8,573 matches
-
maistru civil, doi or trei magazioneri ce aveau În sarcină distribuirea ori primirea la sfârșitul zilei a tuturor sculelor mai importante precum și câțiva macaragii ce ridicau la Înălțime tot felul de materiale, ce de fapt erau În legătură directă cu executanții. După alte câteva zile de activitate Tony Pavone observă un lucru ciudat. În fiecare dimineață la Începerea lucrului, unii deținuți mai descurcăreți se Îndreptau pe furiși către anumite locuri cunoscute numai de ei, revenind imediat radiind de bucurie, Înfulfecând de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
punerea la adăpost În eventualitatea unei intervenții a miliției economice. De fapt, acești oameni lipsiți de personalitate nu realizau ori nu voiau să pledeze pentru adevărul adevărat, făcând pe placul milițienilor dar În același timp, provoând o insuficientă retribuție pentru executanți precum și o Însemnată lipsă În gestiunea materialelor, care de fapt În final se materializa În „Delpidare...!” Foarte multe din aceste incredibile refuzuri și, pentru a stimula pe unii fricoși care profitând de situație Încercau de-a opține unele avantaje materiale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
interes național, precum și cel de demnitate națională capătă un nou conținut, determinat de noua construcție europeană, în care integrarea șterge sau anulează tot ceea ce este național în măsura în care integrarea o impune, iar rolul statelor se reduce, din ce în ce mai mult, la poziția de executant al tratatelor încheiate de U.E. și al dispozițiilor emise de funcționarii europeni; rolul instituțiilor naționale se diminuează, devenind simbolic și se reduce la acela de a găsi căi și modalități de acomodare pentru ca noi să mai rămânem noi. Intrarea României
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
așa cum arăta. Deși zeul era analfabet, constituia o forță. Păcat? Probabil astea erau regulile jocului. Costică se abilita singur într-un război din care știa să tragă doar foloase. Era născut să fie lider. Cu ambiții mai modeste, ceilalți rămîneau executanții unei morale conformiste. Nimeni nu-și risca pîinea pentru o libertate neghioabă la urma urmei. Ce naivitate să crezi că niște sclerozați ca Gărgăun, intriganți ca Fărocoastă sau o perversă ca Aneta ar fi interesați de adevăr ori de principii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jur, functiona statutul special? Pepiniera-model a subteranei, pregătită a-și desăvârși, treptat, organizarea sectară, potențialul de intervenție? Fotografului Octavian i s-ar fi potrivit, desigur. Dar celorlalți? Cum primesc și cum înțeleg comenzile-tip? Viata amputată păstrează resurse de ambiguitate? Executanți exemplari, concentrați doar spre obiectivul imediat, reduși la minimul operațional? Blindați în propria lor izolare, în care nu există devierea, ocolul, amânarea, nici glumele ștrengărești, nici bârfe și controverse, nici ezitările și dilemele? Doar bruschețea comenzii, actul elementar? Dar recitările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sistemului, achitat la Nürnberg? Numea totalitarismul hitlerist: prima dictatură a epocii moderne. Mă rog, Speer dădea și explicații, cum știi. Dictatorul nu mai are nevoie de colaboratori cu mari calități. Tehnica oferă mijloace de informare care mecanizează activitatea subordonaților. Simpli executanți docili ai ordinelor...“ Tolea tăcea, visa, dormea, nu se obosea să dea vreun semn de prezență. Convins că, până la urmă, logoreea vecinului Gafton avea să dea în clocot. Guralivul se apropia, excitat, chiar de subiectul-tabu. „Ai avut dreptate, domnule Vancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dallas nu reprezenta o personalitate susceptibilă de a evolua, în nici un caz mai mult decât Ripley. Kane își controla mult mai anevoie gândirea cât și acțiunea decât Dallas. Iar despre imaginație, să nici nu mai vorbim. Era un bun ofițer executant care nu va fi niciodată avansat căpitan de navă. Acest post cu răspundere cere o anumită stăpânire dublată de îndemânarea reală de a conduce oameni. Kane nu era hărăzit cu niciuna din aceste calități. În comparație cu acelea ale superiorului său ierarhic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în seamă părerea ofițerului științific despre "exec", Parker îl privi și-i zise zeflemitor: ― Chiar că parcă ai fi mort. Știa că și el arăta la fel. Hipersomnul zbârcea și pielea și mușchii. Se întoarse către cufărul lui Kane. Ofițerul executant se ridică în sfârșit în picioare. ― Ce bine că m-am întors, zise făcând cu ochiul. ― Lăsați poveștile, că știm noi cât îți trebuie să te trezești. Kane păru șocat. ― Asta-i calomnie, Parker! Sunt doar ceva mai încet decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ale planetei miniaturale. ― Nici un defect de alteritate sub Nostromo sau în imediata apropiere. Trebuie să fie un loc bun de aterizare. Dallas rămase pe gânduri. ― Ești sigur de compoziția suprafeței? ― Roca asta e prea veche ca să fie altceva, răspunse ofițerul executant, morocănos. M-am săturat de chestia asta cu vechimea unei planete și cu componentele solului. Crezi cumva că vă fac să aterizați în craterul unui vulcan? ― De acord, de acord.. Iertare. Voiam să fiu cât mai sigur. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
toate compartimentele, aerul nu prezintă nici un semn de contaminare. Cred că suntem încă etanși. ― Iată cele mai bune vești din ultimele șaizeci de secunde, zise Dallas. Kane, aprindeți ecranele de viziune exterioară care mai sunt în stare de funcționare. Ofițerul executant îndreptă fascicolul celor trei camere. Pe ecrane dansară, fluctuante, confuze, forme vagi de relief, apoi aceste apariții fură înghițite de întuneric. ― Nimic. Suntem la fel de orbi afară ca și aici. Trebuie să ne procurăm neapărat un surplus de energie dacă vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent ostenit dar mulțumit de treaba făcută, Parker se auzi din măruntaiele navei: ― Nu știu cât o să țină... Unele suduri prezintă semne de umiditate. Dacă scoatem tot din conductă, refacem sudurile. Acum ar trebui să aveți energie. Ofițerul executant manevră un comutator. Pasarela se lumină instantaneu, lectorii electronici șovăiră, apoi se aprinseră, și în fața acestei agreabile abundente de semnalizatoare în cabină izbucniră exclamații de satisfacție. ― Avem energie și lumină, raportă Kane. Bună treabă! ― Nu facem decât treabă bună. replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zise Kane aprins, mă declar voluntar pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din umeri. Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții, Dallas făcea obligatoriu parte din grupa de cercetare. Era o regulă tacită. Era nevoie de un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu siguranță ascunse îndărătul pereților cenușii. Inele de metal încingeau solul, pereții, tavanul dând senzația aflării în interiorul unei cuști toracice umane. Lumina fantomatică strecurată din exterior dansa lasciv printre particulele de praf în suspensie. Dallas se uită la ofițerul său executant. ― Ce crezi? ― Nu știu. Un antrepozit, poate. Dacă n-o fi o parte dintr-un sas mult mai complicat. Da, este trebuie să fie! Tocmai am trecut printr-o ușă dublă, iar acesta este adevăratul sas. ― Cam mărișor pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajuta la susținerea lui Kane, dar Dallas îl respinse fără menajamente. ― La o parte! El și Lambert îl alungiră pe "exec" pe planșeu și, în sfârșit, își scoaseră căștile. Păstrând o distanță respectuoasă. Ash dădea ocol formei curbate a ofițerului executant... până văzu lucrul acela lipit de fața acestuia. ― Doamne! murmură. ― Este viu? întrebă Parker admirând simetria creaturii. Dar îi apăru și respingătoare. ― N-am de unde să știu, dar nu vă atingeți, zise Lambert scotându-și ghetele. ― Nici n-am de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
era legat de corpul bolnav. Dallas acționă ieșirea platformei din habitaclu. Creatura nu se clintise și nici nu slăbise priza pe țeasta lui Kane. ― Mașina de tăiat? Asth indică micul laser pe care-l utilizase Dallas pentru străpungerea căștii ofițerului executant. ― Nu. Voi încerca să procedez cât mai lent cu putință. Vezi dacă găsești vreo lamă. Ash se deplasă spre trusa de instrumente de chirurgie, căută în ea și reveni cu o versiune mai fină a mașinii de tăiat, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decât să duc încărcătura pentru a-mi asigura subzistența. Dacă voiam să fiu un adevărat Explorator, cu orice preț, mă angajam în Corpul Frontierelor. Gloria... nu, mulțumesc. Nu-i de mine. Vreau să fac în așa fel încât ofițerul meu executant să supraviețuiască și să rămână alături de mine. Ripley rămase tăcută pentru câteva minute. Când vorbi, în vocea ei nu mai era nici o urmă de amărăciune: ― Ați fost împreună pe multe zboruri? ― Destule, ca să ne cunoaștem, răspunse Dallas, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră în sfârșit la infirmerie, răsuflând din greu. Nici urmă de ciorchini osoși, chirciți pe pereți, nici de tumoare pe anatomia "execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat pe platformă cu ochii deschiși și limpezi, funcționând în armonie cu creierul. Fața i se întoarse spre grupul celor sosiți. ― Kane! (lui Lambert nu-i venea să creadă.) Te simți bine? ― Vrei ceva? întrebă Ripley. Nu răspunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
coridor. Treptat, oftară, se dezmeticiră. Kane rămăsese răsturnat pe scaun cu capul dat pe spate, cu gura căscată. Bizar, Dallas se simți ușurat. Nici el și nici altcineva nu va avea de înfruntat ochii morți ai lui Kane. Pieptul ofițerului executant, explodat literalmente, era căscat, și chiar de la distanță, Dallas putea să vadă cum organele interne fuseseră împinse în lături pentru a face loc suficient pentru dezvoltarea creaturii. Pe masă și pe jos erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
În ziua aia, și de atunci n-ai vrut să te mai uiți vreodată la el, decît, poate, ca să-ți Încaseze furia inexplicabilă... Și ca să nu-l mai sîcÎi și să poată să-și termine treaba te trimite jos, la executanți, să-ți pierzi vremea cu ei. Cobori pe scara spiralată de fier și dai peste Romică, Îl găsești suflînd cu pistolul de vopsit o ușă de decor. Romică, cel mai vesel om din lume, o veselie peltică, care miroase a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ul de lumină pe trupul trapezistului, împrumută și contrapune frumusețea clasică fricii de moarte. O altă condiție a participării copiilor de sportivi la competiții este reprezentată, de disciplina sportivilor proveniți din națiunile orientale, care transformă uneori trupurile copiilor comunității în executanți (succesele sportive la Olimpiada de iarnă, 2010 a orientalilor mici de statură, ascultători), pe de altă parte în sistemul comunist rațiunile profund sociale se bazau pe lipsa de independență social al individului. În mileniul al treilea a apărut, în cultura
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
sportiv este un rod al unei elaborări savante și complexe, o idee primordială, conformă unei scheme directoare a unei combinări a artistului sportiv, a compozitorului antrenor, a constructorului de creații fizice, al proiectului sportivului și al certitudinii unor spectatori, eventuali executanți sau privitori și informați asupra semnificației semnelor schiurilor sau a snowboard-ului. Cetate în aria culturii, sportul oferă stimulente materiale, ridică standardele de sănătate, socializează populația, încurajează trecerea de la rural și urban, pregătește lumea pentru război, sănătate, influențează procese social politice
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
spun, la început nici eu nu-l aveam la suflet pe flăcăul acesta. Prea te privea nu știu cum când îi făceai o observație. Îți arunca doar o privire care te plesnea ca o țandără de cremene drept în frunte. Încolo, un executant fără cusur. Și ce trăgător! Am să-l țin lângă mine cu orice preț. Și nici nu știu cum să i-o spun. Da’ ce nevoie e să i-o spun? A priceput-o el încă de atunci de când cu tancurile din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Bechestein derni-queue, un Bosendorfer grande-queue glorificau pianul, în afară de un Erard mic, bijuterie oferită de Drăgănescu Elenei, ce se afla în salonașul ei intim. O vioară de valoare, violoncelul de fabricație superioară, harpă, flaute și alte instrumente complimentare asigurau ansamblurile. Firește, executanții veneau, de obicei, cu instrumentele și partițiile lor, dar la nevoie nu se putea invoca nici o lipsă. Biblioteca muzicală era orânduită și ea pe compozitori și instrumente și era completă de la clasici la moderni. Cele mai îngrijite preocupări erau acordate
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se putea invoca nici o lipsă. Biblioteca muzicală era orânduită și ea pe compozitori și instrumente și era completă de la clasici la moderni. Cele mai îngrijite preocupări erau acordate acusticei și sala de muzică își avea arhitecții ei asidui ca și executanții. Încercările de muzică de cameră reușise așa de bine încît Elena fusese împinsă către manifestări mai mari și decisese două concerte anuale. Joile muzicale urmau regulat, mai intime. Elena ținea adesea, ea singură, acompaniamentul la pian, dar niciodată atunci când putea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aprecieri fără cruțare, chiar când Mika-Le era pe-aproape. Fata nu auzea ce nu trebuia să audă și surâdea îndatoritor la Nory, a cărei antipatie o simțea, antipatie ce era însă singurul vestigiu din toată faima ei de altădată. Cum executanții tocmai se retrăgeau, Nory, ocupată cu ceaiul cu gura plină de un eclair, le făcu gesturi de adio, opri însă pe Mini cu semne desperate. - Tu rămîi! zise. Gând fură singure ele trei: - Acum să povestesc ce am pățit cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]