2,256 matches
-
a producției exegetice creștine din secolul al V-lea are drept cauză și faptul că ea s-a pierdut în bună parte și de aceea nu putem să reconstituim profilurile scriitorilor cu aceeași siguranță ca atunci cînd îi analizăm pe exegeții din epocile precedente. Ca atare, și noi vom fi constrînși să prezentăm un repertoriu de informații sărac. 1. Adrian Ne-a parvenit o operă atribuită unui autor prea puțin cunoscut, Adrian, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi, care are scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trei scrisori (PG 79, 225, 437 și 516). Bibliografie. Text: PG 98, 1273-1312. Studii: O. Bardenhewer, Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau, 1924, IV, pp. 254-255. 2. Victor din Antiohia Așa cum ne indică orașul din care provenea, și acest exeget pare să aparțină curentului reprezentat de Diodor și de adepții săi. Nu avem informații despre el, în afară de faptul că unui prezbiter cu acest nume, care era originar din Antiohia și a trăit în jurul anului 500, i-a fost atribuit un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Catenariile ce cuprind comentarii la Vechiul și Noul Testament. Textul Comentariului diferă mult de la un manuscris la altul. Pare să fie o operă de compilație, în care contribuțiile personale ale autorului sînt mult mai mici decît cele preluate de la alți exegeți. Scriitorul pare să fi alcătuit o exegeză a Evangheliei după Marcu pornind de la diverse explicații ale celorlalte trei Evanghelii, fără să simtă nevoia de a indica proveniența interpretărilor sale. Sînt citați cîte o singură dată Irineu, Vasile cel Mare, Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din interpretările existente în text. în esență, e greu de separat comentatorul de autorul Catenarului. Bibliografie. Text: I.A. Cramer, Catenae in Evanghelia S. Matthaei et S. Marci, Oxonii, 1840; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 225-257. 3. Hesychius de Ierusalim Un exeget mai cunoscut a fost monahul și preotul Hesychius de Ierusalim, care a trăit în prima jumătate a secolului al V-lea, și-a desfășurat activitatea la curtea patriarhului Ierusalimului, Iuvenal, și este pomenit în anii 428-429. Hesychius fusese călugăr în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petru 3,19, dar nu e un motiv suficient pentru a spune că face parte dintr-un comentariu. Bibliografie. Ediții: PG 85, 1361-1826; O. Bardenhewer, op. cit., pp. 83-86; Th. Zahn, Der Exeget Ammonius und andere Ammonii, ZKG 38 (1920), 1-22; 311-336. O dată cu trecerea de la secolul al V-lea la secolul al VI-lea, activitatea exegetică slăbește și mai mult și crește ponderea materialului compilat, așa cum s-a putut constata la scriitorii amintiți
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comentariu, bazat exclusiv pe o serie de pericope exegetice de proveniență diversă, înșirate una după alta ca să formeze un fel de lanț. Autorul catenariilor (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un text biblic prestabilit folosind opera exegeților dinaintea sa și alegînd de la fiecare dintre ei comentariile adecvate, pe care le-a reunit apoi la un loc și a adăugat doar numele autorului (de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
după alta ca să formeze un fel de lanț. Autorul catenariilor (care, în general, a rămas anonim, chiar dacă unele au ajuns să fie recunoscute după numele unor exegeți) a preferat să comenteze pasaje izolate dintr-un text biblic prestabilit folosind opera exegeților dinaintea sa și alegînd de la fiecare dintre ei comentariile adecvate, pe care le-a reunit apoi la un loc și a adăugat doar numele autorului (de exemplu, „al lui Atanasie”, sau „al aceluiași”, dacă un al doilea sau un al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
528/538 și s-a dedicat, în schimb, în special exegezei Sfintelor Scripturi. A abordat și teme profane, iar unele informații despre el ne sînt furnizate de elevul său Coricius, care a scris un discurs funebru la moartea maestrului. Ca exeget, Procopius este cunoscut pentru că a alcătuit și catenarii. A scris un Catenar despre Optateuh, reluat și într-o a doua redactare, care are forma unui comentariu continuu și omogen, fiindcă prima atinsese niște dimensiuni exagerate. în acest comentariu, el nu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru că a alcătuit și catenarii. A scris un Catenar despre Optateuh, reluat și într-o a doua redactare, care are forma unui comentariu continuu și omogen, fiindcă prima atinsese niște dimensiuni exagerate. în acest comentariu, el nu mai citează opiniile exegeților precedenți, ci le rezumă; chiar dacă structura nu mai este specifică unui catenar, avem de-a face tot cu un comentariu, care, în esență, reunește exegezele altora. Catenarul propriu-zis din care provine Comentariul nu a ajuns pînă la noi; din textul
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Mai; conține mai ales extrase din Vasile cel Mare, Evagrie Ponticul, Didim cel Orb, Eusebiu de Cezareea și Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e limpede că Procopius nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește sînt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dintre istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sînt: un Răspuns la capitolele teologice ale neoplatonicului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și Origen. Pare să fie o contrafacere. Din cele spuse pînă acum e limpede că Procopius nu poate fi considerat un adevărat exeget; cel mult se poate observa că izvoarele pe care le folosește sînt mai cu seamă scrieri ale exegeților alexandrini (chiar dacă am văzut că, dintre istorici, este citat mai ales Teodoret). Alte opere sînt: un Răspuns la capitolele teologice ale neoplatonicului Proclus, scriere din care s-a păstrat doar un fragment (însă atît autenticitatea fragmentului, cît și existența unei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o notă mai personală, deoarece analizează și discută materialul preluat de la alți autori. Asemenea predecesorilor săi, Olimpiodor consideră că Ecclesiastul a fost scris de Solomon, iar cînd ajunge la pasajele care i-au pus în dificultate încă de la început pe exegeții creștini, pentru că nu permiteau o interpretare morală, Olimpiodor susține că acestea nu conțin reflecțiile lui Solomon, ci ale personajului care îl simbolizează pe cel ce iubește această lume. Interpretarea operei, ca de obicei, este de tip alegoric și alexandrin. înaintea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
gustul pentru povestire și pentru prezentarea unor lucruri minunate din lumea înconjurătoare și mai ales din ținuturi îndepărtate cum sînt India și Orientul. în concordanță cu această preocupare pentru narațiune, Cosma se prezintă ca un literat și nu ca un exeget în sens restrîns, deși stilul său, în ciuda ambițiilor literare declarate, nu e foarte expresiv și are multe valențe populare, fapt pentru care, așa cum am spus, a fost criticat de Fotie; totodată, patriarhul bizantin consideră că și explicațiile geografice ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interesate de miraculos, astfel încît, din această perspectivă, opera lui Cosma își găsește o justificare. Și, oricum, și la Cosma găsim indicii ale unei atitudini serioase, care nu se bazează pe improvizația de moment: el se bizuie mai ales pe exegeții antiohieni atunci cînd discută, cu competența pe care i-o permite formația sa, probleme de istorie biblică sau de interpretare a Psalmilor, ori legate de autenticitatea unor opere. Se pare că scriitorul nutrește un oarece interes chiar pentru cristologia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conținut. Există însă și considerații mai ample, care uneori sînt dezvoltate și ajung pînă la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, cu toate că citează diverși exegeți și, dintre autorii pe care i-a folosit, pe Josephus Flavius. Alte opere ale lui Ecumenius sînt cunoscute de multă vreme, însă cît anume din ele îi aparține într-adevăr lui este greu de precizat. Numele său apare, alături de numele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Andrea di Cesarea: due letture divergenti dell’Apocalisse”, în AST (1981), pp. 388 și urm. 9. Andrei din Cezareea Nici măcar epoca în care a trăit Andrei, arhiepiscop de Cezareea, în Capadocia, nu constituie o informație absolut certă. în vremea acestui exeget, Ierusalimul se afla încă sub stăpînirea Imperiului Bizantin, deci Andrei a trăit înainte de 637, cînd orașul sfînt a fost cucerit de arabi. El polemizează cu Ecumenius, pe care nu-l menționează însă în mod clar, și spune că acesta e
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestei cărți. în epoca în care scria comentatorul, viața în această lume era plină de dificultăți și de lipsuri, fapt ce putea constitui o prevestire a Apocalipsei sau, mai degrabă, începutul ei. Andrei îi citează mai frecvent decît Ecumenius pe exegeții care l-au precedat, și în special pe cei mai vechi, ca Papias, Iustin, Irineu, Ipolit și Metodiu. Numai de două ori el se lasă în voia unor lungi digresiuni cu conținut dogmatic și în ambele situații atacă origenismul, contestînd
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
determinat să „falsifice logica istoriei”228 sau să „inventeze” izvoarele necesare, cum se proceda în timpul lui Hasdeu, preferând să le caute cu asiduitate. Celui numit adesea „părintele arheologiei românești” i se potrivește așadar, cel mai bine portretul creionat de marele exeget și istoric literar Pompiliu Constantinescu, care scria în „Viața literară” despre Vasile Pârvan că a fost „un muncitor fără pereche,într-o lume de cărturari diletanți și neconvinși, de mediocrități satisfăcute sau de fraudatori ai ideii.”29 Era, în fond
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
la 11 decembrie 1888 În revista Fântâna Blanduziei. Sunt idei de o clarviziune genială pe care poetul le prezenta public după ieșirea dintr-o perioadă critică a existenței sale, greșit și tendențios etichetată ca perioada „marii Întunecimi” pe care mulți exegeți, critici și eminescologi cu pretenții s-au grăbit să o susțină, s-au Încă mai susțin (Împotriva a tot ceea ce știința medicală a demonstrat ulterior), că ar aparține patologiei luetice (active, sechelare sau congenitale) presupusă de ignoranța medicală a timpului
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
să ajungă la momentul dezvăluirii adevăratei fețe a socialismului, dar conducând într-acolo. Panait Istrati este pentru I. în primul rând un personaj căruia „nu i-a fost frică”. Curajul a devenit așadar o temă obsedantă și un program al exegetului. În domeniul literaturii contemporane, cea mai însemnată realizare a lui este pseudodicționarul publicat în 1978, Scriitori tineri contemporani, conținând 168 de portrete-sinteză ale unor autori născuți după 1936, lucrare construită din convingerea că schimbarea, înnoirea literaturii nu se pot întemeia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
partea a doua), studiul evidențiază drama poetului și a „omului politic, „balansând” între „afirmarea de sine și jertfirea de sine”, între „introvertire și extravertire, între sine și ceilalți, între reverie și acțiune”. Alături de versurile mobilizatoare, pline de optimism, tulburător patriotice, exegetul descoperă filonul reflexiv al creației lui Goga, propunând o înțelegere echilibrată a întregului și rejudecarea ansamblului, atât din perspectiva poeziei, cât și din aceea a publicisticii, considerată de comentator cel puțin egală valoric producției artistice propriu-zise. Legat de Sibiu, G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287391_a_288720]
-
de obicei, în ziarele de extrema dreaptă) sunt vizibil influențate de ideile legionarismului și conțin adesea formulări puerile, în vreme ce eseurile pe teme culturale vorbesc cu mare respect despre democrațiile europene și ironizează „pasul de gâscă” al militarismului german. Stimat ca exeget al literaturii engleze - G. Călinescu, de pildă, cunoscut pentru parcimonia calificativelor de acest fel, îl considera „un om de fină cultură” -, P. a fost privit cu multe rezerve când a scris proză narativă, schițe, nuvele și mai ales romane. Plasate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
au fost trecute în ceea ce se numea „fondul special”. Abia către sfârșitul anilor ’60 a putut să fie menționat în lucrările de specialitate. Mult mai târziu a început să fie publicată o ediție (proiectată în patru volume), conținând opera de exeget al literaturii anglo-saxone și de comentator al literaturii române. SCRIERI: Stilul lui Dimitrie Cantemir, București, 1915; Poemele restriștei, București, 1920; Zvon de pretutindeni, București, 1921; Valoarea latină a culturei engleze, Cernăuți, 1923; Un Classique moderne: William Congreve, pref. Louis Cazamian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
un mădular suferă, toate Compătimirea și Îngrijirea bolnavilor 85 mădularele suferă Împreună” (I Corinteni 12, 25‑26). Cine‑l trece cu vederea sau Îl disprețuiește pe fratele său, pe sine Însuși se nedreptățește. Cum este posibil ? Ne Învață unul din exegeții de vârf ai Patristicii, și anume Sfântul cu gură de aur : „Tu singur ai suferit o vătămare nu mică. Că acela care nu‑l miluiește pe cel sărac cu câte ceva, se duce În gheenă, dar oare cel ce‑l vede
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Înaripate și Înălțătoare despre prietenie, pune pe seama iubirii duhov‑ nicești această slujire a aproapelui, acest ajutor total dez‑ interesat și plin de iubire genuină pe care Îl dau unii altora frații În credință sau frații În Hristos, Fratele lor. Marele exeget al Constantinopolului și al Bisericii Întregi este convins că iubirea duhovnicească este mai presus decât restul pri‑ eteniilor, stăpânind ca o Împărăteasă peste celelalte, și are chipul strălucitor, căci nu o naște nimic pământesc ca pe cealaltă : nici Împreună viețuirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]