42,763 matches
-
a pictorului, unul dintre marii contemporani ai lui Babă, cu sangvinitatea lui meridionala și cu temperamentul sau cromatic exploziv, determină o intrebare directă: unde se situează artistic și moral Corneliu Babă, este arta lui o fatalitate sau consecință unor împrejurări exterioare? Este el un pictor răsăritean sau unul de factură occidentală? Faptul că nu a avut contacte directe cu arta europeană decît foarte tîrziu, iar la Paris, orașul visat pe atunci de către toți artiștii lumii, a ajuns și mai tîrziu, poate
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
și în atelierul tatălui său, Babă a trait, încă din primii ani ai vieții, experiențe pe care nu i le puteau oferi nici stradă, ca univers restrîns, și nici climatul general din spațiul vechiului Regat. Cultul muncii, ordinea lăuntrica și exterioară, constiinta vie a apartenenței la o geografie fizică și morală anume, alături de unele reflexe ale civilizației vieneze pe care tatăl său le perpetua încă, la o anumită scară, în însăși rigoarea academista a picturii sale, l-au pregătit pe copil
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
-i-se artistului această "favoare". Iar artistul se simte degradat, la fel cum se simte deposedat și de popularitatea să, atunci cand un burtăverde îi ocupă tot mai agresiv poziția de VIP. "Bine, bine, veți spune, dar astea sunt doar aspectele exterioare ale problemei!" Să nu uităm totuși că artistul, oricât de modest, este în primul rând un orgolios (el creînd lumi, concurând cu Dumnezeu) și că nici în intimitatea ei, situația scriitorului nu este mai bună. Pe de o parte, mizeria
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
treptată a consistentei psihice și fizice a protagonistului, soldatul român de origine evreiască Itic Ștrul, sub zonele de presiune cromatice (albul zăpezii, soarele, ziua / urmele de pași "ca niște pete negre", cerul "mohorît", noaptea - Rebreanu, 1965, 221-22) și termice (frigul exterior, răceală /senzația de căldură, sudorile fierbinți). Rezultat al forțelor opuse de contracție și dilatare, compresia corporală cuprinde aceleași faze că și dezagregarea din Catastrofă: discrepanta dintre nevoia de intimidare și impulsul implicării active în socializarea militară, de-teritorializarea identitara (aici
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
de marimea tirajului, o carte nu poate fi substituita cu alta, iar problemele unei culturi aflate în criza economică sînt, totuși, altele decît cele ale economiei din care acea cultură face parte. O cultură care își metamorfozează produsul sub impulsul exterior al crizei economice poate fi cotata drept adaptabila, dar întrebarea e în ce măsură acea cultură nu intră într-un destin care nu e al ei. La fel de bine însă ne putem întreba dacă inadaptabilitatea cu program, aceea care ignoră marile teme ale
România la sat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17722_a_19047]
-
politicului; opoziția dintre rațiune și nebunie; în sfîrșit, aceea despre care s-a vorbit cel mai puțin și despre care Foucault vorbește, tocmai din acest motiv, cel mai mult - opoziția dintre adevăr și fals. Sistemele de excludere reprezintă o modalitate exterioară de control și de delimitare a discursului, ce funcționează pe terenul puterii și al dorinței. Există însă o sumă de proceduri interne, de autocontrol al discursurilor: de pildă comentariul, asadar decalajul dintre un text prim și un text secund. Sau
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
tainica expresivitate a hazardului, aceste două elemente sînt simultan fenomene ambientale / procese administrative, pe de o parte, si definiții morale, repere ale unei crize lăuntrice, pe de altă parte. Din punct de vedere astronomic, eclipsă este, în raport cu arta, un fenomen exterior, un simplu pretext pentru o percepție simultană, în timp ce din punct de vedere moral ea este metaforă unui impas lăuntric, echivalentul retoric al unei crize prelungi care are toate șansele de a deveni agonie. Cu alte cuvinte, conceptul tradițional de artă
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
o unitate profundă, dincolo de expresia imediată. Ea este unitară prin fervoare, prin forță limbajului și prin capacitatea de a-i conferi picturii statutul de realitate suficientă sieși. Altfel spus, care nu are nevoie, pentru a se valida, de un referent exterior. Faptul că ea stochează atît de multe direcții, ca testează coduri de comunicare atît de variate nu reprezintă, în absolut, decît dovada unei mari neliniști spirituale și mărturia unei imense generozități. Artista este un fel de enciclopedie a momentului, o
Expozitia Lucia Ioan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17769_a_19094]
-
din confruntarea unor asemenea mărturii cu documentele, cu întreg corpusul de date obiective, si, evident, din impactul celui în cauză cu obiecțiile - nu puține și deloc lipsite de gravitate - ce i se aduc. Unor ipoteze dure, însă, prin forță lucrurilor exterioare experienței mele directe, le prefer, deocamdată, o anume rezervă. Cei care mi-au urmărit scrisul presupun că au avut bunăvoință a constata că m-am ocupat îndeobște de acea parte a vieții literare pe care o cunosc nemijlocit, evitînd - eu
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
și ingeniozitatea sînt termenii generici, aleși de Gracian pentru a desemna știință exprimării elegante, potrivirea fericită a vorbelor, percutanta mesajului, elegantă și capacitatea să de a convinge. Spre deosebire de alte cărți ale lui Gracian, care prescriu norme de comportament interior și exterior, în Ascuțimea și arta ingeniozității Gracian nu își dădăcește direct cititorul cum să vorbească ales, ci îi oferă exemple celebre, pilde ale unor mari scriitori și oratori din trecut. Reflectînd la aceste vîrtuți retorice, spaniolul încearcă totodată să descopere anumite
Gratia de altădată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17820_a_19145]
-
Irina Coroiu Desfășurată sub auspiciile Oficiului Național al Cinematografiei, Ambasadei Italiei în România, Institutului Italian de Comerț Exterior și Institutului Italian de Cultură din București, manifestarea a fost organizată din inițiativa inimoasei Veronica Lazăr. Aparițiile sale fulgurante pe ecran în chip de profesoară examinatoare sau trecătoare interogata asupra fericirii au stîrnit aplauze, meritate în primul rînd pentru extraordinară
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
1996, 6; "o lume posedata de telemobile" - "Evenimentul zilei" = EZ, 2054, 1999, 2), si mai ales denumirile care provin dintr-o elipsa lexicalizata (fenomen care s-a putut produce foarte bine în interiorul limbii române, dar a beneficiat și de modele exterioare): mobil ("mă găsește și fără mobil"- EZ 2054, 1999, 2) și celular ("și-a condus echipa din tribună prin intermediul unui celular" - C 193, 1996, 7; "Elenă Cârstea este alergică la celulare" - EZ 2054, 1999, 2). Deocamdată, concurența denumirilor e perfectă
"Mobil" Si "celular" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17877_a_19202]
-
de sinteză a modernismului, o putem considera, practic, sub unghiul ultimelor (?) consecințe ale acestuia. Modernismul a însemnat libertate, libertatea poeziei de a fi ea însăși. De-a se întemeia exclusiv pe șine, iar nu pe un mesaj, pe un "conținut" exterior ce ar trebui slujit, disponibilă unor experiențe de program sau (și) formale, care să-i tatoneze cu temeritate limitele, precum dadaismul, suprarealismul lettrismul etc. Dar contrariile se atrag. "Excesul" de libertate duce la un soi de spaimă de libertate, reînviind
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
înțeleg ce vreau/ în viața asta cu nuanțe eterne/ cînd ușile scîrțîie și pe trepte/ zărești talpă înnoroiata în care ninge" (Nuanțe eterne). Spiritul sau se proiectează pe lucruri cu o deznădăjduita voluptate, precum o ultima șansă a unei șalvari exterioare și totodată lăuntrice, ca într-o mistica a realului: "Corect că aerul dintre crengile copacilor/ oblic precum sclipirile ferestrelor, iată sînt singur, inconfundabil./ Urzica din rodos/ frunzele ei în mai multe culori/ azvîrl în eterul particular al pupilelor mele/ semne
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
fapte, chipuri, imagini, călătorii, experiențe directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. Între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, si ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viața autonomă - lume cu îndoieli, cu
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
efemerul și cu deriziunea. Fără a fi un scriitor propriu-zis, cu o conștiință limpede a actului narativ, Ion Popescu-Negreni se lasă de multe ori furat de cuvînt, fie în considerații generale, fie legate strict de domeniul artei, fie în descrieri exterioare, în formule aforistice, în mici proze cu efecte incipient artistice sau chiar în exercițiul explicit al unor forme lirice. Paginile sale de jurnal, deși nu au nimic spectaculos sau ieșit din comun, nici că substanță și nici că text, rămîn
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
Șasa Pana. Că și în pictură, Dobrian este și în poezie apropiat de cercurile avangardiste. Interesul lui merge preponderent către problemele de limbaj, catre dinamică gîndirii plastice sau poetice, și într-o măsură nesemnificativă către iconografia consacrată și către modelul exterior. Dacă pentru Ion Popescu-Negreni pictură se termină odată cu sec. XIX, pentru Dobrian ea abia atunci începe. Volumul sau de memorialistica, supraintitulat ,,gestul mîinii și al memoriei", a apărut, tot în 1998, la Editură Vitruviu și se nuneste chiar Memorii. Textul
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
eroului sau și de propria să constituire. Dacă întreaga narație urmărește devenirea personajului, trecerea să prin experiențe și prin medii diferite, permanent se abat de la discursul principal o sumedenie de povestiri care nu au o legătură directă nici cu viața exterioară și nici cu evoluția lăuntrica a artistului. Ele compun, însă, o lume complexă, vie și veridica. Prin ele sînt introduse acele elemente care dau istorisirii pregnanta spațială, extensie pe orizontală, dincolo de mișcarea continuă pe verticală timpului. Spre deosebire de Paginile... lui Negreni
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
de vedere, mult deosebită de orice demers omagial așa cum apar nenumărate în urbea în care scriitorul și-a petrecut ultima parte a vieții. Deși cartea a apărut la sfîrșitul anului trecut, ecourile au întîrziat să apară și asta din motive exterioare conținutului cărții, care este, după cum voi încerca să demonstrez în continuare, unul cu adevărat spectaculos. Cauzele discreției nemeritate sînt cel puțin trei. În primul rînd o autoare tînără, cu un nume încă fără sonoritate proprie. Apoi o editură craioveană mai
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
este cea de la Timișoara, dincolo de aparentul ei aer sentimental, se transformă într-un examen necruțător atît pentru artist cît și pentru privitor. Artistul este supus, tocmai datorită acestei scrutări a finișului prin lentila punctului de pornire, unei probe de rezistență exterioară și de coeziune lăuntrică, iar privitorul unei verificări severe în ceea ce privește capacitatea sa de lectură în timp, în spațiu și în context. Ion Dumitriu trece testul cu un firesc și cu o seninătate, ambele imperturbabile; sigur pe sine, coerent și seducător
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
obișnuite cele care te vor duce mai departe. Un banal camion cu lemne și cărbune: stive și saci unul lîngă altul." Nihilismul conduce la o atrofiere a instinctului vital. Privată de atractivitate, imobilizată de absența oricărui îndreptar, a oricărei legi exterioare ei, existența se stinge, chiar dacă într-un ritual somptuos, făcînd loc imaginilor sfîrșitului. Poetul are viziunea unei morți universale, urmare a asumării absurdului: Cum va fi clima pe pămînt cînd eu nu voi mai scrie? Acum ca și altădată: aș
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
sunt ceilalți. Pentru că o singură distincție este posibilă deși cu totul nesatisfăcătoare, aceea între mine și ceilalți!! Ceilalți din interiorul și din exteriorul meu. Ei sunt diferiți, chiar dacă-s cuprinși numai în gândul meu despre ei sau în lumina lumii exterioare, prezența lor fiind totdeauna alta decât prezența mea. Iată deci linia de separație. Eu și ceilalți. Dar în timp ce despre mine nu știu decât că vreau să fiu, pe ceilalți îi pot descrie după aparența lor, după fizionomia lor. Pe cât de
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
spațiu epic de mare adîncime și acest vis face obiectul selecției artistice pe care autorul o exersează din plin și a cărei unitate de măsură este arta în sine. Giganticul fluture Goliath simbolizează tocmai extensia spațiului literar la două coordonate exterioare: destinul omului care scrie și destinul artistului, ambele diferite între ele. Această diferență face obiectul prozei fantastice pe care scriitorul o situează în imediata apropiere a realismului cotidian, îmbinare ciudată care vrea să păstreze intact simțul fin de observație al
Structuri narative by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17278_a_18603]
-
citesc, să iubesc și să iert./ Toate le-am uitat,/ singurătatea și-a pus pielea la uscat pe gardul viu, zeghe/ sub care omul se așează și așteaptă" (Femeie iubită). Nu mai puțin reprezentativ ne apare spectacolul, deopotrivă interior și exterior, al damnării, solemn și provocator printr-un substrat caustic: Mă puteți asculta liniștiți în hala pustie, de lux, citind versuri/mut și sărac, lăsat în grija unei vieți scurte,/ ca a poeților pe care i-am citit trimițîndu-mi semne/ de
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
nu neapărat în favoarea celui dintîi. Aparenta emfază a asocierilor scientizante nu reprezintă decît o trapă spre a atrage atenția asupra a ceea ce e ascuns, neluat în seamă, bogat prin însăși interioritatea sa inaparentă. Poetul preferă plenitudinea lăuntrică a universului celei exterioare: "cine ar mai putea spune că tu adîncită acolo/ de sute de mii de ori mai adînc/ în flora intestinală a mortului/ trăiești în ignoranță și în întuneric/ înafara vuietului asurzitor al istoriei?/ materia trece în egală măsură și prin
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]