767 matches
-
rămân „materie de bază pentru studiu în școlile unde se formează viitorii pianiști”. Aspectul livresc, deloc schematic, impune o ordine evidentă privind organizarea planului de acțiune în această carte. Ordinea în gândire, ordinea în acțiune, în formulare, dau claritate demersului exegetic. O primă secțiune este închinată momentelor vieții, o alta este dedicată creației. Autoarea nu-și propune realizarea analizei de text. Referirile cu caracter pianistic, pedagogic sunt prezente. Să nu uităm, Lavinia Coman este, la noi, unul dintre puținii pedagogi ai
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
satisfăcut, «Ei, dom Dimov,/ ce zici?», acesta ( ca un miel de blînd): «Păi, dacă și pe tov./ ( urmează numele-unui prim-/ culturnic) l-aț trata la fel? ca pe amicu’, aferim»". Un portret al lui Mopete întoarce năstrușnica bonomie într-o sugestie exegetică, adică într-un conglomerat descriptiv al făpturii autorului și al textului, conglomerat deasupra căruia se recompune aura lirismelor comunicante: "Pe domnul care-și face pete/ pe mîini ( cînd scrie), pe Mopete/ l-am cunoscut ( cînd da să urce,/ noi coborînd
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
Sorina Sorescu Încercările de transparentizare a conținuturilor operelor rezistenței anticomuniste s-au lovit de o mulțime de prejudecăți. Când spun "prejudecăți", mă refer la tendințele de alterare a definiției literaturii, apărute în practica exegetică considerată "de performanță". Acolo sunt ele periculoase, în sala motoarelor, și nu în caietele de teză ale unor bieți elevi de școală profesională, cum crede Ioana Pârvulescu. Și încă o diferență față de Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu se corectează prin
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de spectaculos pe cât mă voi strădui eu să demonstrez în continuare - ține în fond de specificul criticii literare; cu asta s-a ocupat ea dintotdeauna - dar, după letargia ultimilor doisprezece ani, e important să redescoperim dramatismul (și expresivitatea, frumusețea) operațiilor exegetice. O necesară gimnastică a minții. În ceea ce mă privește, sunt interesată de hibrizii metodologici între pragmatică și hermeneutică și pe această ambiguitate încerc să îmi construiesc conceptele critice. Pentru perioada postbelică, eclectismul mi se pare a fi cerut chiar de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
ale emoției justificatoare și ale intelectului deopotrivă circumspect și edificator: "Deși parcurse în toate sensurile, unele din textele sale mai Ťdormť ca să folosesc o vorbă a lui Unamuno. Ele trebuie trezite, interogate, lămurite". Cu oarecare cochetărie, Constantin Călin întoarce ocheanul exegetic, dorind a surprinde nu un creator "rafinat" prin prisme metodologice, ci unul "primitiv, simplu", capabil a-și înfățișa prospețimea primordială unui receptor așijderea proaspăt, sustras consecințelor sedimentării unor interpretări mai mult ori mai puțin abuzive, "care pur și simplu ignoră
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
sau terestre - ale feminității. N-a existat o singură recenzie (aici la doar cele pozitive mă gândesc) care să fi evocat umorul copios din scriitura dnei Mungiu. Greutatea și impactul reprezentației veneau, totuși, din altă parte. Caricaturile ,blasfemiatoare" acuzau sinapsa exegetică între lectura Coranului (i.e., urmarea lui Mohamed) și un angajament politic radical, care a produs - nu doar în ultimii zece ani - fenomenul numit ,terorism islamic." Această relație de corespondență lipsește din produsul ficțional al dnei Mungiu. Nu este vorba doar
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
de la Villon la zilele noastre al celui dintîi, vom reveni, comparativ, la cel de-al doilea. Să menționăm mai întîi că Nicolae Balotă poate fi cu destulă ușurință scos din unghiul suspiciunii proustiene pe motivul că numeroasele d-sale pagini exegetice traduc chiar o experiență de viață livresc constelată, e drept, însă nu seacă, searbădă, artificioasă, ci conținînd o măduvă imanentă, una nu doar a cunoașterii ce înaintează ori, și mai bine zis, se autoformează prin adnotarea critică, ci și de
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
Cioran, interpretările pot aduce vreun cîstig operei. Ele nu fac decît să tulbure o melodie pentru a cărei ascultare nu e nevoie de comentarii însoțitoare. Din acest motiv, la două decenii de la moarte, posteritatea lui Cioran e îndeosebi ingrată, maculatura exegetică care amenință să-i îngroape opera crescînd tot mai mult, în vreme ce, calitativ, revărsarea grafomană ce-i înconjoară numele seamănă cu ploaia măruntă a textelor strepezite. Nu cred să existe pedeapsă mai mare pentru Cioran decît aceea de a avea parte
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
ranchiună. De la încrîncenarea răzbunătoare a lui Lucien Goldman, care l-a monitorizat pe Cioran timp 30 de ani la Paris pe motiv de recrudescență legionară, și pînă la sclifoseala isterică a Martei Petreu, autoarea celei mai amuzante mostre de diletantism exegetic (a se vedea „Un trecut deocheat sau Schimbarea la față a României"), galeria comentatorilor care îl schimonosesc pe Cioran e redutabilă. În fond, valoarea eseistului se măsoară după cîte capete s-au coalizat pentru a-l urî împreună. Dar cum
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
pe coordonate livrești în cuprinsul căreia jocul antitetic, mixtura de umbră și strălucire socială, de insucces și succes asezonate cu lamentații (unele de un dramatism convingător, altele cu iz de cochetărie) alcătuiesc o rețetă convenabilă! Un punct major al interesului exegetic și neapărat moralist al autorului Accidentului l-a reprezentat Proust. Nu se va fi simțit junele brăilean, mutatis mutandis, un emul al celebrului francez? Oare n-am putea interpreta agitația sa mondenă cu măgulitoare inserții în high-life drept un reflex
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
reviste de avangardă (2007), și Avangarda românească și complexul periferiei (2007) sondează mai adânc decât ne-au obișnuit superficialii publiciști din contingentul lui Cernat. Acum însă, la a treia carte, a venit momentul să discutăm și despre defectele acestei rețete exegetice. Cel care-a lansat marota punctelor din oficiu e, la rândul lui, un important beneficiar al acestora. (Nu vreau să speculez mai mult și să spun că sintagma însăși se datorează în realitate unei autoscopii, deși Cernat aplică aici metoda
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
filozofi pe care îi putem aprofunda sunt cei de care ne-am simțit legați printr-o spontană empatie omenească. În schimb, cînd afinitatea inițială lipsește, împreunarea minții cercetătorului cu carnea operei autorului va fi precară. Vom asista la un efort exegetic care, desfășurat sub silnicia oarbă a unei ambiții auctoriale, va fi atins de sterilitate. Căci un comentariu e sterp cînd e făcut în lipsa unei elementare simpatii față de obiectul lui de studiu. Cazurile acestea nu-s rare. Sunt atîtea cărți de
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
in extremis perspectivei adoptate (e de constatat în această înverșunare tematist-bachelardiană un accentuat purism), Al. Cistelecan e de părere că în Seară la Miorcani prezența apei e prea la vedere, prea reflectată, ordonată, planificată pentru a-i putea susține ambiția exegetică restructurantă. În urmărirea fantasmei sale, criticul declară febricitant: "Trebuie s-o vedem acționînd (apa) acolo unde ea nu e ajutată de opțiunea conștientă, acolo unde totul i se opune, în mediile imaginative celei mai refractare, unde decizia conștientă a poemului
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
de comentarii fotablistice...). Din păcate, ignorăm de multe ori faptul că și în orașele de provincie fără tradiții universitare există destui oameni de carte entuziaști și înzestrați, autori ai unor cărți deloc provinciale. Fănuș Neagu. Povestirile magice e o premieră exegetică notabilă, mai întîi prin felul în care (Eugen Negrici dixit) autorul ei „repornește motoarele exegezei”, scoțînd „literatura lui Fănuș Neagu de sub mormanul formulelor simplificatoare care de două decenii încoace blochează procesul firesc al receptării” - între altele, demonstrînd cum temele și
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
editat de Victor Eremita, cuprinzînd hîrtiile lui A (2008) și vol II: Un fragment de viață editat de Victor Eremita, cuprinzînd hîrtiile lui B către A (2009). Mai mult temeinicia aparatului critic care însoțește fiecare volum - note lămuritoare și introduceri exegetice - o preschimbă pe Ana-Stanca Tabarasi într-o figură tenace a supliciului pe altarul danezului, căci munca aceasta atît de grea și avînd parte de o răsplată atît de ingrată, dacă mă gîndesc numai la disproporția dintre efortul depus și luarii
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai bun caz inadecvate, în cel mai rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars etapele teoriei culturale sărind direct de la Blaga în contemporaneitate, peste noțiunea
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
Iar ediția actuală, cuprinzînd îmbunătățiri, stilizări și completări punctuale, deși nu se deosebește în mod esențial de cea apărută acum opt ani, reprezintă forma finală la care a ajuns profesorul în încercarea de a descrie opera lui Noica. Dincolo de conținutul exegetic al volumului, sînt cel puțin trei lucruri care, la o lectură atentă, pot atrage atenția. Mai întîi, intenția autorului, una declarată fățiș, de a se mărgini la o descriere frustă a operei ca atare, titlu cu titlu și perioadă cu
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
pînă la reducerea caricaturală la portretul-robot al unui "fascist" incurabil, cum așadar corul acestora sporește tot mai mult, tocmai de aceea exemplul lui Ion Ianoși este unul ieșit din comun. Nici o urmă de încrîncenare sau de reproș travestit în observații exegetice nu răzbate din rîndurile cărții sale. Și astfel, fidel intenției sale inițiale, Ion Ianoși face exegeză prin comentariu de cărți și nu ideologie prin proces de intenție sau prin rostire de verdicte oportuniste. Al treilea lucru surprinzător este grija lui
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
derogări de la această regulă, ele vor porni numai din nevoia de a marca acele întorsături grave din viața lui Noica ce nu puteau să fie ocolite în încercarea de a-i surprinde întreaga personalitate. Din această cauză, în comparație cu grosul comentariilor exegetice din carte, pasajele privind viața lui Noica sînt puține și presărate din loc în loc. Și totuși, atîtea cîte sînt, lectura lor te face imediat să-ți pară rău că Ianoși nu a stăruit mai mult în indicarea detaliilor biografice pe
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
nu-l putem înțelege decît teoretic la nivelul fad al unor abstracțiuni sterile. Dacă însă nu-l ascultăm, atunci îl putem înțelege mult mai în adînc, pînă la nivelul unor intuiții umane. Iată cazul paradoxal la care poate duce respectul exegetic pentru dorința testamentară a unui filozof: îl asculți și riști a nu-l înțelege; nu-l asculți și îl înțelegi împotriva dorinței lui. Pesemne că Noica, pus în fața acestei situații, ar fi spus ceva de genul: după felul în care
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
ediția din l976 a cărții, ea însăși o ediție îmbunătățită și completată a celei din l974, constituie, fără îndoială, o victorie a profesionalismului și a rațiunii în fața aberațiilor de tot felul pe marginea operei lui Brâncuși. însă dincolo de valoarea ei exegetică, istorică și documentară, această carte are o excepțională valoare psihologică și se transformă pe nesimțite într-un adevărat reper moral. Ea oferă un model incontestabil de abordare, de înțelegere și de valorificare istoriografică a uneia dintre cele mai complexe personalități
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
agresiune căreia sculptorul îi este supus. Excedată de veleitarism, de platitudine, de extaze facile și de filosofări aberante, în dauna rigorii și a perspectivei raționale, opera lui Brâncuși nu a reușit să se impună convingător în cultura noastră contemporană. Amatorismul exegetic a creat iluzia că se poate spune orice, oricum și în orice împrejurare, fără minimul risc al vreunei sancțiuni. Și în loc să se consolideze în timp, să capete pregnanță și autoritate, imaginea sculptorului s-a alterat în asemena măsură încît nici
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
care antrenează gîndirea blagiana în contextul european al chestiunii este Ioana Em. Petrescu 3. Regretată exegetă demonstrează disponibilitatea spiritului blagian de a fi conexat unor remarcabile direcții ale spiritului european, altele decît cele indicate ferm de chiar opera lui. Centrul exegetic al capitolului „Despre metaforă”, din lucrarea citată a Ioanei Em. Petrescu, e constituit de apropierile pozițiilor teoretice ale lui Lucian Blaga și Paul Ricoeur, în definirea metaforei. Argumentele Ioanei Em. Petrescu sînt oferite de cele două studii: Geneză metaforei (Lucian
Personanță și/sau funcție transcendentă by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/4915_a_6240]
-
într-o lume fără sens, degradată, desacralizată, căreia Eugčne Ionesco îi opune Ťlumea împlinităť dinainte de cădere, care nu poate fi regăsită decât prin har". Portretul lui Eugčne Ionesco, purtând semnătura lui Marie-France Ionesco, va figura de acum încolo în galeria exegetică ionesciană sub semnul "antidotului" numit éclairage de l'humour: "Repet, fac literatură ca să regăsesc acea frumusețe, intactă, în noroi. Și cărțile, și piesele mele sunt o chemare, expresia unei nostalgii, caut o comoară scufundată-ntr-un ocean, pierdută în tragedia
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
condiția unei subordonări de ordin politic (fie și tacite). Admise și încurajate nu chiar în beneficiul tuturor... Indiscutabil, bardul Necuvintelor rămîne o figură remarcabilă a literelor noastre, o schiță de geniu, impresionantă fie și pentru imensa reputație a cărei trenă exegetică încă nu dă mari semne de epuizare (cu toate că așteptatele clivaje negative s-au înmulțit). Și acum îngăduiți-mi o amintire, relevantă pentru ceea ce reprezintă tirania modei. După ce și-a publicat eseul despre Nichita Stănescu (Descrierea unui poet), Ion Negoițescu mi-
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]