98,675 matches
-
amintirea lui... De meditat de asemeni asupra Asiei lipsită de cavalerism și de milă creștină. Mila, ca o contrazicere a triumfului biologic. Politețe feroce ascunzând o cruzime, o agresiune atent pregătită. Și fraza asta între ghilimele strecurată între celelalte însemnări: "Experiența ne învață că partidul își ascunde întotdeauna intențiile îndărătul câte unui front popular." Cred că e din Petru Dumitriu. ( Adaug în 1990 sau Frontul salvării naționale, plus ca change plus c’est la même chose)... Die Gedanken sind frei... Ideile
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
necesar particulare, ci chiar impresia vizuală devine particulară. Flaubert introduce în descriere o iluzie optică, fapt menit să susțină particularitatea imaginii: nu vasul alunecă pe rîu, ci malurile alunecă în urmă vasului. Între mobilitate și imobilitate, Flaubert caută să transmită experiență corporală a deplasării prin spațiu, accentuînd astfel subiectivitatea și particularitatea impresiilor senzoriale. Percepția se deplasează către prim plan. Accentuarea subiectivității percepției înseamnă accentuarea gradului de autonomie al imaginii. CoincidenȚă dintre începutul realismului și apariția imagisticii e o problemă de natură
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
nu și-a ascuns niciodată atracția pentru călătorii. Așa a cunoscut personaje, locuri și culturi. Artistul se confruntă astfel cu lumile străine, în Afganistan că și în Africa sau în India, supunandu-se încercărilor, reușind de fiecare dată să convertească experiență trăită într-o concluzie intimă. Să uiți de timp amintește de alt român al devenirii: personajul lui Goethe, Wilhelm Meister, acționează la fel. Călătoria favorizează și duce la descoperirea de sine. Altă sursă de îmbogățire: cărțile remarcabile. Brook le descoperă
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
că s-ar putea face apel la exercițiul explicării culturii prin cultură. Pe de o parte, prin virajele și mutațiile lui, el se apropie de artistul multiform care a fost Picasso, pe de altă parte, prin gustul pentru copilărie că experiența primară de ce maturizarea este un proces de declin e alături de Brâncuși când acesta zicea când nu mai ești copil, nu mai ești nici artist. După descrierea etapelor devenirii, Brook își permite să revină la copilărie, la simplitatea la care nu
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
inhibiții, creator de forme, de evenimente și de instituții el este inițiatorul Simpozionului de pictură, sculptură și ceramică de la Sângiorz Băi și al Muzeului de Artă Comparată din același oraș, aproape finalizat în acest moment Max Dumitraș a traversat toate experiențele artistice și a experimentat toate limbajele, de la cele tradiționale și pînă la cele de ultimă oră. Această neliniște permanentă, această nevoie imperativă de a fi pretutindeni, nu sînt, însă, semnul vreunei vanități ascunse sau al cine știe cărei abilități de a face
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
plecat în călătoria organizată la Sighișoara, așa că rămînem, ceilalț patru, să vedem... filme! (Din fericire, eu văzusem deja - pe casetă - polonezul Edi, plus Furia lui Muntean, așa că am două filme mai puțn.) Intacto (o poveste stranie, avînd la bază o experiență traumatică a autorului pe cînd era copil; scenariul & regia: Juan Carlos Fresnadillo - țneț minte acest nume!) este o revelațe: atît de impecabil - de profesionist, de subtil și de matur - încît nu pare, în nici un fel, film de debut. (Și totuși
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
celălalt mal al Dunării. Este un om care a văzut de aproape mirajul iugoslav de libertate și prosperitate, în căutarea căruia sute de români și-au găsit sfîrșitul în apele învolburate ale fluviului. Stabilit după revoluțe la Timișoara, cu o experiență jurnalistică de două decenii și un spirit de aventură înnăscut, Radu Ciobotea este, à priori, persoana ideală pentru postul de corespondent de război în fosta Iugoslavie. Spre deosebire de mulț colegi de-ai săi occidentali și chiar români, este de presupus că
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
de corespondent de război în fosta Iugoslavie. Spre deosebire de mulț colegi de-ai săi occidentali și chiar români, este de presupus că Radu Ciobotea are un background mult mai larg legat de evoluțile din țara vecină. În plus, structural și prin experiența sa de viață derulată la doi pași de frontiera iugoslavă jurnalistul timișorean are o perspectivă mult mai nuanțată decît alb-negrul în care presa internațonală a tratat acest conflict care a marcat ultimul deceniu din istoria Europei. Surd la cîntecele diversioniste
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
din țările pe care le acoperă Orient Express. Sunt țări a căror cultură literară mă entuziasmează. Și mai e ceva: cu toate că există multe aspecte ale istoriei recente a Europei care trebuie cu adevărat condamnate, există și multe alte aspecte ale experienței sociale și politice - inclusiv revoluția și războiul - despre care consider ferm că nu au dreptul să vorbească decât cei care le-au trăit. E și acesta un fel de respect. LV. Versurile tale sunt deopotrivă clare și ambigue, cum și
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
se potențează și dau naștere unei puteri metaforice de o mare rigoare și măiestrie. LV. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru tine un gen de jurnal? O rafinare a experienței într-un limbaj concentrat dar în principal accesibil? FS. N-aș crede că văd scrisul ca pe o formă de jurnal. Conținutul rândurilor pe care le scriu n-
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
și măiestrie. LV. Fie că e vorba de iubire ori compasiune, versurile tale comunică deschis sentimentul. Îți concentrezi ambiguitatea în calitatea imaginii, nu în încercarea de a masca experiența. E scrisul pentru tine un gen de jurnal? O rafinare a experienței într-un limbaj concentrat dar în principal accesibil? FS. N-aș crede că văd scrisul ca pe o formă de jurnal. Conținutul rândurilor pe care le scriu n-au decât un rol foarte mic în viața mea. Ceea ce nu înseamnă
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
de jurnal. Conținutul rândurilor pe care le scriu n-au decât un rol foarte mic în viața mea. Ceea ce nu înseamnă că nu pun preț pe conținut: el ține însă de o lume reflexivă interioară. În această lume gândurile și experiențele sunt oarecum paralele. Evident că tot ce trăim alimentează ceea ce scriem. Dar aș zice că măcar e o întârziere înainte să pun pe hârtie ceva ce mi s-a întâmplat. Resimt însă scrisul ca pe o relaxare. Mă echilibrează. Cu
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
altceva - cum ar fi traducerea culturală - încă mă folosesc de uneltele și ideile dobândite pe când meditam și scriam despre aceste probleme, mă tem că mi-a scăzut curiozitatea de atunci: probabil pentru că am găsit un mod de a-mi exprima experiențele ce țin de limbaj. Sigur că mai există multe altele. Poezia a fost principalul pentru mine de când mă știu: e mai profundă, mai bogată, mai neperisabilă decât proza. Poate proza e subminată de anecdotic. Și mai e ceva: Anglia vede
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
societate, așa că anul trecut am decis să încep un roman, Night Map. Nu e încă publicat. Mi-a făcut plăcere să-l scriu - a fost mai ușor decât să scriu poezie - și m-am gândit să mă folosesc de această experiență. Îmi plac romanele în versuri. Există o droaie de astfel de situații recente în engleză: Seth, Murray, Walcott, Raine, Carson... Voiam să scriu ceva mai lung. Dacă nu începeam romanul în versuri aș fi scris cu siguranță serii de poeme
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
ades sunt Rilke și urmașul lui, Tranströmer; Milosz; Carver; Bonnefoy; Murray; și un întreg grup de poete nord-americane: Clampitt, Glück, Carson și Graham. Lista e mult mai lungă. LV. Din lectura volumului Folding the Real nu aflu mai nimic despre experiențele tale imediate. Când te-ai născut, ce faci în prezent? Ce ai studiat, ce te-a dus către poezie? FS. M-am născut la Londra în 1963 și mi-am petrecut mare parte din copilărie pe coasta de vest a
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
forme preexistente sau posibile. Artistă complexă și neliniștită, cumulînd în același spațiu interese și disponibilități multiple, cu aceeași vocație a construcției ca și Irina Nicolau, Mihaela Șchiopu și-a conceput în așa fel mesajul încît el să acopere deopotrivă o experiență personală devenită, prin obiectivare, fapt cultural este vorba de prietenia cu Irina cît și propria nevoie de a se distribui în limbaj, de a organiza în absolut realități simbolice suficiente sieși. Acuitatea graficianului, vocația lui fondatoare, aceea a creației prin
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
traducătorii de literatură au o soartă ingrată. Ei nu devin vizibili decît atunci cînd traducerea e de tot proastă și deranjează la lectură. Din păcate, apar și multe traduceri de acest fel, chiar la edituri de prestigiu. Cronicarul știe din experiență cît de greu e să "repari" un text stîngaci și plin de erori; mai simplu ar fi să-l rescrii cap-coadă. Și sînt redactori "maniaci" care chiar o fac, anonim și gratis, confruntînd cu originalul, restabilind sensurile, topica și marca
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
românesc nu ar avea acces la opere importante ale literaturii clasice și contemporane. Nu întîmplător acești traducători buni, activi azi, sînt ei înșiși prozatori, poeți, eseiști sau universitari specializați pe cîte o arie lingvistică. Sau redactori de editură cu mare experiență. Gîndindu-ne să-i numim aici, ne-am dat seama că sînt totuși destui: ne-ar umple tot spațiul. Ei merită un amplu articol separat în corpul revistei. l Traducătorii, cum spuneam, sînt grav nedreptățiți. De la un timp însă, în ADEVĂRUL
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
alături de predilecția pentru montajul cinematografic al decupajelor diegetice ( după ce literatura recunoștea noutatea artei filmice dinainte de 1920) nasc un cu totul alt orizont de așteptare, deschis unui cititor nou, eminamente urban, alienat de un mult mai rapid ritm existențial, pentru care experiențele nu mai pot surveni decît de sub crusta celui mai banal traseu existențial. Era limpede, apoi, că Noul Roman devenea tot mai mult un fel de mașină de război care voia să impună un nou regim estetic una care continua să
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
care voia să impună un nou regim estetic una care continua să risipească armament cînd dușmanul zăcea de mult răpus sau plecase pe alte meleaguri văzîndu-și liniștit de treabă ( vezi, de pildă, Julien Gracq). Numai că, tocmai de aici, din experiența n-aș putea spune cît de autentică a Noului Roman s-a născut o direcție a literaturii franceze contemporane care consonează cu un Zeitgeist dezabuzat, nu acela al individului postmodern, cum s-ar crede, ci al europeanului postmodern, și nu
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
de lucruri. Dat afară din istorie, acest personaj aflat în pragul execuției de către călăii Noului Roman a început să semene cu noi cu europenii trecuți, în război, printr-o mult mai reală primejdie a exterminării fizice. Nu știu dacă o experiență o explică pe cealaltă. Cert e că, după ce Beckett a încercat să rupă personajul de coordonatele mundane, unii dintre romancierii anilor ’80 au convenit că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
coordonatele mundane, unii dintre romancierii anilor ’80 au convenit că, totuși, acestuia i s-ar cuveni o locuință și, în cele din urmă, un rest de istorie. Omul ca ființă-de-apartament În consecinȚĂ, o interpretare a apartamentului ca ultim refugiu al experienței umane ( transcriptibile estetic) o plasează într-o dimensiune etică. Putem recurge la diferențele specifice ale genului locuinței. Literatura de apartament nu poate fi, evident, azi, literatură de curte și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și claustrofiliei. Nici literatură
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
pentru că trecutul e mort, "inutil", iar viitorul consubstanțial prezentului apartamentul rămîne singurul moderator-tampon în această apocalipsă cu atît mai tragică cu cît e mai insignifiantă. Ce înseamnă literatura de apartament, astăzi? Pentru unii, apartamentul este singurul spațiu în care o experiență mai poate fi autentică apartamentul, scările blocului, magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte cîmpul de luptă ( defunct azi), natura, castelul, alcovul, chiar piața au devenit toate niște scene. Mă alătur, atunci cînd folosesc cuvîntul experiență, lui Olivier Mongin din cartea
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
singurul spațiu în care o experiență mai poate fi autentică apartamentul, scările blocului, magazinul, autobuzul sau autoturismul, pentru că celelalte cîmpul de luptă ( defunct azi), natura, castelul, alcovul, chiar piața au devenit toate niște scene. Mă alătur, atunci cînd folosesc cuvîntul experiență, lui Olivier Mongin din cartea sa Face aux scepticismes publicată în 1994, reluată și adăugită în 1998. Numai această carte ar merita o discuția aparte. Este însă suficient dacă-i rezum unele teze, spunînd că Franța culturală a anilor ’70-
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
la canale de transmisie a mesajului prea sofisticate, prea lungi ori prea înalte de unde, și în cazul ei, cuvîntul de ordine este autenticitatea ca echivalent estetic al noțiunii televizuale de live. Pentru Olivier Mongin supraviețuirea culturii este dependentă de posibilitatea experienței. În literatură, constată directorul revistei Esprit, două au rămas imaginile concurente ale experienței: cea a trecutului expusă ca mumie într-un mare muzeu istoric ( un trecut exterior experienței anamnezice) și cea a unor suculente și rudimentare felii de viață expuse
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]