645 matches
-
al VI-lea î.Hr., s-au ab]țuț dezastrele prezise: Ierusalimul a fost distrus, conduc]torii evrei și meșteșugarii iscusiți au fost trimiși în exil la Babilon, iar Cirus al Persiei a cucerit, în schimb, Babilonul. Politică persan] a permis exilaților evrei s] se întoarc] și s] reconstruiasc] din ruine orașul Ierusalim și templul. În secolul al V-lea î.Hr., o serie de lideri puternici ai evreilor, precum Ezdra și Neemia, au preluat conducerea, c]utând s] impun] identitatea evreilor nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exilul nu a fost de cele mai multe ori decît suma exilaților. În acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atîtea exiluri cîte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate Întoarce În țara din care a fugit fără să Își primejduiască libertatea. Astfel, exilul se caracterizează prin asumarea conștientă de către individ a responsabilității de a acționa public pentru a face cunoscută situația țării din
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării În anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa În țara gazdă și are, În ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, În timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, avînd astfel valențe negative mai pregnante. În ceea ce privește situația
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
persistența consecințelor sale se mai află Încă Într-un proces de transformare”. Autoarea consideră că scopurile erau comune tuturor: să decidă deopotrivă asupra identității culturale a românilor, să intermedieze Între cultura română și cea a țării gazdă, să fie pentru exilați foruri ale Întîlnirii și schimbului de idei. Însă, așa cum rezultă din cele mai multe scrieri ale exilaților, scopul declarat era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. În acest sens, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
fiind cel de-al cincilea an al apariției deoarece se dorea continuarea publicației cu același nume de la București. Unul dintre scopurile declarate ale revistei era să convingă cercurile de stînga din Franța de oportunitatea unei acțiuni occidentale În România, căci „exilații socialiști sînt În același timp și socialiști convinși. Un francez social-democrat nu poate rămîne insensibil la apelurile lor”. În fine, ziaristul Ion Dragu a publicat Cahiers Roumains, care combină articole de analiză politică cu altele de interes comun pentru exilații
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
consemnarea bibliografică reciprocă, În recenzii sau comentarii și În apariția unor articole semnate de autori care trăiau În Spania, de pildă, În publicații de la Paris și nu numai. În final, se impun cîteva observații referitoare la măsura În care acțiunile exilaților au avut sau nu impact asupra audienței. În acest sens, este utilă comparația evocată de Neagu Djuvara, care susține că există două trăsături esențiale ce deosebesc exilul de la 1948 de cel de la 1848. În primul rînd, durata pe care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
artei, poezia și eseistica lui puțin scorțoasă, cultă în chip excesiv, însă profundă și originală, apără totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut în cerul marilor modele. El însuși, ca om, trecea până de curând printre noi ca un prinț exilat, abstras și melancolic, de o melancolie puțin studiată, voievodală. Am avut sentimentul, citindu-l și observându-l de la distanță, că poetul își construise un stil al personalității și se identificase, în cele din urmă, în viață și poezie, cu el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
își împarte hrana și hainele cu cel sărac și îi îngroapă pe morți, punându-și viața în pericol. Motivul lui Tobit care-i îngroapă pe cei morți ar putea face aluzie la avertismentul anterior al lui Ieremia: israeliții judecați și exilați sunt acum uciși și lăsați neîngropați. Dintre toate virtuțile lui Tobia, cea mai mare era faptul că îi îngropa pe cei morți (1,18-20; 2,3-8; 4,3-4; 6,15; 14,10-13). Unii dintre cei ale căror trupuri le înmormânta
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Fiul lui Carol, Mihai, minor, devenea moștenitor al tronului. După adoptarea acestor legi, problema succesiunii la tronul României a fost declarată închisă de guvernul liberal. În anii următori, 1926-1930, oamenii politici români au reactivat problema dinastică, stabilind contacte cu prințul exilat. După moartea regelui Ferdinand, survenită la 20 iulie 1927, Mihai a devenit rege și a intrat în funcțiune Regența, alcătuită din prințul Nicolae, Patriarhul României, Miron Cristea și Gheorghe Buzdugan. După moartea liderului liberal Ion I.C. Brătianu, la 24 noiembrie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cuvântările sale. Proclamat șef al organizației liberale din Iași, în toamna anului următor, tânărul Brătianu a intrat în legătură cu cei care "complotau aducerea prințului Carol". Nemulțumit de rolul pe care îl juca în conducerea Partidului Liberal, el păstra legătura cu prințul exilat, prin intermediul colonelului Paul Teodorescu 81. În seara zilei de 6 iunie 1930, prințul Carol s-a întors în România, punând deschis problema Restaurației. În noaptea de 6/7 iunie 1930 au fost chemați în audiență Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Grigore
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sunt cei care le asigură traiul de invidiat numeroșilor funcționari de la "Free Europe".[...] Eliberarea popoarelor din Est? este ultima grijă care ar putea da dureri de cap acestor legiuni de funcționari"59. Scrutată de cinicul Donald Reginald Godstone, prieten al exilaților, UNESCO, instituție al cărei angajat se afla, și-ar merita numele de "UNESCOPROSTIA"60, iar descifrarea inițialelor ar fi mai adecvată prin: "Dezorganizarea Națiunilor Neunite Împotriva Educației, Științei și Culturii"61. Interesant este că indignarea acestui lord față de "UNESCOPROȘTI" și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Lectorii conservatori au declarat poemul lui Eliot "vaca sacră a poeziei", "piece that passes understanding" (poemul se încheie cu un cuvânt pe care Eliot îl explică prin sintagma "peace that passeth understanding"). Romanul lui Joyce a fost declarat obscen și exilat multă vreme. Abia după decenii bune de lecturi repetate a început industria comentariilor, care continuă și azi. Un roman de Fielding sau Dickens putea fi citit și fără descifrare. Marea inovație a moderniștilor e că pun lectorul / criticul la treabă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tații și se căsătoresc cu mamele, ca Oedipxe "Oedip", sau Își ucid mamele pentru a răzbuna moartea taților, ca Orestexe "Oreste". Sunt istorii ale unor incesturi Între frate și soră, ca Macareusxe "Macareus" și Canacexe "Canace". Însă acestea sunt fapte exilate și proiectate Într-un trecut Îndepărtat, „vremea străveche”, Înțeles ca timp al mitului. Fără să se mai poată repeta În prezent, miturile au contribuit la formarea realității, consolidând-o și făcând-o imutabilă. În același timp, transferând orice vină În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ușile închise. Diavolul și bunul Dumnezeu, în Jean-Paul Sartre, Teatru, pref. Georgeta Horodincă, București, 1969. Repere bibliografice: Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 348-353; Moraru, Semnele, 281-288; Steinhardt, Critică, 41-45; Mihai Zamfir, Discreția și eficiența gândului, RL, 1986, 49; Mircea Mihăieș, Pagini (aproape) exilate, O, 1990, 1; Virgil Leon, Minimalism și mântuire ontologică, APF, 1991, 1-2; George Popescu, Dialogul generalizat sau Încercare de a raționaliza i-realul, R, 1991, 2; Ruxandra Cesereanu, De la „dialogul interior” la „dialogul generalizat”, ST, 1991, 2-3; Sorin Vieru, Mihai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
ci a fost inamicul public numărul unu. La Întâlnirea Kominform din iunie 1948, termenul „naționalist” a fost În premieră folosit În sens peiorativ pentru a condamna „devierea” titoistă. Acum, când toți adversarii din interior ai comunismului erau morți, Încarcerați sau exilați, ce mai amenința realmente monopolul sovietic al puterii? Intelectualii puteau fi cumpărați sau intimidați. Armata era la dispoziția forțelor sovietice de ocupație. Singurul pericol semnificativ pentru regimurile comuniste erau protestele populare, care puteau eroda serios legitimitatea statului „muncitoresc și țărănesc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cât și de la muncitori. În vreme ce creștin-democrații italieni colonizaseră statul, În Germania, UCD a colonizat atribuțiile statului. În politica economică, În protecția și serviciile sociale și În special În subiectul Încă delicat al diviziunii Est-Vest și al numărului mare de germani exilați, UCD era ferm pe poziții ca partid-umbrelă al centrului majoritar - o premieră În cultura politică germană. Principala victimă a succesului UCD a fost Partidul Social-Democrat (PSD). La prima vedere, acesta ar fi trebuit să aibă o poziție mai bună, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Smith, John Stuart Mill ș.a.) sunt, de fapt, scoțieni. Edinburgh a fost capitala intelectuală a Marii Britanii la Începutul erei industriale, iar Glasgow nucleul radical al laburismului britanic În primii ani ai secolului XX; mai mult, afaceriștii scoțieni, patronii scoțieni și exilații scoțieni sunt cei care au descoperit, au populat și au administrat mare parte din imperiul Angliei. Scoția s-a mândrit dintotdeauna cu o identitate separată și distinctă: chiar și la apogeul centralizării În Marea Britanie, ea a menținut un sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exil. Îl devient chercheur en philosophie et esthétique au CNRS et collabore en même temps avec la Radio Free Europe où îl a deux émissions : " Actualitatea culturală românească " (" L'actualité culturelle roumaine ") et " Povestea vorbei (pagini uitate, pagini cenzurate, pagini exilate) " (" L'histoire de la parole (pages oubliées, pages censurées, pages exilées) ". Dans le volume Pitești, laboratoire concentrationnaire (1949-1952), publié en 1981, Virgil Ierunca dénonce le travail de " rééducation ", c'est-à-dire l'expérience de la terreur, utilisée comme moyen de destruction psychique dans
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și promovează o literatură de calitate, prin difuzarea scrierilor lui Ion Druță, Grigore Vieru, Vasile Vasilache, George Meniuc, Nicolae Costenco, Petru Cărare, Serafim Saka, Nicolae Dabija. Seria nouă a susținut procesul de renaștere națională, valorificând literatura română, în genere cenzurată, exilată, marginalizată (Doina și articole ale lui Mihai Eminescu, operele lui Constantin Stere, Andrei Țepordei, Leon Donici ș.a.). Au apărut aici articole despre scriitori români consacrați, precum și grupaje de versuri și nuvele ale acestora, s-a rezervat spațiu articolelor despre așa-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285664_a_286993]
-
pe o lună de iarnă, acest gest avea o anumită greutate. Se poate ca Ceaușescu să fi acordat vizele și ca să înlăture unul din subiectele ce puteau fi criticate de către americani. Pe 2 aprilie, nouă baptiști, printre care și preotul exilat Pavel Niculescu, au înființat Comitetul de Apărare a Libertății și Conștiinței Religioase sau ALRC. Scopul comitetului era acela de a aduce la cunoștința Occidentului persecuțiile religioase din România. Grupul milita, de asemenea, pentru o "religie liberă într-un stat liber
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]