763 matches
-
fata a început să plângă cu gemete. Următoarele zile au decurs la fel; cum îi puneam întrebarea, fata din lună izbucnea în plâns și-și scufunda capul între palme, încât nu mai puteam nici măcar sa-i zăresc chipul... Enervat până la exasperare, mi-am înfipt colții în peretele de lumină al lunii și am mușcat cu toată forța. Luna s-a desfăcut în două bucăți egale și fata mi-a căzut moartă în brațe. Luna, înconjurată cu un cerc de sânge, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ea mi-a răspuns la fel de abrupt, mi-a întors spatele și a plecat. Zilele care au urmat, nu știu câte au fost, nu am mai căutat-o. A fost o pauză premeditată, menită să-mi tocească nervii și să mă aducă la exasperare. Nici ea nu m-a căutat în timpul ăsta, atât doar că ea nu o făcea nici înainte. Continuam drumurile mele la rezervație de două-trei ori pe săptămână, în speranța s-o întâlnesc sau să n-o întâlnesc, ca să-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Liniște completă pe scenă. Se stinge întâi soarele, apoi pe rând toate luminile. Se aude din nou vocea rezonerului de la început.) Drama este în sufletele noastre. Ea nu se derulează pe scenă. Ea crește și se instalează în noi până la exasperare. Mai aveți puțină răbdare și veți vedea că nu e nevoie ca personajele să se confrunte. Fiecare are povestea lui și suferința lui, acțiunea ucide iubirea. Dacă ei se vor confrunta pe scenă, se vor atinge în fața d-voastră, cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
atâtea ori am schimbat idei și impresii. Alții, care, În schimb, au contribuit nemijlocit la text, Începând cu redacția editurii Mondadori, care a Îngrijit cu inteligență corectura și tipărirea manuscrisului revăzându-l În mai multe rânduri și răbdându-mi, până la exasperare, toate indeciziile. Sau ca Giampaolo Dossena, din ale cărui cărți despre Dante am extras mult din culoarea poveștii. Și, În sfârșit, Piergiorgio Nicolazzi, agentul literar care a urmărit Întreprinderea În toate fazele ei, ajutând-o să ajungă la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
compensa lipsa mea de experiență ca polițist de teren în civil. Cu respect, Dwight W. Bleichert, număr legitimație 1611, Divizia Centrală, Biroul Detectivi După ce-am terminat scrisoarea, am mai citit-o o dată. Conținea un amestec perfect de respect și exasperare, iar jumătatea de adevăr privitoare la examenul de sergent era o frază de final reușită. Tocmai semnam cele trei exemplare, când am auzit o hărmălaie teribilă în biroul detectivilor. Am împăturit paginile, le-am băgat în buzunarul sacoului și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
an, casa fusese Închiriată sau Împrumutată mai multor locatari ocazionali, Îngrijită de servitori temporari, și avea un aer de neglijare ponosită care o făcu pe Joan Anderson să se Încrunte de cum intră În holul principal și să scoată sunete de exasperare când ajunse În bucătărie. În timp ce Joan și Minnie mânuiau măturile și cârpele, bureții de sârmă și prosoapele de vase pentru a aduce locuința cât mai aproape de ordinea obișnuită, stăpânul scotoci prin sertare și dulapuri după hârtii personale, scrisori, fotografii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În ochii lui Henry și Îl ajutase pe Du Maurier să recunoască și să prețuiască acest gen de respect. În alte domenii, aveau multe În comun, iar diferențele dintre ei erau complementare. Amândoi erau expatriați, care trăiau spasme periodice de exasperare, provocate de aspecte ale societății engleze În care optaseră să Își ducă traiul și pe care o priveau cu un oarecare grad de ironie, ascuțită de comparațiile cu viața de cealaltă parte a Canalului Mânecii. Du Maurier era cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oferi să ia În considerare orice tăieturi ar fi propus Daly, dar acesta nu dădu curs invitației. Ceru În schimb „un titlu mai alert“. Henry veni cu una sau două sugestii, pe care Daly le respinse. Într-o stare de exasperare abia stăpânită, Henry Îi trimise o listă cu șaizeci și patru de alternative la titlu: Izbăvirea, Amânarea, Remediul, Eliberarea, Răspunsul, Alinare, Compasiune, Născocire, Remușcare... lista acoperea o foaie Întreagă de hârtie, pe trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru o cauză nobilă. Ar trebui să-ncerci și tu să faci așa ceva. —Heeeiii! Fiona a ridicat o mână. — Nu poți să spui că eu nu contribui la acțiunile de binefacere. —Fiona! Expresia de pe chipul lui Susan era una de exasperare. —Pe tine te invită Julia la petreceri luxoase, te îmbraci în rochii frumoase și te îndopi cu tot felul de mâncăruri delicioase prin diverse locuri din Londra. Nu-i același lucru cu o călătorie pe bicicletă în scopuri caritabile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
romanul său Milenii, anotimpuri și iubiri. Punerea În valoare a vorbirii dialectale dintr-un sat din centrul Moldovei reflectă, cu maximă fidelitate subtilități de limbaj care de cele mai multe ori scapă ascultătorului grăbit și cititorului dedat la proza contorsionată, sofisticată până la exasperare. Exprimarea directă, liberă și fără nici un fel de canoane dar deloc vulgară conturează aproape toate personajele din acest roman. Când câte unul dintre ei Încearcă să vorbească "orășenește", reieșind, de fapt, o anume "sluțire a limbii", În mintea localnicilor, acel
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
provocatoare, spargeri mărunte și alte lucruri neplăcute care să zgîlțîie Residencia Costasol, ațipită În automulțumirea ei. Bănuiam că infracțiunile despre care Îl informase poliția spaniolă pe David Hennessy erau tot opera lui Crawford, uvertura campaniei sale de hărțuire pînă la exasperare. Douăzeci de minute mai tîrziu, ne-am oprit În dreptul următoarei vile, un conac impozant În stil maur, cu o șalupă proptită pe alee. Aproape sigur, locatarii dormeau În camerele lor de la etaj; din grădină și de pe terasă nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un Las Vegas, în care el, ca trădător revenit la patria- mamă, era tolerat să-și cheltuie banii câștigați într-o țară pe care o crezuse mai sigură. Și el, și Ghazal se simțeau istoviți de spaimele de la Teheran, de exasperarea că nu trăiau împreună, de dorința de a sta spate în spate când adormeau. Henam, un prieten din Yazd, pe care îl regăsise în Kish, era administrator la hotelul Shayan, fosta oază de lux a americanilor de pe vremea lui Pahlavi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
susțin. Însă poziția Începe să li se șubrezească Într-o lume pentru care stilul elegant provocator nu mai Înseamnă mare lucru. Adevărat, Pictorul vieții moderne datează din 1863 și e, probabil, ultima formă a dandysmului de a se manifesta cu exasperare superioară În fața vulgarității și banalului, prin cuvintele unui uriaș reformator al artei. După cum e la fel de adevărat că tot din 1863 datează și paginile lui Edmond de Goncourt, care descriu În tușe aproape caricaturale lumea monden rafinată a Parisului, după ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căruia nu primește decât oprobriu, sărăcie, uitare. La 46 de ani arată ca un bătrân „cu obrajii scofâlciți, cu părul alb”. E văzut purtând Înfășurat după gât un boa de duzină, roșcat, o blană ordinară, râvnită doar de bietele lucrătoare. Exasperarea, ca un ultim strigăt Încărcat de ură, izbucnește Într-o scrisoare către Ancelle, În 1866: „În afară de Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
palidă ca un cadavru. Am privit-o atent. — Dar tu, cum te simți? — Mult mai bine decât majoritatea vecinilor mei. — Nădăjduiam că la întoarcere te voi găsi acasă. Aveam prea multe de făcut aici. Sarcasmul amar care mă adusese la exasperare cu doi ani în urmă sporise parcă. — Îți aduci aminte ce mi-ai jurat? — Dacă tu îți ții jurământul, dacă nu te măriți, nu voi avea nici copii, nici nepoți. Harun stătea în spatele meu, uitându-se când la firul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
musulmani. Sigur, dar unde? întrebă Uri, trădându-și frustrarea. — Când spune „Mergi spre vest“, e posibil să-ți indice drumul prin tunele? —E un singur drum pe care deja l-am urmat. De data aceasta vorbi Maggie, nemaiputându-și reține exasperarea. — Îmi pare rău. Nu-i nimic, spuse Maggie, venindu-și în fire. Nu e vina ta. Credeam doar că poate e ceva ce știi. Se întoarseră spre hotel. Maggie și Uri își ținură capetele plecate până ajunseră în parcare, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
conferință publică în care atacă violent starea de lucruri din țară, dezmățul politicienilor, incapacitatea Statului în fața agitatorilor - și vorbește despre dezastrul economic portughez, despre dezordinea totală, lăudând omul care în Italia "a impus ordinea în locul dezordinii". Încă un simptom al exasperării împotriva partidelor, împotriva intrigilor politice, demagogiei și a ineficienței guvernărilor ultimilor ani. Cunha Leal vorbea ca un vechiul democrat... Toate acestea erau tot atâtea semne că viața politica se afla în pragul unor mari schimbări. Nu se precizaseră încă formele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o vină. Doar începutul omului nu este vinovat. Vina este sfârșitul unei lumi, pentru că, dacă toate și-ar avea începutul într-o vină, mersul lucrurilor s-ar îndrepta către insuportabil, către demență, și orice ordine ar deveni o implozie prin exasperare. * Ce visează copilul care a adormit, plângând, lângă mama stinsă din viață subit, într-o seară de martie?... * Agenții Siguranței năvălesc în casa lui Eliade și încep să răscolească totul în căutarea unor texte compro mi țătoare. Confiscă numai scrisorile
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică“ academie a prostiei, a proștilor. Faptul e cert: au pus mâna pe capitalul de resemnare și de resentimente mărturisite cu exasperare de umaniști; îl rumegă în felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex nihilo. * Ca să-ți consumi obsesiile creatoare și să le dai zborul înalt îți trebuie singurătatea vinovată
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și chibzuit... Ambivalență, deci. O situație aproape oedipiană, exprimată colocvial prin dualitatea semantică a țăranului, oscilînd între venerația romantică pentru țăranul mioritic, țăranul tradițiilor perene și al muzeelor, țăranul nostalgiilor și proiectelor spirituale și acel băi țărane ! al disprețului și exasperării iluministe în fața imobilismului și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină” de iubire și ură ca la carte ? în orice caz, o poveste definitorie. În ultima vreme am strigat pe toate gardurile despre „moartea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cheamă Calea speranței (Le chemin de l’espérance, Fayard, 2011) și oferă mult mai mult decît o listă de motive de „indignare” : propune o viziune. De fapt, apelul la indignare nu era decît un soi de „deșteaptă-te, române !”, de exasperare în fața unei tot mai impertinente lipse de viziune a clasei politice, întărită de o tot mai indolentă miopie socială a populației. Calea speranței se dorește o critică fundamentală a „căii dezastrului” pe care înaintăm astfel cu toții, creduli, ca într-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
împinge dictatorii în scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se nasc din idei rahitice. În unele epoci, sunt mai hăituiți oamenii cinstiți decât pungașii. Pariază pe poporul tău, chiar când te duce la exasperare. Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin anii ’50 : „vând borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
automat receptorul și fără să mai facă efortul să spună „alo“ sau „un moment vă rog“, o strigă. În glasul lui nu se simte nici o iritare. Rolul acesta ingrat de cantitate neglijabilă, care pe alții i-ar fi adus la exasperare, lui pare să-i convină. Profită de el ca de un adăpost confortabil. Da, răspunde ea, alb, tăios, rece. Apoi după cîteva secunde, altfel: ...un spectacol? Ce drăguț... cum, cu cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Fruntaș În producție“. Le scoate pe toate și la fundul sertarului, sub hîrtia Îngălbenită, dă de un plic. București, 17.3.1971 Stimată doamnă Superba indecizie trecută și prezentă funcționează ca un metronom, ne apropie iar absențele. Orgolios pînă la exasperare, trăiesc cu voluptate aceste momente pe care o intuiție de animal cultivată cu grijă, cu sacrificii chiar, mi le semnalează, Înainte ca rațiunea - monstrul care se hrănește cu certitudini, cu frînturi de concret - să ia cunoștință de prezența lor. Hibrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și moartea Încep cînd privirile celorlalți nu ne mai caută mîinile lor nu ne mai ating viața grețoasele ei obligații trăim Într-o fundătură În devălmășie cu trei patru prieteni ne cunoaștem și pe față și pe dos pînă la exasperare cum să mai aprinzi curiozitatea tentația am nevoie de neprevăzut ca de aer o petrecere o călătorie un scurt concediu miracolul se poate produce oricînd ai altă identitate sau nu mai ai identitate și mai bine ești apt pentru aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]