1,782 matches
-
practică, în sensul că practicienii devin, astfel, mai abilitați să fie conștienți de acțiunea lor, pot înțelege mai bine situațiile în care se află (reflectând asupra lor), iar rolul lor este mai explicit. Așadar, acțiunea de teoretizare abilitează practicienii să expliciteze și să aducă la suprafață cunoștințe, să schimbe modul lor de a-și înțelege practica și, sperăm, să o îmbunătățească. Totuși, trebuie să privim cu precauție acuratețea teoriilor informale și să nu le supraestimăm potențialul. Acestea sunt un exemplu al
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
avut adultul). Se afirmă că mai degrabă practica este cea care determină valoarea unei teorii, și nu invers. Totuși, menirea teoriei este să ajute la rezolvarea problemelor ce emerg din acțiunea practică, să le reformuleze și să le interpreteze, să expliciteze ceea ce este implicit în teoriile informale ale practicienilor. Putem concluziona că teoria și practica sunt indisolubil legate, atât timp cât practica poate fi analizată și descrisă pe baza unei/unor teorii, iar teoretizarea este o generalizare a unor experiențe practice 1. Dar
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
trebuie să aibă loc această activitate. Alegerea unei strategii de formare poate fi limitată de decizii administrative. Astfel, nevoile administrative pot fi percepute de către formator ca fiind impuse discreționar. Pentru o bună funcționare a unei organizații, este bine camanagementul să expliciteze necesitatea unor decizii. Dincolo de rațiunile administrative, nerespectarea nevoilor beneficiarilor sau ale clienților poate duce la prăbușirea întregului program de formare. Nu este neobișnuit ca o instituție publică să decidă să nu ofere un anumit tip de program educațional pe motiv
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
practică, în sensul că practicienii devin, astfel, mai abilitați să fie conștienți de acțiunea lor, pot înțelege mai bine situațiile în care se află (reflectând asupra lor), iar rolul lor este mai explicit. Așadar, acțiunea de teoretizare abilitează practicienii să expliciteze și să aducă la suprafață cunoștințe, să schimbe modul lor de a-și înțelege practica și, sperăm, să o îmbunătățească. Totuși, trebuie să privim cu precauție acuratețea teoriilor informale și să nu le supraestimăm potențialul. Acestea sunt un exemplu al
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
avut adultul). Se afirmă că mai degrabă practica este cea care determină valoarea unei teorii, și nu invers. Totuși, menirea teoriei este să ajute la rezolvarea problemelor ce emerg din acțiunea practică, să le reformuleze și să le interpreteze, să expliciteze ceea ce este implicit în teoriile informale ale practicienilor. Putem concluziona că teoria și practica sunt indisolubil legate, atât timp cât practica poate fi analizată și descrisă pe baza unei/unor teorii, iar teoretizarea este o generalizare a unor experiențe practice 1. Dar
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
trebuie să aibă loc această activitate. Alegerea unei strategii de formare poate fi limitată de decizii administrative. Astfel, nevoile administrative pot fi percepute de către formator ca fiind impuse discreționar. Pentru o bună funcționare a unei organizații, este bine camanagementul să expliciteze necesitatea unor decizii. Dincolo de rațiunile administrative, nerespectarea nevoilor beneficiarilor sau ale clienților poate duce la prăbușirea întregului program de formare. Nu este neobișnuit ca o instituție publică să decidă să nu ofere un anumit tip de program educațional pe motiv
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
revoluționare și napoleoniene la nivelul mentalității tradiționale ne-o oferă Însă propaganda oficială difuzată În lumea satului ardelean. Eficiența ei era asigurată În primul rând de caracteristicile specifice principalului canal de difuziune utilizat, cel al circularelor bisericești ce reproduc și explicitează comunicatele oficiale. Citirea acestor circulare În biserici, În fața credincioșilor, aceeași piesă câteva duminici la rând, le facilita intrarea În mecanismele culturii orale țărănești, bazată pe memorare și dicțiune, pe ascultare și repetiție. În plus, autoritatea izvorâtă din caracterul oficial al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tropice, a făcut observații asupra sângelui, remarcând diferențe față de zona mai rece din care venea. în zonele mai calde consumul de oxigen este mai mic pentru că organismul are nevoie de mai puțină energie metabolică pentru menținerea temperaturii corpului. Pentru a explicita acest principiu vom prezenta mai întâi câteva noțiuni fundamentale din termodinamică. Energia internă a unui sistem se compune din energia cinetică a moleculelor aflate într-o continuă mișcare dezordonată. într-un gaz ideal energia internă este suma energiilor de translație
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
individului însuși, prin evocarea statutului său reprezentativ (2.4.2). În asemenea cazuri, doar contextul și cunoștințele extralingvistice comune interlocutorilor decid dacă atitudinea depreciativă privește un prototip uman sau mai curând o persoană anume 17. Uneori, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile ("Cronica Română", 8.VIII.2005). În enunțuri generalizante și când numele aparține unei persoane publice, asociate stabil cu o anume categorie (profesională, morală etc.), e mai probabilă referirea
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
alde dublează tautologic valoarea nehotărâtă a pronumelor, intrând în contradicție cu una dintre regulile principale ale folosirii sale (modificarea referinței unui grup determinat, individualizat). De fapt, din punct de vedere pragmatic, expresiile indefinite din exemplele de mai sus sunt fie explicitate de continuarea enunțului, fie aluzive, deci au - contextual - proprietatea referențialității, pe care o presupune folosirea operatorului alde. În asemenea cazuri, valoarea clasificatoare se reduce totuși, accentuându-se în schimb marcarea impreciziei. 3.2.3. Articularea proclitică Secvența (de-)alde a
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
o organizație obiectivele generale, dar și cele individuale, nu sunt întotdeauna clar definite, sau dacă sunt definite doar la nivelul ansamblului organizației, și nu și la nivelul fiecărui element constitutiv în parte, este absolut necesar ca respectivele obiective să fie explicitate într-o maniera operațională. De aceea, managementul este comparat adesea cu un lanț, a cărui calitate pe ansamblu nu depinde de calitatea zalei celei mai puternice, ci de cea a zalei celei mai slabe, ce poate duce inerent la destrămarea
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru TRIFU, Carmen Raluca IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/83167_a_84492]
-
este subînȚeles. Pentru Ducrot, presupoziția este ceva „comun a două personaje care dialoghează,...; obiectul unei complicități ... ce leagă participanții la actul de comunicare” <ref id = "24" > Ducrot 1984, p. 20 </ref>. Raporturile existente Între spus/asertat, presupus, și subînȚeles sunt explicitate de Ducrot prin raporturile dintre noi, eu și tu: „S-ar putea spune că presupusul este prezentat ca aparținând lui <noi>, În timp ce ceea ce este asertat este revendicat de către <eu>, iar subînȚelesul este lăsat la latitudinea lui <tu>. Sau, (...), că ceea ce
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
comune are la bază ideea conform căreia „comunicarea verbală nu este posibilă decât dacă ea se bazează pe un anumit număr de fapte sau de propoziții pe care interlocutorii le consideră reciproc adevărate și care nu au nevoie să fie explicitate. Exemplu clasic al acestui tip de manifestare, În plan lingvistic, este constituit din presupozițiile pragmatice, definite ca propoziții despre care locutorul crede că interlocutorul le crede adevărate, iar interlocutorul este determinat să creadă că locutorul le crede adevărate”<ref id
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de percepție fiind involuntar) există anumiți stimuli care, nu numai că Îi sunt adresați lui intenționat de către cineva, dar Îl și interesează, Într-un fel sau altul; altfel spus, sunt optim pertinenți. 4.3.1.1. Intenția de comunicare este explicită 326: Startule, sunt 326, aprobați pornirea. Startul: 326, aprob pornirea, Situația cea mai simplă este aceea În care enunțul conține În expresia sa lingvistică un semn, sau mai multe, care au ca referent interlocutorul direct. Prezența În enunț, de exemplu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ș.a. Negăsind nici unul dintre aceste elemente, receptorul nu poate construi o formă propozițională completă optim pertinentă și, prin urmare, nu va Înțelege la ce stare de lucruri se referă vorbitorul. O posibilă consecință ar fi să-i ceară acestuia să expliciteze el propriul său enunț anterior. 4.3.2.2. Eliminarea ambiguităților gramaticale Să considerăm următorul schimb verbal Între doi necunoscuți A: O moară pe aici? B: Este una mai la vale, pe stânga. Receptând enunțul, B se confruntă, Într-o
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
poate afirma că simplul fapt că este posibilă această interpretare defavorabilă la adresa sa face ca aceasta să devină cea mai pertinentă opțiune. Eliminarea ambiguității, În această situație, nu se poate face decât prin intervenția suplimentară a locutorului, care vine să expliciteze enunțul și să elimine astfel posibilitatea unei decodări total subiective, fără a Ține cont de contextul Împărtășit de cei doi Nu! Nu! Nuuu! Ziarul dumneavoastră a fost printre primele, dacă nu singurul care, miercuri sau joi, a ÎÎ expus ÎÎ
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
73). Totuși, în ultimă instanță, pentru cazul “numelui de concept”, “conceptul poate să fie gol (leer), să fie aplicat științific, fără ca prin aceasta numele de concept să se destrame... (idem:72). În Considerații despre sens și semnificațe, Frege se va explicita astfel: “semnificația unui nume propriu este obiectul...Un nume de concept semnifică un concept”, iar în cazul conceptului ne putem întreba “dacă sub el cade un obiect sau mai multe sau nici unul. Dar aceasta privește nemijlocit numai conceptul. În felul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:53). Dar asta nu se întâmplă întotdeauna, ci gândul aflat în această stare ne nemulțumește doar atunci când ne interesează valoarea sa de adevăr. Iar pentru Frege, valoarea de adevăr a unei propoziții este semnificația acesteia. Explicitând această afirmație a lui Frege, Devitt, în Limbaj și realitate, va spune că „esența semnificației unei propoziții este condiția ei de adevăr, adică acea proprietate a unei propoziții care, împreună cu realitatea, o face să fie adevărată sau falsă [...]; condiția de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de securitate, un monopol tradițional al guvernelor și în epocile anterioare. Chiar și în ariile tematice considerate deschise actorilor nestatali și în care este recunoscut aportul OING, modelul ortodox de sorginte realistă nu include activitățile cu caracter transnațional. Rămâne de explicitat felul în care cele două modele percep rolul OIG, entitatea cea mai problematică din punctul de vedere al calității de actor. În acest sens, se poate porni de la observația lui Charles Pentland că a deveni un actor înseamnă, în esență
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
profunzime. De îndată ce o anumită libertate stimulează interesul pentru egalitate, idealul libertății este lezat, iar preocuparea pentru egalitate sporește. Există două motive majore. Mai întâi, ideea de egalitate este mai accesibilă, de vreme ce egalitatea poate fi considerată o realitate concretă ( chiar dacă nu explicită), în vreme ce despre libertate nu se poate spune acest lucru. În al doilea rând, egalitatea are ca rezultat beneficii tangibile, materiale, în vreme ce beneficiile libertății sunt, atât timp cât dispunem de ele intangibile. Acesta este motivul pentru care și egalitatea economică, dintre toate egalitățile
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
impactul cultural al acestuia. Subiectul nu este, desigur, inedit, în particular pentru segmentul feminist al arheologiei contemporane (ex. Adovasio et al. 2007; Gero & Conkey 1991; Sweely 1999; Baxter 2008; etc.). Motivația și argumentația noastră se doresc, însă, profund diferite. Cantonarea explicită într-un domeniu al atitudinilor politice ne apare mai mult sau mai puțin sinonimă asumării deliberate a unei perspective subiective. Chiar dacă țelul acestei atitudini îl reprezintă „demascarea” și „echilibrarea” tendinței dominante, cât se poate de reale, cea de masculinizare abuzivă
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și această ambiguitate este redusă când rama este tratată din punct de vedere gravitațional ca un fel de construcție trilitică, în care partea de sus se extinde transversal și se sprijină pe cele două laturi. Rezultă o imagine ce devine explicită mai adesea la tocurile geamurilor și ușilor decât la ramele tablourilor, pentru că primele sunt mai direct legate de clădirea din jur decât ultimele. Partea superioară poate căpăta relief printr-o boltă sau cornișă, în vreme ce marginile subliniază verticalitatea cu ajutorul colonetelor, partea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
temporală de vizitatorul care se mișcă prin ea. În cazul ruloului pictural, privitorul stă liniștit, dar introduce acțiunea temporală, punând opera în mișcare. Această scrutare a unei acțiuni din poziția avantajoasă a unui punct stabil de observație devine și mai explicită dacă acțiunea vizuală este încadrată, așa cum se întâmplă pe scenă, sau mai sensibilă, ca în proiecția de film sau în televiziune. Aici avem de-a face cu o diferență decisă între mijloacele imobile și cele mobile. În pictură, cadrul aparține
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
într-o mișcare de montaj cinematografic la descrierea tabloului lui Pieter Breugel cel Bătrân. Elementul de joncțiune al celor două planuri, cel literar și cel plastic, este tema vederii. Comparația între personajul literar și cel din tablou este de altfel explicită: "Ca și ăsta care ne duce pe noi acum prin zăpadă și noi îl ascultăm și nu știm cine este și unde ne duce", (vezi nota 43). Fragmentul ekphrastic se construiește pe un joc al instanțelor narative. De la persoana a
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
despre condițiile de producere a cunoașterii științifice, punerea certitudinilor sub semnul întrebării au reabilitat povestirea experienței trăite, în detrimentul teoriilor la scară mare. Astăzi, antropologii se străduiesc să expună căile prin care au ajuns să gândească ceea ce gândesc. Ei încearcă să expliciteze acest du-te-vino între teorie și "teren". Nu mai este vorba să survolezi de la mare altitudine experiența actorilor, ci, mai degrabă să restitui caracterul situat și dialogal al etnografiei. Textele acordă mai mult loc altor voci decât celei a cercetătorului: acelea
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]