1,411 matches
-
necesară apropierea Bisericii Ortodoxe Române de Sfântul Scaun de la Roma. La Viena se află un frumos locaș de închinăciune vizitat și sprijinit de Patriarhia de la București. Italia numără în prezent cam tot 200.000 expatriați iar dacă se adaogă și exilații din Basarabia cifra este mult mai mare. Maria Vittoria Ionutas-Pușcașu, veterană a rezidenților români în Italia, prin organizația pe care o conduce, încurajează importuri în Italia, stimulează întâlniri între agenți economici pentru constituirea de societăți mixte, organizează expoziții și bineînțeles
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
de Societatea Română din Australia, curator al Bisericii Ortodoxe din Melbourne. Departe de țară, identificați cu poporul țării de adopție, adesea izolați, cei din diaspora nu-și uită țara. Mediul familial este sanctuarul în care se adună mănunchiul părintesc al exilaților. Aici s-a rezidit o patrie. În multe case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
un necesar coeficient de devianță, fără să-i transforme inevitabil în judecători sau mai rău în procurori ai realului. Lupta pentru adevăr este însă, mai întîi, una contra erorii. Cît privește devianța, dar și formele ei: marginalii, marginalizații, ereticii, devianții, exilații, disidenții, Morin sesiza existența unui potențial de devianță și de oficialitate care generează, la intelectuali, "apariția de devianțe în oficialitate și de oficialitate în devianță"; cea dintîi, devenită deopotrivă tendință și dominantă, se poate transforma într-o oficialitate de interior
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
progres, nici la ierarhie în artă. Însă împlinirile sale rămân dincolo de astfel de presupuneri, dispreț sau orgolii; este dreptul din naștere al unui geniu să inspire frică și uimire 27. Ultimii ani ai vieții lui au fost nespus de triști: exilat de cetatea lui iubită pe care nu a mai revăzut‑o, asistând la înrobirea patriei, el a văzut rând pe rând dispărând toate marile figuri ale Renașterii. Din ce în ce mai singur, în‑ corsetat din toate părțile și persecutat de ideea morții, el
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
consacrate culturii, au în vedere și literatura exilului românesc. Comentariul Vintilă Horia și Premiul Goncourt consemnează momentul în care „literatura română s-a aflat la loc de cinste și de scandal. De cinste, prin atribuirea Premiului Goncourt pe 1960 scriitorului exilat Vintilă Horia, pentru emoționantul jurnal imaginar al lui Ovidiu la Tomis. De scandal, prin campania deșănțată dezlănțuită de Legația Republicii Populare Române de la Paris, cu ajutorul Partidului Comunist Francez, împotriva scriitorului român ce refuzase să privească măcar spre mâna întinsă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289326_a_290655]
-
ales în discursul de la Torino din 1923 și în Italy and fascism. La Torino, el a explicat motivele opoziției lui la "Statul panteist". La Congresul Internațional democratic popular de la Bruxelles, el a prezentat o moțiune prin amicul său, de asemeni exilat, Francesco Luigi Ferrari, care rezuma filosofia sa astfel: "Partidele sau grupurile democratice de inspirație creștină sînt opuse sistemelor antidemocratice care au apărut în Europa după război: fascismul și bolșevismul, două sisteme care au în comun o tendință dominantă spre dictatură
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
proveneau din asociația universitară catolică creată de iezuiți: Associación católica nacional de Propagandistas. Este și cazul lui Fernando Maria Castiella, succesorul lui Artajo și al lui Joaquin Ruiz Giménez, ministru al Educației între 1951-1956. Acesta a favorizat revenirea unor universitari exilați și a tolerat revistele nonconformiste. Dacă această deschidere a fost pusă la index în 1956 de către extremiștii regimului, în următorii ani Franco a ales catolicismul și modernismul. Atunci s-a impus noua forță a Opus Dei, fondată în 1928 de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Stat al Statelor Unite, Uniunea Creștin-Democrată a Europei Centrale, avînd reprezentanți cehi, polonezi, unguri, lituanieni, letoni, sloveni. Avînd inițial sediul la Washington, apoi la New York, iar din 1964 la Roma, rolul său a fost în principal acela de susținere a exilaților, de a difuza informațiile prin intermediul postului de radio Europa Liberă și prin revista lunară Christian Democratic Review, a cărei preocupare majoră era introducerea drepturilor omului în Europa sovietică. Timpul nu a fost favorabil UCDEC-ului: plictiseala americanilor, care a dus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
prin revista lunară Christian Democratic Review, a cărei preocupare majoră era introducerea drepturilor omului în Europa sovietică. Timpul nu a fost favorabil UCDEC-ului: plictiseala americanilor, care a dus la tăierea resurselor financiare, menținerea unui discurs de război rece la exilați, cînd lumea intra într-o fază de destindere și cînd Sfîntul Scaun inaugura o Ostpolitik, existența disputelor din interior, toate acestea au condus la o anumită paralizie. Ultimul congres al UCDEC a avut loc la New York, în decembrie 1971. Unele
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unii se aflau la Paris, unde umpleau ziarele cu articole, „sperând să câștige simpatia Europei.” Alții au rămas în zona frontierelor și le promiteau compatrioților că , odată cu venirea primăverii, cauza lor va triumfa”. Consulul rus era convins de faptul că exilații pun la cale un complot. In Principate, producea mirare atitudinea pasivă a puterilor europene. Turcia era încă puțin sprijinită de către Anglia și Franța, aflându-se în continuare sub presiunea diplomației țariste. în același raport înaintat lui Nesselrode, Kotzebue considera că
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
lui Ioniță Popovici și „conjurația confederativă”. Pentru a-și asigura continuitatea domniei, prințul Sturdza a fost determinat să pună în aplicare unele măsuri de ameliorare, în limitele permise de Regulamentul Organic. Adevărul despre cauza românească era propagat de către majoritatea românilor exilați prin toate mijloacele aflate la îndemână în ac el timp: memorii, note, petiții, scrisori, articole de presă. Era o perioadă în care a sporit foarte mult nemulțumirea față de puterea protectoare, care- susținea pe domnul Moldovei și care supraveghea cu atenție
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
din România, pentru că acesta este adevăratul omagiu adus femeilor în număr atât de mare care au fost condamnate politic, și nu ziua de 8 martie, creată fals de regimul care oprimă pe femeia română. Cu mulțumiri Un grup de români exilați, [noiembrie-decembrie] 1983, difuzată la 25 decembrie 1983 Mult stimate domnule președinte, De ani și ani de zile colindați lumea în lung și în lat, împreună cu alți tovarăși din conducerea de partid. Ați putut constata pe viu modul de viață de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
transforma Ierusalimul în oraș grecesc, Antioh abolise sacrificiile și sărbătorile, interzisese circumcizia, respectarea sabatului și regulile kașrutuluiw. În cartea lui Daniel, criza contemporană nu este reprezentată direct, ci dusă cu patru secole în urmă, în epoca exilului babilonian. Daniel, un exilat, este răsplătit pentru loialitatea față de iudaism, devenind destinatarul profețiilor vizionare despre evenimentele istoriei viitoare. Viitorul este prezentat ca o suită de lupte și succesiuni între regatele pământului. Când va veni sfârșitul, regii aceștia vor pieri și tumultul istoriei va înceta
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca nefirească și provizorie, este făcută tolerabilă doar de promisiunea biblică a unei întoarceri. Izbăvirea, care este restaurarea raportului dintre Dumnezeu și Israel, s-ar împlini prin întoarcerea poporul lui Israel pe pământul său, restabilirea autonomiei sale politice și "adunarea exilaților"ppp. După distrugerea Primului Templu, profeții îi încredințaseră pe exilați că situația lor nu va dura. În Biblie, speranța în viitor este omniprezentă. Isaia și Ieremia profețesc venirea unui rege din neamul lui David, a cărui domnie va fi fericită
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
biblică a unei întoarceri. Izbăvirea, care este restaurarea raportului dintre Dumnezeu și Israel, s-ar împlini prin întoarcerea poporul lui Israel pe pământul său, restabilirea autonomiei sale politice și "adunarea exilaților"ppp. După distrugerea Primului Templu, profeții îi încredințaseră pe exilați că situația lor nu va dura. În Biblie, speranța în viitor este omniprezentă. Isaia și Ieremia profețesc venirea unui rege din neamul lui David, a cărui domnie va fi fericită. Dar, în epoca Primului Templu, iudaismul nu este încă o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
începutul Creației 39. Distrugerea și creația își urmează una celeilalte, și astfel se naște lumina după întuneric, într-o viziune ciclică făcând parte dintr-un scenariu divin care se repetă, în paralel cu derularea lineară a istoriei. Limba iudeospaniolă, limba exilaților din Peninsulă, păstrează, de altfel, urma acestei viziuni în proverbul Tanto eskurese es para amaneser: Noaptea nu-i nicicând mai neagră ca înainte de ivirea zorilor". Nu este de mirare, în aceste condiții, că în lumea sefardă continuă în deceniile de după
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Creștinismul era marele tiran, principalul adversar. Fără îndoială, aici ar trebui să căutăm sursa febrelor mesianice care par să străbată întreg secolul al XVI-lea. Un eveniment de importanța expulzării din Spania era de natură să reactiveze aceste așteptări printre exilați, așa cum o atestă gândirea unor autori ca Isaac Abravanel. Dacă este greu astăzi să măsurăm intensitatea suferinței simțite, deoarece timpul a atenuat până aproape de uitare evenimentul care a marcat în profunzime generații la rând, cum continuă să facă și astăzi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a cărei mărturie este tocmai această istorie de suferință? Valea plângerii, cronica lui Iosif Ha-Cohen, este revelatoare, fie și numai prin titlu, pentru ce avea să se rețină, în secolele următoare, din ceea ce a fost istoria evreilor. Urmaș al unor exilați din Spania, stabilit în Italia Renașterii, Iosif Ha-Cohen scrie o primă versiune la Voltaggio, în 155847. Redactarea acestui text este inseparabilă de deteriorarea situației evreilor italieni sub domnia lui Paul al IV-lea, care culminează cu autodafeul de la Ancona din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al expulzării, care va continua să alimenteze un curent mesianic subteran deja prezent în Peninsula Iberică. Istoria de suferință este înscrisă în această cronică dublată de cuvinte de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au fost scrise zece opere istorice evreiești importante. Din cei opt autori, cinci sunt exilați sau descendenți ai exilaților din Peninsula Iberică. În afară de cretanul Capsali, numai doi provin din medii ne-sefarde (Mantova și Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Aceste apariții se înscriau în valul de publicări ale surselor care însoțea atunci producerea în Europa, de către savanții așkenazi, a unei istorii evreiești moderne, care ținea, pe de altă parte, de un evident demers identitar. Istoria suferințelor evreiești scrisă de exilații sefarzi, în care expulzarea din Spania își găsește și ea locul, își face astfel intrarea în memoria modernă a suferințelor evreiești. Sunt astfel legate cele două fețe ale iudaismului, sefardă și așkenază, și moștenirea lor comună, suferința. În secolul al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
resurgență a antisemitismului. În acest climat complex și inedit se cristalizează în Franța conexiunea genocid-Israel. Majoritatea evreilor din Africa de Nord conștientizează Holocaustul în metropolă. În exil se face această apropiere care, pe de altă parte, îi împiedică în același timp pe exilați să-și exprime propriile suferințe în fața evreilor care au trăit traumatismul celui de-al Doilea Război Mondial și al deportării. Exilul lor era sortit tăcerii, în timp ce tăcerea în privința Holocaustului se rupea treptat începând din anii 1970. Din conflictul israeliano-arab decurg
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
așkenazi, aceștia au ieșit acum din tăcere pentru a-și asuma plenar și uneori cu furie o urgentă "datorie de vigilență". În marea lor majoritate, cărțile despre antisemitism apărute în Franța după a doua Intifadă au ieșit de sub pana acestor exilați sefarzi sau a copiilor lor. Toți cred că evită astfel capcana în care au căzut israeliții sau așa-numiții evrei autohtoni și imigranții așkenazi dintre cele două războaie mondiale, cărora li se reproșează poate pe nedrept că n-au fost
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Exilul îi va spori scriitorului notorietatea în Occident, fapt pe care el nu l-a dorit și care nu-i va aduce satisfacție sufletească. În tot acest timp, cea mai mare dorință a sa rămâne revenirea în țară. Condiția de exilat în Occident a fost percepută de Soljenițîn într-un mod pe care scriitorul l-a descris prin metafora bobului de grâu între pietrele de moară. El s-a simțit captiv între două sisteme la fel de strivitoare. Soljenițîn îndurase povara sistemului comunist
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și de simetrii. Condiția de bolnav este comună celor doi, naratorul-personaj și Bobrov, dar aceștia intră mai ales într-o relație de opoziție. Pentru început, ei sunt plasați la poli opuși pe criteriul statutului social: fostul deținut, cu statut de exilat, și omul liber. Această opoziție se accentuează odată cu dezvăluirea identității sociale a lui Bobrov, între omul care a avut de suferit din cauza abuzurilor regimului comunist și omul care a slujit acest regim. Greața resimțită de personajul principal în momentul în
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]