2,253 matches
-
București, a fugit de capitală ca de o cloacă molipsitoare, pentru a alege tihna burgului săsesc de pe malul Cibinului, unde a avut prilejul de a-i cunoaște pe Noica, Aurel Cioran sau Antonie Plămădeală. După 1990 s-a numărat printre exegeții onești ai operei lui Noica, arătînd acea intuiție în judecată pe care n-o pot avea decît comentatorii înzestrați cu autonomie de gîndire, calitate rarisimă în breasla interpreților. Și cum de curînd am intrat în posesia volumului lui Dorin Popescu
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
exponenților ei, și cum filosofia e artă și nu știință, exigența stilului e condiția de supraviețuire a speculației conceptuale. Și Ion Dur nu are stil, textele sale nedepășind pragul comun al narațiunii abstracte. Dar sub unghiul ideilor, Ion Dur este exegetul onestității echilibrate și comentatorul intuițiilor fine. Cu precădere atrage analiza pe care o face imprecațiilor lui Goga la adresa lui Maiorescu (necrologul acid pe care poetul l-a scris în 1917), alături de distincțiile în marginea gazetăriei lui Sandu Tudor. Spre sfîrșitul volumului
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
însuși, a firii sale multiple, destul de greu clasabile. Așa se explică șirul de evocări ce încearcă să reconstituie portretul acestuia, din perspective diverse, de la A. D. Xenopol și Gr. I. Alexandrescu la Iacob Negruzzi și George Panu. N. Iorga este primul exeget care îl așează pe Creangă, încă din anul imediat următor morții sale, în orizont european, într-o paradigmă a „humoriștilor”, dar și într-una a „stiliștilor”. Încât se poate spune că imaginea lui Creangă s-a cristalizat în timp, de-
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
Alexandru Vlahuță au fost transcrise, adnotate si publicate de istoricii si cercetătorii literari I.E. Torouțiu 1, Al. Bojin 2, I. Cremer 3, M. Nanu4 si de Valeriu Râpeanu 5, care este, în acelasi timp, si cel mai experimentat biograf si exeget al autorului romanului Dan. Întâmplarea, desigur, fericită m-a surprins, recent, prin descoperirea unei epistole, necunoscute până acum, trimisă poetului si eseistului Nichifor Crainic (n. 1889 - m. 1972), care, în timpul întâiului cataclism mondial, se afla la Iasi, ca o bună
O epistolă necunoscută a lui Alexandru Vlahuță by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6182_a_7507]
-
fel încât cuvintele din care sunt făcuți construiesc alături de text prezența trupului de aer al celui care îi scrie și care le este astfel destin (pp. 13). O analiză amănunțită a poemelor homerice vine să lămurească și să ilustreze definițiile exegetului. Studierea compoziției Iliadei (pp. 80- 97) evidențiază două nuclee esențiale: catalogul armatelor din cântul al II-lea și scutul lui Ahile din cântul al XVIIIlea, cel dintâi prefigurându-l pe cel de-al doilea. Legătura dintre ele este pusă în
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
moderne. Compoziția practicată de Homer, Corneille sau Balzac este exemplară: felul de a grupa materia în vederea unui efect de ansamblu constituie pentru autorii în cauză o preocupare specială, chiar unică, efectul fiind arhitectural, iar nu muzical sau pictural. Potrivit rafinatului exeget, compoziția presupune o înaltă echilibrare organică și morală și o vedere imensă asupra universului, ea trebuind să fie înnăscută spre a nu se reduce la simpla manieră (p. 258). Ritmica Iliadei și a lui Cousin Pons diferă de cea a
La început a fost Homer by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3485_a_4810]
-
OPERA lui Nicolae Labiș, restrânsă ca dimensiuni, este astăzi neglijată, aproape necunoscută și, în logica aceasta, citită și recitită doar de un grup de specialiști, care cercetează și interpretează valorile estetice ale poeziei române de la mijlocul secolului trecut. Biografii și exegeții poeziei lui Nicolae Labiș au întâmpinat, în cei unsprezece luștri care au trecut de la dispariția sa fizică, câteva piedici greu de înlăturat, datorate unor împrejurări ce se cuvin a fi elucidate. Absența unei ediții complete a operei, necunoașterea bibliografiei, dispariția
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
perspectiva sensibilității contemporane”, cum precizează Olimpia Pop, într-o notă asupra ediției) și-a asumat-o Petru Poantă, autorul unui studiu monografic din 2004, Opera lui G. Coșbuc (care a cunoscut până în prezent câteva ediții), autorul fiind cel mai avizat exeget coșbucian, la ora actuală (totul prezentat în condiții grafice și tipografice elegante de către Editura Eikon din Cluj-Napoca, 2012). Ediția ce încorporează, în primele trei volume apărute, întreaga poezie antumă a autorului năsăudean, are în deschiderea fiecăruia dintre acestea, câte o
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
dramatică”, glisând pe o scală a reprezentărilor metaforice „de la realismul cinetic breughelian din Iarna pe uliță până la studiul minuțios al gesturilor domestice dintr-o gospodărie rurală din Dragoste învrăjbită. Sunt unghiuri de înțelegere, de abordare a universului coșbucian, pe care exegeții de până acum nu le-au intuit sau nu le-au valorificat. Volumul Ziarul unui pierde-vară, chiar dacă în epocă a fost primit cu anume rezerve (Sextul Pușcariu acuza „starea de oboseală și de convenționalism a inspirației lui Coșbuc”), citit azi
O nouă ediție George Coșbuc by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3572_a_4897]
-
Gourmont - les choses du temps. De o particulară importanță sunt textele pe care Anca Sîrghie și Marin Diaconu le-au identificat în publicațiile ardelene în care tânărul Stanca și-a făcut ucenicia literară. Începuturile scriitorului sunt astfel recuperate și oferite exegeților (unii dintre ei, mai ales în anii din urmă, prea grăbiți în a interpreta opera înainte de a o cunoaște în întregime). Ediția de față nu este, precizează cei doi cercetători, una critică, din cauză că nu a fost alcătuită pe baza manuscriselor
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
publicului cititor, în timp ce alți poeți contemporani sau mai noi au fost uitați și au căzut în anonimat. „Care sunt elementele care atrag și emoționează orice cititor atunci când îl citește pe Kavafis?” - se întreabă Dimitris Daskalopoulos, unul dintre cei mai harnici exegeți greci ai săi. Și tot el răspunde: „Am impresia că poetul a luat-o cu mult înaintea vremii sale. Forma poemelor lui și tonul vocii lui păstrează foarte puține lucruri din poezia greacă de până atunci. Profund elenic, cu un
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
urmă cu exact 50 de ani - iată o altă aniversare! - revine des la Kavafis, oferind cititorului câteva necesare chei și repere pentru descifrarea profilului artistic atât de complex și enigmatic al acestuia. În opinia lui Yorgos P. Savvidis, editor și exeget al lui Kavafis și editor al textelor lui Seferis despre Kavafis (într-o ediție în două volume intitulată Kavafis al lui Seferis), „nimeni din cei care s-au ocupat cu Kavafis în ultimii 80 de ani șcartea lui Seferis a
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
am spune că, în parte chiar defectuoasă, efectuată de lucrătorii din Arhiva Ministerului Afacerilor Străine, în perioada interbelică, documentul de față, care pune în evidență acordarea ordinului de decorare, semnat de Suveranul României, se află numai „dosarele pragheze”. La el, exegeții și biografii lui Blaga n-au ajuns, rămânând necunoscute aceste aspecte până azi. Mai remarcăm faptul că înaltul Decret regal cu nr. 1789 din 4 iunie 1927 avea să fie printre ultimele semnate de Suveranul României. De ceva timp el
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
la calapod propriu. Cine secretă mizerii le regăsește peste tot, grație oglindirii de sine în oameni. Al treilea mod e cercetarea doctă, cînd lași deoparte malițiile și îi iei în serios textele, spre a le judeca cu mina distantă a exegetului. Genial sau nu, descreierat sau nu, Nietzsche e totuși un gînditor, și, în ciuda grafomaniei cu care își aruncă divagațiile pe pagină, din răvășeala considerațiilor se pot desprinde cîteva intuiții rare. În acest caz, răbdarea de a-i cerceta litera întrece
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
față de cel ordinal, și numai lipsa de fler poate face ca cele două categorii morfologice să fie privite ca echivalente sub unghi filosofic. Ca să existe o ordine trebuie să existe un pivot al ei. Cardinalul bate ordinalul. Potrivit lui Antelme Chaignet, exeget francez din secolul al XIX-lea, influența acestor idei a fost atît de adîncă încît nu e o exagerare a vedea în Pitagora adevărata eminență cenușie a filosofiei eline, cu mult mai obscur decît Heraclit și cu mult mai profund
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
întâlnită în lumea culturală românească, pentru eforturile, articolele și cărțile lui Marin Bucur și ale poetei Victoria Ana Tăușan (n. 1937). Semnificativ, în acest sens, este și memorabilul autograf: Victoriei Ana Tăușan, poetei absolute, și lui Marin Bucur, prozatorului și exegetului cu un har, la care sunt deosebit de sensibil, în semn de caldă prețuire și simpatie, această reeditare, amplificată și revăzută „pe ici pe colo și în punctele esențiale ", a unei cărți pe care Marin a comen-tat-o3 cu o înțelegere, pentru
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
1 Nicolae Labiș (n. 1935 - m. 1956) reprezintă un caz insolit în literatura română, așa cum G. Călinescu, Ser-ban Cioculescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu intuiseră. Biografia și opera, la jumătate de secol de la dispariția sa fizică, rămân insuficient cunoscute atât exegeților, biografilor, cât și cercetătorilor literari. Lipsa unor restituiri complete, critice și științifice ale operei, precum și o fragmentată abordare, pozitivistă, a biografiei, indiferent de epocă, conjuncturi și oameni, au creat o sumă de legende, care, uneori, tind să devină insurmontabile. Literatura
Însemnări despre epistolograful Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6093_a_7418]
-
Gheorghe Grigurcu Aurel Sasu, Mihail Sebastian. Dincoace de bine și de rău, Editura Epsi, 2012, 98 pag. Scriitor puternic mediatizat în ultimele două decenii, Mihail Sebastian rămîne în continuare tentant pentru exegeți prin complexitățile ființei și biografiei sale care se cuvin raportate, după cum afirmă cel mai recent dintre ei, Aurel Sasu, la „limitele, erorile, adevărurile și prejudecățile unei istorii înșelătoare”. Deoarece voindu-se orgolios retranșat în scrisul personal, încercînd „voluptatea de-a
Mihail Sebastian mîntuit? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3646_a_4971]
-
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost unul dintre cei mai mari oratori ai Bisericii, un mare teolog, neîntrecut exeget al Sfintei Scripturi, cu o bogată cultură teologică, filosofică și enciclopedică am putea spune, un strălucit ierarh și în aceeași măsură și un foarte mare păstor de suflete. În cazul Sfântului Ioan Gură de Aur, nici o carte nu poate cuprinde
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
Apostol Pavel, depositum custodi (I Tim., VI, 6), vor putea să fie invocați ca o autoritate sigură de către creștinii din alte epoci. La puțin timp după moartea sa, Sfântul Ioan Hrisostom a fost privit nu numai ca un predicator și exeget remarcabil, ci și ca o voce autoritară în probleme de credință. Pentru că Hrisostom a fost și un mare interpret - deși nu și sistematizator - al doctrinei creștine, Biserica l-a numit marele învățător al lumii: Του̃ μεγάλου διδαςχάλου τη̃
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
si detasare, în care se fac câteva comentarii critice demne de a fi reținute. [București], 25 iulie 1972 Dragă domnule Micu, Poate că rândurile de față au să ți se pară deplasate, dar te prețuiesc prea mult, ca pe un exeget eminamente prob și serios, de o deosebită finețe disociativă în actul percepției critice, pentru a nu-ți comunica unele nedumeriri ale mele, în legătură cu recenta dumitale carte despre Arghezi 1. Desigur, mai legitim ar fi fost să scriu un articol. Din
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
și care m-a stimulat. Cum să spun?, o poezie de un anumit tip, fie că este vorba de o formă fixă de poezie, m-a stimulat mult mai mult decât un cântec de ciocârlie. M.I.: Asta înseamnă că viitorul exeget al operei dumneavoastră va fi obligat, vrând-nevrând, să vă refacă lecturile. Măcar pe cele certe, din autorii pe care i-ați tradus. Șt. A.D. :Da, fără îndoială. M.I.: Altminteri, poezia dvoastră. va fi de neînțeles. Sau de înțeles doar parțial
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
O scrisoare de la Muselim-Selo, respectând întocmai structura narativă a acestora. Antologia lirică Dor și jale nu este numai o carte a debutului său editorial, ci și una inaugurală, în sensul că anunță o linie tematică dominantă a preocupărilor sale de exeget cultural: zestrea spirituală a poporului român. În 1926 publică Păstoritul în Munții Rodnei, o lucrare de etnografie, care s-a bucurat, la apariție, de recenzii favorabile. În revista „Grai și suflet”, vol. III, fasc. I, 1927, Ovid Densușianu, el însuși
Prima monografie despre Creangă by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3158_a_4483]
-
excelentul studiu al Ancăi Crivăț, care încheie ediția bilingvă, studiu din care ne putem face o imagine a ceea ce a însemnat în secolul XII-lea apariția volumului. Lapidar vorbind, tratatul e învăluit în ambiguitate, începînd cu identitatea autorului, asupra căruia exegeții nu cad de acord în privința persoanei biografice. E vorba de Andreas, capelanul contesei Marie de Champagne, fiica lui Ludovic al VII-lea, sau de alt dregător al vremii? Nici măcar rangul preoțesc de capelan, cu sensul de cleric aflat în slujba
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
început polemic (dovadă că a și generat polemici imediate). Pe scurt, Fish se arată surprins de incalculabila eterogenitate a interpelărilor operei lui Milton. Nu numai în chestiuni majore, dar și la nivelul detaliilor, în variantele de lecțiune, opiniile avansate de exegeți sunt, uneori, ireconciliabile. Profuziunea lor dizolvă pur și simplu, în chip paradoxal, credința că am avea de-a face cu un text originar. Este teza lui Fish, pe care, spre finalul articolului, ajunge s-o nuanțeze. Chiar și amănuntele mult
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]