sau totuși știa că moare? -• A! ... Așa! ... se potoli Drăgănescu, dar începură ciocăneli noi subt coastă. Era acum și el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
la generalizări, dar el are o operă de mare anvergură, în timp ce Corneliu Florea n-a produs decât aceste texte fără valoare. Ele sunt fără valoare întrucât cuprind nu idei, ci imprecații, reclamații și lamentații, expresii ale unei gândiri rudimentare și exaltate: „Ura patapieviciană față de români, pe care îi numește «23 de milioane de omuleți patibulari», nu ne va schimba istoria, nu ne va îmbunătăți cultura și nici imaginea în lume. Din contră ne face un mare rău internațional. Poate asta urmărește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Printre ei se numără și A. Gelu Doru Ilieș. Gelu Doru Ilieș a publicat o carte cu pretenții de carte de filozofie (Eroica - Sfidarea morții. Criza cunoașterii, Continent, Sibiu, 2001). În realitate ea nu este decât o culegere de tirade exaltate, fără nici o idee demnă de interes. Autorul ține la gură un fel de pungă de plastic din care inhalează nu aurolac, asemenea copiilor străzii, ci cuvinte mari. Îmbătat de propria lui grandilocvență, el se lansează în afirmații hazardate, lipsite de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și a vâsli În acel mediu Înnorat, contaminat, confuz, tălăzuit, al simțirilor umane, Înghițind apele-pasiunii, lamentându-se asupra soartei lor. Acest exercițiu era condamnat În carte, mai ales lipsa originalității. Scriitorul prefera strictețea intelectuală, ura emoția, cerea imperios doar lacrimi exaltate, lacrimi vărsate În cele din urmă, după multă rezistență, din cele mai Înalte forme mentale de recunoaștere. — Dar dacă Îți displace acest spectacol al sufletului? Și eu găsesc obositor să trebuiască să Îl Întâlnești atât de des și În forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
îi nota sublimei lui consoarte și zilele de menstruație... ceea ce nu-i de ici, de colo... o iubea omul până la ultima mireasmă... și cea mai delicată, cred eu... Femeile, în perioada dificilă, au un soi de grație bolnăvicioasă, o sexualitate exaltată, vecină cu isteria dulce a iubitelor nefutute cu anii... de cavalerii lor plecați în cruciade absurde... mai și înjugându-le pizdanca în centuri ruginite de castitate... oh! Să nu delirez... Jurnalul pentru Stella (sunt scrisori de fapt, aproape zilnice) e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de o secundă sau cine știe cât tăcu, la altă măsură a timpului. Vorbise cu un glas somnambul, ca și cum ar fi citit. Reluă tonul conversației. 44 - ... N-am mai revăzut nici la serviciul de ziuă, nici la cel de seară, acel mistic exaltat, membru poate al vreuneia din acele congregații care călăuzesc spiritele slabe către deviații religioase. De ce omul îmi sărutase ritual și grav poalele rochiei, ce liturghie slujea n-am putut ști, dar mi-am închipuit că e fiul grăbit al unei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cit putuse cu capul, cu trupul, de tot ce găsise ia îndemînă și dase foc cu spirt patului. Nemaipomenit! Mini socoti că scena asta, care buimăcea pe Lina, nu era chiar o abatere de la un drum parcurs destul de logic de exaltata Lenora, de la începuturile carierei ei tragice, până la acele culminări. Trecuse și asta! Se vindecase de arsuri, de lovituri, clar adio liniștea și binele de mai înainte! repeta cu naivitate Lina. Din orișice sau din nimic, Lenora se enerva. Era o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
moment dat să mă asculte. Ochii se dilată și mă privește ca pe un dușman. „-Lasă-mă, iartă-mă!”-îmi spune. „-Vreau să uit grozăvia pe care ai spus-o. Nu vreau să cred în ideile tale înfiorătoare. Ești doar un exaltat ce a născut tenebre. Tu nu-ți dai seama că ajungem la psihoză? Ce-o să ne facem dacă dezastrul teluric și durerea vor pune stăpînire pînă și pe nădejdea noastră?” Îl ascult și-l simt totodată în mine pe cel
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că eu aveam vreo treabă acolo numai însoțit de David și de Doctor Schneiderhahn, că vroiam cumva să păstrez locul curat pînă ne-am fi reunit pentru a continua misiunea pe care ceva sau cineva ne-o încredințase. Da, sună exaltat, dar în felul acesta gîndeam la vremea aceea. Serile erau cele mai grele. Mi-am cumpărat o pereche nouă de pantofi de tenis și alergam cu ei de-a lungul rîului, afară din oraș, ca să-mi păstrez condiția fizică, trecînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
rezolva multe probleme. Portmoneul, desigur, ar fi mai folositor dacă ar fi doldora de bani. Banii pot rezolva multe. Noimann știa fapul acesta pe propria sa piele. Foșnetul bancnotelor Îndulcește trăsăturile, le Înnobilează. Zâmbetele devin tot mai ademenitoare, mișcările mai exaltate, iar ochii prind o strălucire sumbră... Scoate portmoneul plin de bani și vei vedea cum totul Învie și apoi moare-n fața ta. Zâmbetele și speranțele se sting odată cu bancnotele ce se evaporă din portmoneu... Totuși, orice s-ar Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la minte, ca un simptom molipsitor, de innoire. De aceea, Mărite Sultan, aș cere îngăduință de ami accepta arbirarea drapelului național, ca și la umele ocazii și sărbători de tot felul, ce s-ar cuveni, așa s-ar liniști spiritele exaltate, calmând opiniunile rebele, importate cu idei subversive din Occidentul belicos. Criticaștrilor le-ar tăia avântul, de care fac atâta caz. - O clipă (interveni surprins Sultanul). Mă bucur că vorbești atât de bine limba lui Allah, dar mă mir, cum de-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
avea vreo legătură cu realitatea, probabil chiar făcuse asta. La aer curat și în lumina soarelui, păru să devină mai animat, asemenea unei reptile. — Aceasta a fost reședința de vară a lui Friedrich Wilhelm I, spuse el pe un ton exaltat. Iar mai recent, Republica a folosit-o pentru oaspeți de seamă, precum regele Egiptului sau premierul britanic. Mă refer, desigur, la Ramsay MacDonald, nu la idiotul ăla cu umbrela. Cred că e unul dintre cele mai frumoase palate vechi. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
începi să auzi tot mai aproape murmurul plajei. Atunci mi-am întors capul și în spatele meu se afla doar zidul sfărâmicios al dunelor. Italia dispăruse. Am petrecut restul zilei în transă. Totul mi se părea excesiv, prea ascuțite vocile, prea exaltate gesturile. Cine erau oamenii aceia obtuzi care trăiau în jur, care se opriseră în casa mea? Și când mă gândesc că a fost o vreme când înrudirea cu familia aceasta de perfecți imbecili mi se părea un splendid pas înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că pot termina la computer romanele mele neterminate. Încerc să ies cât mai puțin posibil; evit satul; dacă vreau să mă plimb, o iau pe cărările muntelui. Astăzi am întâlnit un grup de copii cu aer de boy-scouts pe jumătate exaltați și pe jumătate meticuloși, care întindeau niște bucăți de pânză pe o pajiște, formând figuri geometrice. — Semnale pentru avioane? am întrebat. — Pentru farfuriile zburătoare, mi-au răspuns. Suntem observatori de obiecte neidentificate. Asta e o localitate de trecere, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma nu avea nici o legătură cu imaginile exaltate care îl urmăriseră pe doctorul Rieux la începutul epidemiei. Ea era mai întâi o administrație prudentă și impecabilă, funcționând bine. Și de aceea, în paranteză fie spus, pentru a nu trăda nimic și mai ales pentru a nu se trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]