1,082 matches
-
cum dracu au pătruns pe acest forum" (gardianul 2003). Multe interogații sunt de altfel retorice - "Cine dracu' m-a pus sa trec prin zona 25?" (sfera.ev.ro), "cînd dracu iera să-ți spui?" (amza), făcîndu-se ușor trecerea spre simple exclamații de surpriză, neîncredere, indignare, reproș: cum dracu! și mai ales ce dracu! - "mă, cum dracu?" (friends.3x.ro); Ce dracu', măi băieți... cercetați, cercetați..." (ziare.ro); "Ce draq măi, nu ai simțul umorului!" (daciaclub.ro); Atîtaaa domne', ce dracu! Păi
Drăcovenii gramaticale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12832_a_14157]
-
de toți pentru toți, în toate timpurile, de la Ghica pînă azi, efect, atunci, al constituționalismului, reprezenta, însă, primul semn al unei adevărate vieți parlamentare: „Trăim o epocă atît de contradictorie!” sau „Totul este atît de confuz, atît de emfatic!” sînt exclamații tipice în împrejurări tipice, punînd în valoare inconfundabila culoare a epocii. Elementul ordonator al haosului pe care îl instalează „politicianismul deșănțat” este activitatea lui Ion Ghica, omul politic reprezentativ pentru timpul-epocă al romanului; prințul de la Ghergani este omul secolului XIX
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
lexical vulgar, tabuizat. Puternica influență franceză din deceniile trecute nu pare totuși să fi lăsat urme semnificative în această zonă a limbii române vorbite. în limba actuală, în schimb, cel puțin în limbajul tinerilor, fenomenul se manifestă prin preluarea unor exclamații și imprecații anglo-americane, desprinse în mare măsură din filmele sau din piesele muzicale în care e clară adaptarea lor la contextul situației de comunicare. Exemplul cel mai clar de fixare a unei imprecații străine cu sens atenuat e însă un
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
destul de mare, o familie lexicală bogată și sensuri noi. Cuvîntul e de altfel înregistrat de toate dicționarele noastre (altminteri foarte prudente și excluzînd majoritatea termenilor considerați vulgari). Definițiile propuse nu cuprind însă ultimele sale evoluții semantice. Formula propriu-zisă a imprecației, exclamația (h)ai sictir! - care, conform explicației sintetice din Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu, "exprimă vulgar repulsia" - a suferit o primă deplasare semantică - previzibilă - determinată de specializarea pentru una dintre intențiile actului de a înjura: alungarea, îndepărtarea unei persoane. Primul
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
distanței trădează astfel chiar un mod destul de rudimentar de a-l trata pe cititor, căruia i se impune, o dată cu faptul brut, interpretarea lui, în conformitate cu atitudinea sau opinia gazetarului. Lucrul mi se pare a se vedea cel mai clar în folosirea exclamației populare de neîncredere: "Măi să fie!"; aceasta nu lasă spațiu nuanțelor, fiind un substitut de gest și mimică total neechivoc: un fel de a face cu ochiul spre cititor, sau chiar de a-l trage de mînecă. Cele cîteva exemple
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
la vestimentație: „Cui i se mai pare astăzi ridicol ca un președinte de stat să poarte blugi și adidași, ca tinerii să se îmbrace, tundă, miște fistichiu, ca moda să fie impusă de fantezie, nu de gustul unei categorii sociale? Exclamația E ridicol! a devenit aproape un tic verbal și nu este consecventă simțului ridicol. În filmele americane, spre exemplu, putem surprinde foarte des cuvîntul ridiculous, concurat doar de confused și înjurătura binecunoscută. Iată, despre glonțul care, se declară oficial că
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
episod este nașpa rău... dar vom vedea ce se întâmplă în continuare" (forum.titrari.ro); "nașpa rău emisiunea" ( e-felicitari.net); "jocul e nașpa rău de tot" (linkmania.ro); "e nașpa rău la ergonomie" (forum.softpedia.com); adesea devine o exclamație de profundă nemulțumire: "Doar la terapie intensivă am avut parte de apă caldă, în rest... nașpa rău!" (treiursuleti.ro). Cum se vede și din unele exemple de mai sus, nu e rară plasarea secvenței în contexte tehnice, în asociere intenționată
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
romanului se pot emite doar ipoteze. D-na Omăt, în deplină onestitate filologică, ne informează că tot ce lipsește acestei vaste materii este "asamblarea perfect articulată" - cu alte cuvinte, echivalentul din cartea Virginiei Woolf al trăsăturii de penel finale. Adică exclamația triumfătoare a artistului în clipa în care a răpus fiara creației. Am în mână un obiect superb, una din cele mai frumoase cărți pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu e vorba de-o lucrare bibliofilă, deși îi
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
presupusă, a unor lucruri ce degajă sentimentul poeziei. Accentul nu e pus pe a face (poein), ci pe a simți (sentir)". însă "poeticul" nu are, vai, consecințe obligatorii pe tărîm literar: "produce, în cel mai bun caz, banalități entuziaste și exclamații. Pentru cei mai mulți autori sau cititori, el există doar în măsura în care le evocă ideea de frumos". Nu e oare o îndrăzneală penitentă a vorbi în felul acesta despre un autor venerat? însă, pe de altă parte, buna conștiință critică ne-ar putea
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
boală, simptomele mele s-ar putea numi (și) PARANOIA SCHWARTZ. Cum se justifică astăzi o panoramă a literaturii române, când nici autorii cărților de sinteză nu mai citesc decât o câtime din producția contemporană? Cu riscul de a produce noi exclamații dezaprobatoare, voi repeta că exegezele se realizează, mai ales, la cârciuma, autorii prezentându-si opera pe cale orală și colportând păreri umorale despre confrați. Dacă, pe vremuri, unii critici se scuzau că n-au publicat capitolul despre un anume autor, dând
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
fi niciodată continuat. Amintirea viitorului E evident, la acest punct, de ce intriga Desperado n-are nimic de-a face cu așteptarea viitorului. Chiar din contră, sentimentul cu care se încheie o narațiune Desperado, în ce privește existența acestui viitor, este mai degrabă exclamația ‘Nu încă!' Viitorul nu e așteptat, ba e chiar terifiant, iar eroul nu-și dorește decât să-l țină departe. Până la Fluxul conștiinței, viitorul era o creație a prezentului. Prezentul era activ, energic, hotărât să înainteze. Intriga se rezema clar
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
pentru presupusa ei calofilie! Nu mă deranjează nici tema, nici structura (de fapt, absența oricărei structuri originale), nici ideologia cărții (de va fi existând vreuna: eu, personal, n-o văd). Nu mă deranjează nici zgomotosul cult născut în jurul ei, nici exclamațiile cvasi-sexuale scoase de cei mai diverși admiratori, de la inși al căror prestigiu s-a născut din neantul rafinamentului autoproclamat, precum Radu Albala, ori urmașii întru snobism ai lui Ion Barbu, până la cea mai proaspătă absolventă de la Litere. Știu că înot
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
da explicații, mult mai degrabă decât frica, îl face pe Florea să plece cu noaptea-n cap), fără nici o soluție și fără nici un rost, iar la urmă râd din te miri ce. Uite, mă, unul belește un cal este o exclamație ca de copil, în stare să se amuze de un gest, probabil, destul de obișnuit. Și Moromete e, în felul lui, copil, cum e și țăranul care vede, în zori, de la distanță, toată scena. Și o privește ca pe un divertisment
Care pe care by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4406_a_5731]
-
înalță pur și simplu imnuri. Ne luăm, spunând aceste lucruri, după numărul amintit din Viața Românească. Cineva care semnează Mara Magda Maftei, probabil o tânără discipolă textualistă, scrie acolo următoarele rânduri înfiorate: "în căutarea sinelui textul lui Marin Mincu reeditează exclamația lui Isus Christos: ŤEli, Eli, lama sabakhtani?ť. Inițiere, cunoaștere și suferință în același timp". Dar nu doar tânăra generație adoptă față de Marin Mincu tonalitatea imnică. Poeta mult prețuită de Cronicar Nora Iuga are, într-o clipă de grație, revelația
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
o propoziție (exclamativă) în care forma verbală e asociată unui subiect: „Super tare emisiunea. Bețivii rulează" (neuronu.ro, 26.07.2007); „Popeyerulează!" (utilecopii.ro, 9.11.2007); „ Webstock rulează!" (mihai-irinel.ro, 18.09.2009); fără nominal, cuvântul e o simplă exclamație de evaluare: rulează! (= „e foarte bine"). Destul de neobișnuită la prima vedere, construcția se explică destul de ușor în interiorul argoului juvenil, ca pseudo-traducere (glumeață) din slangul anglo-american. De altminteri, adaptarea rulează a fost precedată și este în continuare concurată de preluarea ca
Rulează by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6111_a_7436]
-
eram așteptate cu "masa pusă" de gazde. Stăpînul casei este chiar un nepot al filozofului. Încîntarea supremă avea să se producă a doua zi de dimineață cînd, deschizînd larg ferestrele, peisajul "mioritic" mi-a stors mie lacrimi iar Friedgardei, puternice exclamații admirative. Între împrejurările ceremonioase ale colocviului și convivialitățile post festum, între excursiile la Sibiu, popasul foarte scurt la Cisnădioara, sau la Dumbravă, ori mica noastră escapadă "montană", s-au intercalat tot felul de întîmplări anecdotice. Una dintre ele a fost
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
Antohi (vezi cartea de interviuri cu dl Adrian Marino sau alte contribuții mai recente). "Filosofia" dlui Miroiu este simplă și transparentă: "spiritul creativ", "cu scaun la cap", fie și interdisciplinar, oferind "o viziune asupra modernității" nu ar fi altceva decît "exclamația, extazul ori credința" transformate în "instrumente prin care se acceptă o producție intelectuală". Dl Miroiu nu acordă credit decît conceptelor riguroase și disprețuiește eseistica artiștilor care au făcut din H.R.P. o vedetă (iarăși!) Filosofii adevărați, ei, au tăcut. Nu era
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
mâinile) sau printr-un "dop". Alteori, supliciații sunt drogați, pentru a fi amortizați, mai exact pentru a li se amortiza vorbele pe care le-ar putea spune, de pildă, în fața plutonului de execuție, față de care ar putea manifesta o "ultimă exclamație virilă". Or, virilitatea verbală a victimelor i-ar umili pe torționari. Uneori, victimele vorbesc fără să fie silite, dar spun altceva decât ar dori supliciatorii să obțină de la ele: o femeie sodomizată îi vorbea imaginar iubitului ei, pentru a se
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
a pronunțat o voce înaltă și nobilă care vorbea despre „Datoria vieții noastre”, pe când se întemeia această Universitate, după marea Unire. Un spațiu care nu e departe nici de bronzul Școlii Ardelene, așezat lângă noi ca un neclătinat semn de exclamație. Echinoxul s-a împărtășit, prin ani, din acest mare spirit și trag nădejde că oamenii de sub această emblemă vor avea voința și energia de a-l continua și întări. * Fragmente din Cuvântul rostit la Adunarea festivă din Aula Magna a
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
Președintele se simte din ce în ce mai bine după operația de hernie făcută la Viena"(Știrile, de la ora 16.00); Haralampy: - Deci, a doua operație ? Și nouă nu ne-a spus nimic... Nu-l mai votez! l 30.05, la Focus (Prima Tv), exclamația crainicului Adrian Bucur: "- Președintele a ieșit din spital! Și și-a îmbrățișat soția..." Ce-i drept, câteva seri am stat pironiți de teama că Președintele nu va face gestul, iar Prima Tv nu ne va da această știre de senzație
Ce mai parade! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10565_a_11890]
-
petrece acum), repet, daca Maiestatea Voastră nu aprobă faptul că guvernul dumneavoastră continuă să ia măsuri severe împotriva bisericii lui Hristos, slăbind-o, nu crede oare Maiestatea Voastră că aceste măsuri pot face doar să vi se clatine tronul? (hopaaa!, exclamația unui ortodox simplu, n.n.). O spun cu sinceritate, pentru că deviza mea este adevărul; vorbesc așa pentru că socot de datoria mea să spun tuturor, chiar si necatolicilor, adevărul, căci fiecare om care a primit harul botezului aparține într-o măsură mai
Scrisoarea Papei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17836_a_19161]
-
intense, cît și în sensul aristotelic contrar, de purificare sufletească și spirituală. "Plăcerea textului" cuantifică, și în cazul dat, corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
chiar de la inceput atmosferă paradisiac-infernală), Antoaneta Ralian izbutește să ne capteze pe drumul lui Stephen Dedalus, artistul cu nume menit deopotrivă înaripării și căderii. De la jocurile copilăriei la aquinienele integritas, consonantia, claritas explicate prietenului Lynch (cu a sa hăzoasă, permanentă exclamație „bull’s eye” - tradusă prin „apă de ploaie” - a se observă menținerea sonorităților!), și până la „clipă de inspirație” captata în toată ardenta ei, calea e presărată de echivalări hermeneutice, dar fără prea multe încărcări explicative, ruperi de ritm sau de
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, cu o prefață de Gabriel Liiceanu, ediția a II-a, București, Ed. Humanitas, 2000. 28 pag.
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]