1,580 matches
-
În activitatea motrică, de o importanță deosebită este viteza de reacție, prin care se înțelege timpul latent al reacției, care poate fi simplu și complex. Pentru manifestarea vitezei de reacție, intră în acțiune cinci componente: apariția excitației în receptor; transmiterea excitației la nivelul sistemului nervos central; trecerea excitației prin rețelele nervoase și formarea semnalului efector; conducerea semnalului nervos central spre mușchi; excitarea mușchiului și apariția acțiunii motrice. În medicină - după V. Rusu (1983) -, reacția reprezintă orice modificare produsă în organism sub
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este viteza de reacție, prin care se înțelege timpul latent al reacției, care poate fi simplu și complex. Pentru manifestarea vitezei de reacție, intră în acțiune cinci componente: apariția excitației în receptor; transmiterea excitației la nivelul sistemului nervos central; trecerea excitației prin rețelele nervoase și formarea semnalului efector; conducerea semnalului nervos central spre mușchi; excitarea mușchiului și apariția acțiunii motrice. În medicină - după V. Rusu (1983) -, reacția reprezintă orice modificare produsă în organism sub efectul unui agent patogen de o substanță
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se întâlnește ori de câte ori arcul reflex este întrerupt în unul dintre segmentele sale printr-un proces patologic oarecare; de ordin calitativ - se disting prin două tipuri ale reflexelor osteotendinoase: pendularitatea reflexului și inversiunea reflexului. Reflexe patologice în leziuni medulare - apar la excitații cutanate ale membrului inferior, nociceptive, în urma cărora se obține flexia piciorului pe gambă, a gambei pe coapsă și a coapsei pe bazin. Același excitant nociceptiv produce uneori: reflexul de triplă flexie încrucișat; reflexul de extensie ipsilateral, reflexul de masă. La
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
coapsă și a coapsei pe bazin. Același excitant nociceptiv produce uneori: reflexul de triplă flexie încrucișat; reflexul de extensie ipsilateral, reflexul de masă. La ciupirea tegumentelor membrului inferior, apare: o triplă flexie a membrelor, micțiune, defecație, transpirație. Se datorează difuziunii excitației la centrii motori, sfincterieni și vegetativi (Constantinovici, Adam, 1997). REFLEXELE COPILULUI MIC - După Așgian și Gașpar (1993), principalele reflexe tranzitorii specifice nou-născutului, sugarului și copilului mic sunt: a) reflexul Moro, numit și reflex de îmbrățișare, prezent încă de la naștere și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
imprimă bruște împingeri pacientului, care, prin balansări, caută să-și mențină echilibrul; sunt reflexe de rectitudine); d) mobilizarea simplă articulară, ce excită proprioceptorii tendonului și capsulei articulare; e) efectul vizual, urmărirea mișcării segmentului și efectul auditiv al comenzilor kinetoterapeutului; f) excitația pielii de deasupra mușchiului (masajul cu gheață, ciupiturile, ionizarea cu histamină) etc. REGLARE (de la regla < fr. régler; engl. regulation, adjustment)- Menținerea în echilibru a funcționării unui sistem complex, menținerea unui proces în cadrul normelor, în ciuda perturbărilor externe (Larousse, 2006). Sub raport
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
rezistenței este timpul în cursul căruia omul este capabil să mențină intensitatea activității (Demeter, 1981). Rezistența musculară depinde de: forța musculară; valoarea circulației musculare; integritatea metabolismului muscular; un complex de factori care țin de sistemul nervos central (motivație, stare de excitație sau inhibiție corticală), cât și de starea generală de boală sau sănătate, echilibru neurovegetativ și endocrin (Sbenghe, 1996). Este necesar ca în procesul de recuperare să se testeze, pe lângă forța musculară, și rezistența mușchiului, în sensul evidențierii capacității de menținere
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
tactilă, termică, dureroasă); sensibilitatea profundă (mioartrokinetică, vibratorie, barestezică); sensibilitatea sintetică (diferențiată): simțul localizării tactile și dureroase (topognzia), simțul discriminării tactile și dureroase, simțul dermolexic, simțul stereognosic. Tulburările obiective de sensibilitate pot fi ordonate în următoarele categorii: hiperestezie (perceperea exagerată a excitațiilor dureroase), hiposau anestezia (diminuarea sau abolirea senzațiilor determinate de diverși stimuli). După T. Sbenghe (1987), regulile în reeducarea sensibilității au în vedere următoarele aspecte: indiferent de tipul de stimulare, trebuie să fie efectuată sub privirea pacientului, apoi i se acoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fac parte cele de contact și presiune; de temperatură, grupate în senzații de cald și rece; de durere. Totalitatea stimulilor proveniți pe cale tactilă de la obiectele cu care se acționează formează subiecților o anumită obișnuință, ca rezultat al sistematizării proceselor de excitație în scoarța cerebrală, formând astfel stereotipul dinamic al fenomenelor de acomodare ce se dezvoltă în nervi și centrii nervoși. b) Senzațiile vizuale - sunt de lumină și culoare. Omul percepe obiectele colorate într-o nuanță cromatică ce corespunde lungimilor de undă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
între fazele identice ale undelor sonore care pătrund în urechi. d) Senzațiile kinestezice, numite și musculo-articulare, ne informează despre mișcarea și poziția diferitelor părți ale corpului. Alături de senzațiile de echilibru, cele kinestezice alcătuiesc grupa senzațiilor proprioceptive, în care sunt reflectate excitațiile produse în interiorul organismului și în special în mușchi. În timpul efectuării mișcărilor, simțul kinestezic ne informează permanent despre caracterul lor, oferind scoarței posibilitatea să comande următoarele acțiuni. După M. Epuran (1976), simțul kinestezic informează scoarța despre: poziția părților corpului - permite stabilirea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mult sau mai puțin profundă, o consecință a incapacității subiectului de a răspunde adecvat la situație. Afluența excitanților este excesivă în raport cu toleranța aparatului psihic, fiind, de fapt, vorba despre un eveniment foarte violent (emoție puternică) sau despre o acumulare de excitații sumate; în aceste condiții, subiectul nu poate face față situației (Popescu-Neveanu, 1978). Probleme deosebite apar în cazul unui traumatism cranian rezultat prin lovirea capului, deseori asociat cu leziuni ale creierului. Poate fi o simplă contuzie, iar în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
modelele explicative pentru cele două patologii vor fi în parte similare. La fel ca și cei suferind de stres posttraumatic, indivizii care sunt expuși secundar la stresori traumatici, pot suporta episoade de gândire intruzivă și etape de evitare, apatie sau excitație persistentă. Aceste simptome sunt adesea măsurate cu ajutorul Scalei impactului evenimentelor (Impact of Event Scale, Horowitz, Wilner & Alvarez, 1979) care este o scală a detresei subiectve bazată pe experiențele de intruziune și evitare raportate în mod curent în studiile clinice despre
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
serioasa sau o periclitare a integrității corporale proprii ori a altora. Răspunsul persoanei a implicat o frica intensă, neputință sau oroare. Criteriile B, C și D implică retrăirea intruzivă și persistentă a evenimentului, evitarea stimulilor asociați traumei, și simptome de excitație crescută ce urmează evenimentului traumatic. Retrăirea evenimentului poate presupune vise detresante recurente ale evenimentului, amintiri intruzive, acțiuni și simțire ca și cum evenimentul ar fi recurent. Evitarea include efortul de a anula gândurile, sentimentele sau conversațiile asociate cu trauma și eforturi pentru
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
sau conversațiile asociate cu trauma și eforturi pentru a evita activitățile, locurile, sau oamenii care trezesc amintiri ale traumei. Cei cu sindrom posttraumatic resimt adesea un sentiment de detașare față de ceilalți și un interes diminuat pentru activitățile importante. Simptomul de excitație include dificultăți de a adormi sau de a rămâne adormit, iritabilitate sau izbucniri de furie, dificultăți de concentrare, hipervigilență, și răspuns de tresărire exagerat (APA, 2000). Pentru a se preta unui diagnostic de stres posttraumatic, durata simptomelor trebuie să fie
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
răni sau a tăia, și Freud se referă la traumă vorbind de lezarea unui scut protector sau a unei bariere a stimulilor, care funcționează de obicei pentru a preveni copleșirea mintii (ego) de stimulii interni sau externi, gestionând sau limitând excitațiile. O sursă de impulsuri imposibil de gestionat cauzează "perturbare pe o scală largă" și pune în mișcare toate mecanismele de apărare. Freud a atras atenția asupra "compulsiei repetitive" care se referă la retrăirea unui eveniment catastrofic și perturbant în încercarea
by Irina Crumpei [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
existență închisă în sine. Vom mai adaugă la cele menționate că și modul de viață francez, l'art de vivre français, "la poétique d'être Français" [Dupront, p.1450], predispune la hedonism 18. Parizianul este mereu în căutarea plăcerii, noilor excitații, divertismentelor. Această dragoste de viață, fugă de plictiseală și trăire intensă a prezentului îi conferă francezului reputația de om neserios și superficial. Revoluțiile secolului al XIX-lea buleversează lumea sub un alt punct de vedere decât cea din 1789. Dacă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
social de rituri și ritualuri), care se influențează reciproc: mediul influențează și modelează corpul, vestimentația mulează corpul, obiceiurile formează și deformează corpul, parfumul corpului impregnează casă și haină etc. [ibidem, p.186-187]. Corpul este pus în scenă și dezvăluie multiplele excitații ale modernității: modă, jocul, succesiunea imaginilor și toate fantasmagoriile. Pariziana exploatează teatralitatea corpului său. Artă afișării corporale, părul lăsat pe spate, fardul, parfumurile, pudra toate participa la expunerea și erotizarea corpului feminin. Animat, pus în evidență de o anumită coregrafie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
III-a Cuvânt înainte la ediția a II-a Cuvânt înainte la ediția I Partea I. Psihosexologia normală Capitolul 1. Domeniul psihosexologiei Capitolul 2. Introducere în problema sexualității Capitolul 3. Sfera sexualității Capitolul 4. Instinctul sexual Capitolul 5. Emoțiile și excitațiile sexuale Capitolul 6. Tipologiile sexuale Capitolul 7. Stările intersexuale Capitolul 8. Comportamentul sexual Capitolul 9. Activitatea erotică infantilă Capitolul 10. Erotismul și viața sexuală la pubertate și în adolescență Capitolul 11. Activitatea erotică și viața sexuală a adultului Capitolul 12
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
studenți ale Facultăților de Psihologie de la Universitatea din București și Universitatea „Ovidius” din Constanța, care au urmărit cu interes cursurile predate, participând activ la dezbaterile seminariale. Lor le dedic această lucrare. București, decembrie 2007 p. 41 Capitolul 5 EMOȚIILE ȘI EXCITAȚIILE SEXUALE Aspecte generale Un rol important în relația sexuală dintre doi parteneri îl au emoțiile și excitațiile sexuale. Ele fac parte din comportamentul psihosexual, fiind inseparabile, reprezentând „factori de apropiere/respingere” între parteneri. Majoritatea autorilor sunt de acord în a
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
cu interes cursurile predate, participând activ la dezbaterile seminariale. Lor le dedic această lucrare. București, decembrie 2007 p. 41 Capitolul 5 EMOȚIILE ȘI EXCITAȚIILE SEXUALE Aspecte generale Un rol important în relația sexuală dintre doi parteneri îl au emoțiile și excitațiile sexuale. Ele fac parte din comportamentul psihosexual, fiind inseparabile, reprezentând „factori de apropiere/respingere” între parteneri. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că excitațiile sexuale sunt „factori psihofiziologici” care stimulează și întrețin instinctul sexual (Th.H. Van de Veldeă
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
generale Un rol important în relația sexuală dintre doi parteneri îl au emoțiile și excitațiile sexuale. Ele fac parte din comportamentul psihosexual, fiind inseparabile, reprezentând „factori de apropiere/respingere” între parteneri. Majoritatea autorilor sunt de acord în a recunoaște că excitațiile sexuale sunt „factori psihofiziologici” care stimulează și întrețin instinctul sexual (Th.H. Van de Veldeă. S-a discutat chiar despre o corespondență între instinctul sexual, ca act reproductiv, și instinctul de conservare. Ambele concură la „transmiterea” și „menținerea” vieții. În ambele
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
fie stimulate, fie inhibate de factori psihofiziologici de tip senzorial și/sau emoțional. Cele două instincte sunt stimulate și întreținute de factorii senzorial-excitatori, care declanșează reacțiile emoționale de apropiere sau de respingere erotico-sexuală. Trebuie însă precizat ce se înțelege prin excitații sexuale, respectiv prin emoții sexuale. Ele sunt, cum spuneam, inseparabile și, mai mult chiar, se condiționează reciproc. Excitațiile sexuale reprezintă totalitatea senzațiilor corporale care declanșează și întrețin activitatea erotico-sexuală, având prin aceasta un caracter plăcut, de atracție a partenerilor cuplului
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
și întreținute de factorii senzorial-excitatori, care declanșează reacțiile emoționale de apropiere sau de respingere erotico-sexuală. Trebuie însă precizat ce se înțelege prin excitații sexuale, respectiv prin emoții sexuale. Ele sunt, cum spuneam, inseparabile și, mai mult chiar, se condiționează reciproc. Excitațiile sexuale reprezintă totalitatea senzațiilor corporale care declanșează și întrețin activitatea erotico-sexuală, având prin aceasta un caracter plăcut, de atracție a partenerilor cuplului sexual. În mod egal însă, excitațiile sexuale pot avea un caracter negativ, neplăcut, de inhibare a instinctului sexual
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
Ele sunt, cum spuneam, inseparabile și, mai mult chiar, se condiționează reciproc. Excitațiile sexuale reprezintă totalitatea senzațiilor corporale care declanșează și întrețin activitatea erotico-sexuală, având prin aceasta un caracter plăcut, de atracție a partenerilor cuplului sexual. În mod egal însă, excitațiile sexuale pot avea un caracter negativ, neplăcut, de inhibare a instinctului sexual și de respingere a partenerului. Emoțiile sexuale sunt stări emoțional-afective care apar ca o consecință a acțiunii excitațiilor sexuale. Ele însoțesc și întrețin activitatea erotico-sexuală, pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
de atracție a partenerilor cuplului sexual. În mod egal însă, excitațiile sexuale pot avea un caracter negativ, neplăcut, de inhibare a instinctului sexual și de respingere a partenerului. Emoțiile sexuale sunt stări emoțional-afective care apar ca o consecință a acțiunii excitațiilor sexuale. Ele însoțesc și întrețin activitatea erotico-sexuală, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt expresia emoțional-afectivă a erotismului (tandrețe, feminitate, dragoste etcă. Rolul excitațiilor sexuale este de apropiere a partenerilor cuplului. Aceștia sunt sursa „atracției” și a
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]
-
partenerului. Emoțiile sexuale sunt stări emoțional-afective care apar ca o consecință a acțiunii excitațiilor sexuale. Ele însoțesc și întrețin activitatea erotico-sexuală, pe de o parte, iar pe de altă parte, sunt expresia emoțional-afectivă a erotismului (tandrețe, feminitate, dragoste etcă. Rolul excitațiilor sexuale este de apropiere a partenerilor cuplului. Aceștia sunt sursa „atracției” și a „plăcerii” erotice, contribuind la producerea stării de „satisfacție sexuală” și a „sentimentului de plenitudine”, care unesc cei doi parteneri ai cuplului. În mod egal însă, excitanții sexuali
[Corola-publishinghouse/Science/2269_a_3594]