9,869 matches
-
acestui neam"75. Arhimandritul considera astfel că părăsirea credinței strămoșești (ortodoxe) ar fi dus la "slăbirea sentimentului național, lucru urmărit cu statornicie de toți vrăjmașii neamului nostru mai ales după întregirea țării"76. De asemenea, în articolele cu tematică religioasă explicită, la un moment dat arhimandritul ocupându-se de Duminica Ortodoxiei, prezenta această confesiune ca fiind "dreapta credință", iar "depănarea firului trecutului" oricărei biserici, reprezenta și istoria directă a neamului 77. Dincolo de articolele cu tematica directă religioasă (deși toate fac trimiteri
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
termeni elogioși, privind activitatea sa de misionar ortodox printre țiganii vremii. Însă Drăgulin nu menționa nici un element privind implicarea lui Șerboianu în mișcarea cremaționistă din România, deși bibliografia pe care o utiliza (menționată doar în text și nu în referințe explicite, cum ar fi fost și firesc) preciza acest lucru: este vorba despre notița biografică conturată asupra arhimandritului de către Lucian Predescu în a sa Enciclopedie. Studiul lui Drăgulin mai ridică însă o chestiune importantă privind activitatea lui Șerboianu asupra tematicii cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în diverse ritualuri), aceștia au preferat după Șerboianu înhumarea tocmai pentru a se diferenția de celelalte popoare ale vremii. Dar ei continuau să creadă că "nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului"152 și de aceea focul era folosit la sacrificii (trimitere explicită la Moise, care preciza că, în cazul sacrificiilor pentru persoane lipsite de posibilități materiale, acestea ar fi putut compensa prin arderea unor pui de porumbei Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22). Cel de al doilea segment se fixa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
decedat"178. Sărbătoarea Paștelui din 1938 a constituit un nou prilej pentru Șerboianu de a încerca să arate concordanța învățăturilor creștine cu practica cremațiunii. În fapt, revista Flacăra Sacră consacra fiecărei sărbători religioase spații largi de expunere, urmărind același scop explicit. Desigur, arhimandritul Calinic I. Popp Șerboianu era cel mai potrivit să deslușească în sens cremaționist semnificația acestor sărbători și să transmită gândurile bune ale adepților cremațiunii către posibili lor simpatizanți, însă el nu a fost singurul care și-a asumat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ar fi semnificativă doar ca informație, certificând prețuirea de care se bucura arhimandritul printre adepții incinerării în epocă, scrisoarea sa de răspuns la acordarea de către Societatea cremaționistă "Oganj" din Belgrad a calității de membru de onoare cuprinde din nou trimiteri explicite la crezul său. Astfel, Șerboianu considera că cremațiunea răspundea ideii unui umanitarism universal, ajutând la ideea de înfrățire a popoarelor în fața morții. Prin urmare, el mărturisea că: Nu mi-am făcut decât o datorie de conștiință, cunoscând că numai clerul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care l-au precedat și din cauza căruia omul riscă într-adevăr astăzi să moară. Numesc praxis cunoașterea vieții ca acea cunoaștere în care viața constituie deopotrivă puterea care cunoaște și ceea ce este cunoscut de ea, procurându-i într-o manieră explicită "conținutul". Ceea ce caracterizează o atare cunoaștere, am văzut-o, este faptul că, în lipsa oricărui extaz, nu există în ea nici o raportare la o "lume" posibilă, oricare ar fi aceasta. Dimpotrivă, numesc teorie cunoașterea care definește această raportare. Teoriei îi revine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
avea ea mijloacele, lăsând deoparte orice impresie subiectivă și, astfel, orice discurs asupra și în jurul operei de artă, de a pune în evidență un corpus de cunoștințe riguroase, pozitive? Va consta proiectul său în a exhiba într-o prezentare obiectivă explicită ceea ce nu va putea fi recunoscut și stabilit în mod absolut cert decât în interiorul acestui mod de prezentare și prin el? În așa fel încât tot ceea ce va ține de această ajungere la aparență făcută posibilă de o metodă definită
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine fără distanță, fără medierea nici unei depărtări, nici unui În față și nici unei lumi, atunci, după spusele științei care nu cunoaște decât obiectivități, această interioritate absolută, adică viața însăși, nu există. Fără îndoială, știința nu formulează ea însăși această negare explicită a esenței interioare a vieții, și asta deoarece ea nici măcar nu are habar de asta, deoarece acolo unde își îndreaptă ea privirea viața nu apare de fapt niciodată. Nu este totuși mai puțin adevărat că munca sa cotidiană implică negarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
autonegarea vieții nu fondează doar "cultura" științifică, ci o afirmă ca fiind singura formă de cultură, aruncând neîncredere asupra formelor tradiționale care constau toate în dezvoltarea vieții absolute și își atribuiau în același timp o astfel de dezvoltare ca scop explicit. Așadar nu doar cultura științifică, nu doar eliminarea dorită și dictată de ea a tuturor celorlalte modele spirituale constituie trăsătura decisivă a "culturii moderne". Pentru faptul de a fi avut această consecință uriașă și de a fi determinat în istoria
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ceea ce suntem capabili să facem imediat ce înțelegem știința ca pe un mod de viață, ca ceea ce, încercându-se pe sine în fiecare punct al ființei sale, nu mai ignoră nimic din sine. Că această cunoaștere nu îmbracă forma unei gândiri explicite, și nici măcar a unei gândiri în general, ține tocmai de faptul că ea este o cunoaștere a vieții. Însă dacă știința știe ce face scoțând din joc viața, ea știe de asemenea ce este, fiind o formă și o manifestare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acest moment dovedi altceva decât că studierii vieții umane, adică a subiectivității interpretate în mod mai mult sau mai puțin confuz și întrezărite ca subiectivitate transcendentală și, în ultimă instanță, ca viața absolută a acestei subiectivități, i se substituie proiectul explicit de a dobândi despre om o cunoaștere științifică, adică obiectivă în dublul sens care a fost admis în așa fel încât scopul acestei obiectivități să implice scoaterea din joc a subiectivității care definește esența omului? În cazul științelor naturii, această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
asemenea fenomene și le definește, adică subiectivitatea lor originară și insurmontabilă? Ba mai mult, nu această respingere este oare cea care o motivează și, odată cu ea, motivează proiectul galilean însuși, privit, nu în efectivitatea operației sale și potrivit tematismului său explicit, ci în taina intentio sale, ca fiind el însuși o experiență subiectivă și o voire a vieții, cea de a se nega ea însăși? Din simplul punct de vedere metodologic, respectul pentru fenomen, adică pentru modul dăruirii sale pentru angoasă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale, ca ceea ce este și trebuie să fie, ca valoare absolută. Valorile fundamentale nu au alt conținut în afară de ceea ce este implicat în experiențele primare pe care viața le face din ea însăși, ele sunt propriul conținut al acestei vieți. Poziția explicită a acestor valori pentru ele însele, care rămâne excepțională, nu este decât autoafirmarea vieții sub forma auto-reprezentării sale. Însă această autoafirmare ca auto-obiectivare rămâne secundară în raport cu o autoafirmare mai veche, care se confundă cu mișcarea însăși a vieții în efortul
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
doilea rând, această barieră odată doborâtă, irupția tehnicii în chiar sânul Universității și nimicirea acesteia ca loc de cultură. Dată fiind importanța lor, aceste două evenimente trebuie să facă obiectul unei delimitări precise. Suprimarea marginalității specifice Universității este o revendicare explicită a cărei semnificație veritabilă este cu toate acestea mascată de motivațiile ideologice de care se prevalează și care sunt ele însele duble, politice și profesionale. Din punct de vedere politic și în numele idealurilor egalitare ale democrației, este contestat dreptul unei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se încadrează în câteva rubrici: obiectivitate, imparțialitate și, astfel, "rigoare", pe scurt, "neutralitate". Însă putem oare invoca anumite valori în lipsa unei teorii generale a valorilor și a fundamentului lor, în lipsa unei etici capabile să legitimeze opțiuni fundamentale, să desemneze finalități explicite, să definească comportamente? La drept vorbind, opțiunile sunt cele care au controlat și controlează în fiecare zi stabilirea programelor, care decid importanța fiecărei materii ce urmează a fi predate, precum și modul de predare a acesteia. Însă aceste opțiuni nu au
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să fondeze o sociologie obiectivistă și ca atare științifică. Absurditatea potrivit căreia "viața acestei societăți urmează legi opuse legilor care îl fac pe om să acționeze ca individ" absurditate denunțată de Marx în polemica sa împotriva lui Proudhon devine principiul explicit al noii sociologii, care, lăsată pe mâna unui marxism care ignora tot în legătură cu Marx, avea să o oculteze definitiv pe cea a lui Tarde, ocultând în același timp posibilitatea unei sociologii dinamice și însuflețite. Am arătat în ce fel această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
generația decrețeilor, după acțiunea care le-a determinat nașterea, adică decretul de interzicere a avortului), politicile pronataliste ceaușiste au arătat că amestecul brutal prin măsuri de politici publice în viața privată a oamenilor poate fi extrem de păgubitor pentru societate. Politica explicit pronatalistă supraevalua copiii chiar în detrimentul familiilor lor. În acest sens, Gail Kligman (2000, p. 245) arăta: În anii ’80, abandonarea copiilor era de multe ori o consecință a disperării combinate cu o dependență interiorizată față de stat până și în aspectele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Această stare este însă rezultatul unei contextualizări negative a familiei cu un singur părinte și chiar de tratarea victimizatoare, diminuantă a capacităților de supraviețuire a părintelui singur și a copilului său. O a doua ipostază se datorează asumării drept presupoziție explicită a „vinovăției” părintelui singur, care este principalul răspunzător de dificultățile întâmpinate. Își merită pe deplin starea în care se află și este lăsat să se descurce cum poate (există chiar un dezinteres răutăcios). Acesta este cazul în care intervenția sprijinului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Făcând apel la această modalitate, ce conferă o anumită siguranță privind respectul acordat persoanelor implicate și o mare transparență a felului în care își urmăresc interesele, oricine poate să își constituie și să își păstreze o familie. Contractele presupun consimțăminte explicite din partea celor implicați. În acest sens, acordurile sunt bine specificate și apar codificat, într-o exprimare mai mult sau mai puțin formalizată. Reținerile privind familia rezultă, mai cu seamă, din teama de consimțămintele implicite, cele neprevăzute, la care se aderă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
interzisă solicitarea unui test de graviditate. Nu se prevede însă nimic privind discriminarea la locul de muncă al mamelor care au în îngrijire copii mici și a mamelor părinți singuri 50. În legile menționate, pentru familia monoparentală nu există prevederi explicite, politicile egalității de șanse fiind implicite, corelate strategiei generale. Centrul de greutate al demersului politic, în România, se situează în sfera publică. În Strategia Europeană pentru Egalitatea între sexe, pentru perioada 2001-2005, au fost identificate cinci domenii de intervenție: economie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
aspecte de analiză și, de aceea, devin obositoare prin repetitivitate. De pildă, observația pe care am făcut-o permanent este aceea că prezența majoritară a femeilor ca părinți singuri e rezultatul discriminării lor în viața socială. Părintele singur este ignorat explicit sau implicit atât la nivelul politicilor publice, cât și în cadrul teoriilor politice. Politicile publice (așa cum sunt cunoscute în România de azi) tind să concentreze atenția prioritar asupra spijinului copiilor și sunt configurate ca politici sociale prin care se oferă în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
într-o primă aproximare, sectorul productiv nu produce nimic, datorită lentorii sale; un alt punct de vedere, consideră că doar producția de bunuri este importantă, iar serviciile nu corespund decît unei activități superficiale, deci neproductive. Această teză apare în mod explicit la Marx și la marxiști. Dar atunci, în afară de adnimistrații, ar însemna că toți pro-ducătorii de servicii comerciale sunt, de asemenea, neproductivi, ceea ce ar umple societatea de tot mai mulți paraziți. Este mult mai util să considerăm că bunurile și serviciile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Ei bine, decizia dacă un anume serviciu să fie furnizat de guvern sau de companii private, modul de plată, precum și reglementarea sau controlul prestării serviciului este o decizie de politică publică. Iar decizia politică nu se ia atît pe criterii explicite, economice, cum sunt profitabilitatea sau recuperarea investițiilor, cît pe altele care privesc distribuirea avuției, controlul asupra pozițiilor economice, menținerea sănătății publice, sau a bunăstării anumitor categorii de populație. În sistemul de piață, motivația o reprezintă interesul personal, în sectorul public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
zisă "substanțială", a calculului economic pur. H Simon propune substituirea cu o raționalitate "procedurală". În loc să fie determinate în funcție de preț, reperele autorizînd măsurarea costurilor și avantajelor relative ale diferitelor opțiuni, actorii se vor conforma unor reguli mai mult sau mai puțin explicite. Aceasta nu înseamnă un comportament sistematic rutinier, ci subliniază faptul că, față cu o cunoaștere imperfectă, se dau reguli susceptibile să ajute decizia. Poate fi vorba de proceduri instituționalizate, create de alții și transmise prin formare sau experiență. Dar se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
în același timp, creșterea sarcinilor fiscale și sociale. 5.1.3.4. Politica industrială a Uniunii Europene O cooperare în materie de politică industrială pare să se impună la ni-vel european. Noțiunea însăși de politică industrială este în mod explicit recunoscută la Bruxelles. Ea se preocupă în special de cerce-tare-dezvoltare, de finanțarea proiectelor comunitare de cercetare, ca și a țărilor membre (se distinge o politică orizontală de dezvoltare a mediului antreprenorial de una verticală care vizează întreprinderile și sectoarele particulare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]