1,687 matches
-
în duh a unui popor care asculta cândva de legea lui Dumnezeu, ci și îmbătrânirea moștenirii sale genetice. Viitorul unor Biserici dezorientate, mai mult decât cel al unei națiuni în criză, depinde de zestrea tinereții. Îmbătrânirea populației se explică prin exodul masiv al tinerilor - al celor care în 1989 au sperat cel mai mult. Puține au fost contrareacțiile Bisericilor creștine sau ale instituțiilor seculare venite în întâmpinarea refugiului juvenil în mai destinsa și nu foarte neagra străinătate. Tot pentru liderii Bisericilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
loc privilegiat este, foarte simplu, Biserica. Autorul pare să treacă sub tăcere acest raport indispensabil cu locul chemării și al recunoașterii omului ca fiu sau fiică a Celui Preaînalt. Ieșirea din modernitate rămâne așadar problematică. Deși liturghia ne propune explicit exodul de sub puterea și stăpânirea veacului, aflăm din „Cuvântul înainte” al cărții că modernitatea este un operator transcendental, la care nu se poate renunța printr-un simplu act de voință individuală. Evident, într-un anumit sens, acest lucru este adevărat: cadrele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului iudaic al izbăvirii. „Egiptul” devine metafora captivității idolatre, „exodul” reprezintă eliberarea de patimi și botezul curățitor, iar „Canaanul” este imaginea paradisiacă a întoarcerii acasă. În tradiția patristică, succesul alegoriei - care nu este o metodă hermeneutică, ci o exigență a vieții „în Duh și adevăr” - n-a încurajat niciodată suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Kierkegaard o considera categoria supremă a gândirii. Istoria ne lasă să bănuim că, până la „obștescul sfârșit” al umanității, putem fi mereu tot ce-am fost - și chiar mai mult decât atât, în bine sau în rău. Așa cum ne arată cartea Exodului printr-un realism psihologic depășit doar de profeți, un popor învață din greșelile propriei istorii întotdeauna mai greu decât un ins angajat într-un proces de conștiință. Un popor nu învață din propria istorie, pentru că felul în care istoria este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vizita Îngerului Domnului, Cel care l-a chemat pe Avram în ținutul Moria (Facerea 22) și S-a luptat cu Iacov în puterea nopții (Facerea 32, 24-32), Cel care ardea precum para de foc în rugul nemistuit al lui Moise (Exodul 3, 2), Cel care „mergea înaintea taberei fiilor lui Israel” (Exodul 14). În sfârșit, mărturia lui Ioan este deplină: el vorbește despre „cele pe care le-a văzut” (I, 1, 1-3). Această încredințare oferită cititorului consună cu afirmația făcută în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ținutul Moria (Facerea 22) și S-a luptat cu Iacov în puterea nopții (Facerea 32, 24-32), Cel care ardea precum para de foc în rugul nemistuit al lui Moise (Exodul 3, 2), Cel care „mergea înaintea taberei fiilor lui Israel” (Exodul 14). În sfârșit, mărturia lui Ioan este deplină: el vorbește despre „cele pe care le-a văzut” (I, 1, 1-3). Această încredințare oferită cititorului consună cu afirmația făcută în prima epistolă ioaneică: „Ce era de la început, ce am auzit, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
își mai amintesc crizele „Regimului Constantinescu” sentimentul că istoria se repetă), a venit prea târziu pentru a relansa o societate civilă exsanguă, diminuată prin extenuarea veteranilor („revoluția permanentă”, chiar una care reconstruiește capitalismul, nu poate dura la nesfârșit) și prin exodul sau blazarea unei mari părți a tineretului de bună calitate, care ar fi putut prelua ștafeta. Emigrarea sau „exilul intern” în birourile corporațiilor multinaționale ori în alte posturi lucrative (inclusiv în funcția publică ori în medii) au decimat ceea ce putea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rus, s-a ridicat o altă lume, dar din nenorocire această lume amenință pacea Europei întregi. Principiile care sunt la baza politicii comuniste-integrale din Rusia sovietică au adus poporul la sapă de lemn, la ruină și de aceea a început exodul populației spre țările mărginașe și în care încă mai strălucesc: civilizația și umanitarismul „burghez”. În Basarabia s-au adunat toți acei scăpați, ca prin minune de gloanțele grănicerilor bolșevici. Dar, ce durere! Au pornit de-acasă câte patru sau cinci
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
toate vârstele și toate categoriile sociale. Din Duh creștin a pornit orice inițiativă și în spirit creștin s-au desfășurat toate activitățile. A. Opera de Ocrotire și Asistență. Opera pentru refugiații din Basarabia, Bucovina și Transilvania În primul ceas al exodului de refugiați din Basarabia, Bucovina și Transilvania, Asociația în colaborare cu Comisariatele refugiaților și cu Soc. Națională de Cruce Roșie a României a pornit la opera de ajutorare a fraților refugiați. În colaborare cu Crucea Roșie activitatea A.C.F.-ului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Emigrația apare astfel ca o reacție de refuz, de respingere a unui corp străin - ideologia oficială care acoperea ca o apăsare întunecată toate domeniile vieții în țară. «Fremde im eigenen Land», «străin în propria țară», iată motorul care împinge acest exod.” În această situație, de înstrăinare și izolare, păstrarea tradițiilor culturale devenea un imperativ, determinând crearea acelui microcosmos de apărare împotriva unei lumi necunoscute, puțin primitoare. Rolul de cultivare a literaturii române clasice și moderne sau de promovare a aparițiilor noi
CAIET DE LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286001_a_287330]
-
treizeci de arginți, sumă exactă, spre deosebire de „argintul” din Marcu. Suma respectivă nu trebuie luată à la lettre. Ea nu reprezenta mare lucru, aproximativ zece mărci germane vechi, cam douăzeci de euro. Pentru Însuși Mesia e o sumă absolut jignitoare! După Exod 21,32, „dacă un taur Împunge un slujitor sau o slujitoare, să se dea treizeci de didrahme de argint stăpânului lor”. Isus echivalat cu un rob Împuns de taur! Conexiunile scripturistice trimit la Zaharia 11,12 (kaˆ œsthsan tÕn misqÒn
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fățărnicia (hypokrisis)”, spune Isus. Luca nu acordă prea multă atenție logion-ului nostru. Acesta pare cumva lipit. Pasajul referitor la vindecarea mutului apare În capitolul 11, foarte departe. Luca trimite Însă direct la episodul minunilor săvârșite de „degetul lui Iahve” din Exod și la tema, esențială, a Împietririi inimii, care apare explicit și la Marcu. În ce privește „degetul lui Dumnezeu”, trebuie spus că În Septuaginta apar trei expresii echivalente: „degetul lui Dumnezeu” (Ex. 8,15); „mâna lui Dumnezeu” (Ex. 3,20); „brațul lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Iahve eliberează poporul lui Israel din robie politică; Isus eliberează sufletele opresate de demoni. La un al doilea nivel de lectură, adevărata analogie care trebuie subliniată este aceea Între Împietrirea inimii fariseilor (Marcu) și Împietrirea inimii poporului lui Israel În timpul exodului. Poporul lui Israel nu numai că nu-și arată gratitudinea față de Iahve, eliberatorul, dar nu face decât să vocifereze și să se opună ireverențios voinței Sale, trădându-L sistematic: „Și Domnul a grăit către Moise: Oare până când Mă va mânia
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
minunilor săvârșite de Isus. Fariseii Îl Încearcă pe Isus (peirazontes auton: Mc. 8,11) cerându-i semne/minuni. Generația/ he genea cere un semn (Mc. 8,12): „generația/neamul” are sens peiorativ și trimite automat spre „generația pustiei”. Așa cum evreii exodului se Îndoiau de Moise, generația prezentă se Îndoiește de Isus. Această analogie devine miezul discursului rostit de primul martir, Ștefan, În fața acuzatorilor săi: „Pe acest Moise - pe care ei l-au tăgăduit zicând: Cine te-a pus căpetenie (archonta) și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și la urechi/aperitmetoi tei kardiai kai tois osin), voi Întotdeauna vă Împotriviți (antipipto: a cădea Împotriva/țineți piept) Duhului Sfânt: precum părinții voștri, așa și voi!” (Fapte 7,51) Temele cheie se regăsesc În capitolul 63 din Isaia (LXX): exodul sub conducerea lui Moise; Învârtoșarea inimilor și, mai presus de toate, amărârea Duhului Sfânt. „Ei n-au crezut și au amărât Duhul Lui sfânt” kaˆ parèxunan tÕ pneàma tÕ ¤gion aÙtoà, 63,10). Nu există În Vechiul Testament un verset mai
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
kakèqh MwusÁj di' aÙtoÚj, Óti parep...kranan tÕ pneàma aÙtoà, kaˆ dišsteilen ™n to‹j ce...lesin aÙtoà.). Iată, pe scurt, rezultatele anchetei. Blasfemia Împotriva Sfântului Duh se Înscrie În „pattern”-ul vetero-testamentar al neascultării, obrăzniciei, rebeliunii lui Israel În timpul exodului. Blasfemul prin cuvânt trebuie pus În corelație cu Împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei Încăpățânări
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
TM. În continuare mă voi opri asupra a două tipuri de diferențe Între TM și LXX: 1) abrevierile sau dezvoltările (fie de o parte, fie de cealaltă) ale unor pasaje ori capitole și 2) inversarea ordinii unor capitole sau versete (Exod, Proverbe, Siracidul, Iezechiel etc.). Cu această chestiune ating punctul central al textului de față. Urmărind neconcordanțele dintre cele două Biblii și raportându-ne apoi la versiunea ortodoxă sinodală, vom obține un grafic pe baza căruia vom putea oferi un diagnostic
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
-ne apoi la versiunea ortodoxă sinodală, vom obține un grafic pe baza căruia vom putea oferi un diagnostic. Pentru divergențele dintre LXX și TM folosesc excelentul capitol IV, redactat de Olivier Munnich, din La Bible grecque des Septante. Sfârșitul cărții Exodului. În LXX instituțiile cultice sunt descrise de două ori. Prima descriere (cap. 25-31) concordă În mare cu descrierea din TM. Pentru a doua descriere, TM are Însă foarte multe elemente suplimentare față de LXX. Capitolul 36, 8-34 oferă În greacă o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
șase rânduri În plus față de TM (parte din aceste șase rânduri suplimentare au fost descoperite la Qumran, semn deci că LXX prezintă un text mai vechi decît TM). În TM (urmat, cum am văzut, de tălmăcitorii români pentru fragmentul din Exod) versetul 43 spune doar atât: „Neamuri, slăviți poporul său, căci el va răzbuna sângele slujitorilor săi, va face să cadă răzbunarea asupra vrăjmașilor, răscumpărând astfel pământul și poporul său”. Traducătorii români, dornici să concilieze, se pare, cele două versiuni (prin
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dumnezeu”). Căci El va răzbuna sângele robilor Săi (În loc de „căci sângele fiilor Săi e răzbunat”) și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!” Așadar În cazul Exodului s-a optat pentru versiunea TM, iar În cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX. Iosua. Dar nu mai departe de capitolul 20 din Iosua/Isus Nave, traducătorii dau
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
capul volumului și În ciuda teoretizărilor juste din prefață (mai ales În pagina 11), pseudo-tradiției analizate mai sus. Fac doar câteva observații critice punctuale (lista mea de lucru numără sute de exemple): lipsa cărții a IV-a a Macabeilor; situarea pasajului Exod 38,8 În capitolul 39, după TM, nu după LXX; În 1Regi 17, episodul luptei Între David și Goliat, se păstrează dubla sursă, ebraică și greacă; În Ieremia, versetele 17,1-4, absente În LXX, sunt prezente În Ananaia; la fel
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
corabia” este banal. Problema ridicată aici de traducere se află În altă parte și mărturisesc că am avut câteva nopți nedormite din pricina ei. De ce? Pentru că „arcă”, În greacă, este kibotos, strămoșul românescului „chivot”. Tot kibotos este folosit și de traducătorul Exodului pentru a numi „chivotul legământului”. Aceasta este o caracteristică a LXX, de a folosi același cuvânt atât pentru ambarcațiunea lui Noe, cât și pentru cufărul din lemn În care vor fi păstrate tablele Legii. În textul masoretic sunt doi termeni
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
O Moldovă pastorală, a unui timp legendar, este „bruscată” de intervenția arheologului A., ce caută urme antice și sfârșește în elucubrații etimologice (Prutul provine din Brutus, lacul Brateș din Brutis, movila Găiatei din Gaeta). Moldova arhetipală, a genezei naționale prin exodul din Maramureș în „Dacia Transalpină”, este figurată în nuvela Dragoș. Evul Mediu național, contaminat de trăsături occidentale: cavalerism, eros spiritualizat, frenezie religioasă, se împărtășește de virtuți eroice, transpuse în romantism în slujba ideii patriotice. Ștefan cel Mare sau Petru Rareș
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
stani, postfața edit., București, 1996. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 62-64; Atanasie Nasta, „Un veac de poezie aromână”, TBR, 1986, 15; Constantin Cubleșan, Literatura pentru copii, RL, 1989, 22; Dicț. scriit. rom., I, 530-531; Ovidiu Ghidirmic, Un roman-epopee al exodului românesc, R, 1998, 7-8; Opriță, Anticipația, 449-450. I.O.
CANDROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286064_a_287393]
-
Există, de asemenea, o tendință vizibilă către concentrarea poeziei și condensarea lirismului, tot în manieră blagiană: „În timp ce stăm aici,/ Ca niște copaci credincioși,/ Cineva/ Mână spre pântecul cald al pământului/ Caii albi ai luminii.// În urmă,/ Pădurile/ Și-au început exodul” (Credință). Treptat, poeta va evolua către o personalizare accentuată a discursului liric, ajungând, în cel mai bun volum al său, Portret după natură (1989), la o poezie de „esențe puternice”, în care imaginația se eliberează, iar resursele robuste ale feminității
CARIANOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286107_a_287436]