742 matches
-
va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e și rușine să vă spun... - Hai, spune odată, o Încurajă musafirul venit din alte lumi. - Cu o colivă, murmură ea. - Frumos. Și expresiv. Luna ca o colivă galbenă, ornată cu bomboane, iar În jur, linguri de lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu precauție În jur. Și atunci ce-i fu dat să vadă? În mijlocul Încăperii se Înălța o namilă cenușie, un șobolan imens, cât un cal, al cărui cap ajungea până la becul din tavan. Ippolit nu era un om, pardon, făcu Extraterestrul, o entitate care să se sperie cu una, cu două. Văzuse multe și trecuse prin multe-n viața lui. „Trebuie să fie o vedenie“, Își spuse el. Vedenia Însă Îl privea cu curiozitate, stând proțăpită pe labele din spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl miră din cale-afară. „Se comportă ca o femeie educată. Îi lipsește doar chimonoul ca să semene cu o japoneză“, Își spuse el. Și tot el se contrazise: „Dar gheișele n-au nasul ascuțit, ci cârn și ochii migdalați...“ Pesemne, spuse Extraterestrul, În mahmureala sa, lui Subotin i se făcu dor de-o japoneză. Relatarea oaspetelui sosit din alte galaxii i se păru Mașei a fi destul de incoerentă. Prea se amestecau acolo totul de-a valma. Dar ea Își puse În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lozu-i o minciună, astfel că scandalul, În loc să se atenueze, ar fi căpătat o amploare greu de prevăzut. „Mai bine dosesc banii undeva“, gândi Subotin, și așa făcu, ascunzându-i Într-un loc bine ales. Nu are rost să insist, spuse Extraterestrul, asupra scenei pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se poarte când va apare „gheișa“. Auzind pronunțându-se cuvântul Elizei, Mașa tresări. Rezonanța numelui lui Îi aminti de Onisei, care Într-o zi se evaporase fără urmă, băgând-o În bucluc... Făcând o pauză și privind-o cu atenție, Extraterestrul continuă: - Subordonatul lui Subotin Îl privi, desigur, cu neîncredere, zicând că șeful lui a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a Înnebunit. Dar, după câteva păhărele de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele și, În loc să pună În practică instrucțiunile lui Ippolit, se Îmbătă și acționă ca un neisprăvit. Instalându-se pe scaunul lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui, șobolănița se ivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scosese din marsupiu, dar vedenia Îi smulse hârtiile din palmă, ba chiar bătu cu piciorul În podea, manifestându-și astfel nervozitatea. Gestul ei Îl umili pe salahor, care, având un caracter destul de parșiv, se gândi să se răzbune. Probabil, spuse Extraterestrul, șobolănița se atașase de Ippolit și nu avea Încredere În tovarășul său de afaceri. A doua zi, rămas În depozit după program, subordonatul lui Subotin, Înarmat cu un o rangă, așteptă momentul când avea să apară „gheișa“ și atunci când aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
atunci nimeni nu mai știe nimic de soarta lui. Se pare că, Însoțit de cei doisprezece jurați, de „gheișă“ și de fostul său subordonat, colindă lumile, cutând să-și răscumpere păcatul săvârșit. Ei, cam aceasta-i povestea lui Ippolit, sfîrși Extraterestrul, ridicându-se de la măsuță și luând de jos și valijoara pe care o așezase la picioare. Desigur, adăugă el, Ippolit cel de aici s-ar putea să nu fi avut nici o legătură cu cel de dincolo. În universul acesta nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să-ți dai seama cât avem de suportat... Ce rost are să complic lucrurile... Și apoi, mărturisi el, misiunea mea e alta. - Și atunci, replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest voiaj perechea potrivită. Trupul meu e făcut Însă În așa fel, și spiritul de-asemenea, Încât nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ori să mă leg ba de o ființă, ba de alta, și de fiecare dată am dat greș. De altfel, e prea mult zgomot, prea multă vânzoleală În universul vostru. La voi până și peștii vorbesc prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-o liniștească. - Ce fel de cenușă? continuă să se uite la el ca vrăjită gazda... - Cenușă imperială, zise Extraterestrul, pe un ton extrem de jovial. Ți-am făcut un hatâr. De ai ști a cui este, ți-ar tresălta sufletul de bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul. Mașa puse lăudăroșenia lui puse pe seama păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce mi-ar folosi. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Își aduse aminte ce pățise după dispariția lui Onisei și era gata să facă orice numai ca nici ea, nici oaspetele să nu aibă Încurcături - nici aici, nici dincolo, În lumea lui. - Amprenta dumneavoastră ar putea Înlocui parafa, Îi sugeră Extraterestrul. Era pentru prima oară când musafirul, vorbind cu ea, folosea pronumele de politețe. - În fond ce vă costă? adăugă el. Și fără să mai aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sărutându-i Mașei fruntea În semn de rămas-bun și mulțumindu-i pentru găzduire. Vântul stârni În curte un vârtej de praf, care zgâlțâi gemurile și ușile, izbindu-le cu putere de pereți. - Dar iat-o și pe Sophia Platonovna, exclamă Extraterestrul, indicând cu un gest larg cu mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni el, vorbind sacadat. - Și cu celelalte trupuri ale dumneavoastră cum rămâne? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni el, vorbind sacadat. - Și cu celelalte trupuri ale dumneavoastră cum rămâne? Îl Întrebă Mașa, aducându-și aminte de discuția În care Extraterestrul Îi povestise că venise aici multiplicat În șaizeci și nouă de exemplare. - Era să uit, răspunse oaspetele, deshizând portița. - Cred că nu ni le lăsați aici drept zestre? spuse Mașa-n glumă, În timp ce vântul Îi smulse teancul de bancote pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aerul, cărțile de joc luară foc. Amestecate cu bancnotele, zburau Învârtindu-se În aer. Purtându-le În cioc, berzele le duceau de pe un acoperiș pe altul, așezându-se pe hornuri, pe cupole. În curând, tot satul era Învâluit În vâlvătăi. Extraterestrul, urmat de șleahta lui ciudată, cântând din fluier, Înainta pe mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-l ucid, este atât de învechit, de scârbit de lumea asta, se uită la tine cu o privire albă de parcă nici nu ai exista, asta mă scoate din minți, atunci îmi vine să bag cuțitul în el, poate este un extraterestru, se va scurge o zeamă verde din păpușa gonflabilă pe care îl numeam tatăl meu, cine îți dă ție certitudinea că omul de lângă tine este cel pe care l-ai cunoscut când te-ai măritat cu el, cine te asigură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un oraș poetic. Nu puteam să mă sincronizez deloc cu programul festivalului, Eva se culca devreme, eu însămi îmi doream mai degrabă să dorm decât să ascult poezie sau muzică sau să socializez și mă uram pentru asta, eram un extraterestru. Înainte refuzasem o invitație la un atelier de traduceri cu niște poeți israelieni și îmi tot reproșam că nu am refuzat și acum. Îmi amintesc lectura mea, era în Sinagoga din Bistrița, mă îndreptam spre scenă când am auzit din
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
din motive întemeiate: râdeam cu lacrimi. Era o binecuvântare după ultimele zile. Între timp, Julie se învârtea în jurul mesei ca o leoaică furioasă. Apoi mi-am scos mobilul și toată lumea a început să se uite la mine de parcă eram un extraterestru! Gemenele Vandy comunică cu pagere prin satelit, sunt de părere că telefoanele mobile sunt complet depășite. Charlie se uită la Julie drăgăstos și murmură: —Farmecele irezistibile ale întâlnirilor romantice cu o dependentă de cumpărături! O privea pe Julie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lângă alta. Astea trebuie să fie legumele. Ating ușor cu vârful piciorului una dintre acestea. Ar putea fi varză sau salată verde. Sau, poate, frunze ale unei plante care crește sub pământ. Sinceră să fiu, poate să fie și un extraterestru. Habar n-am. Mai rătăcesc o vreme, după care mă așez pe o bancă de lemn acoperită cu mușchi și mă uit la un tufiș din apropiere acoperit cu flori albe. Mm. Ce drăguț. Și acum ? Oare ce fac oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în bucătărie, unde îi găsesc pe Trish, Eddie și Melissa transfigurați în fața ziarului. — O, nu, spun, cu inima strânsă. Nu citiți. Pe bune. E doar... un tabloid... idiot... Ridică tustrei capetele și mă privesc de parcă aș fi vreo specie de extraterestru. — Ești plătită cu... 500 de lire pe oră ? Trish nu reușește să-și controleze vocea. — Ți-au oferit parteneriat egal ? Melissa e verde la față. Și ai refuzat ? Ești nebună ? — Nu mai citiți prostiile astea ! Încerc să le iau ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l vreau înapoi. Nasol! Aproape mecanic, își întoarce capul aproape la o sută optzeci de grade și-mi aruncă o privire care mă îngheață. E atât de lungă și nu cred că am greșit când am comparat-o cu un extraterestru. Arată ca o creatură dintr-un film de groază, al cărei gât se întinde incredibil până ce fălcile ajung să-ți foarfece fața. Are părul închis la culoare, tuns băiețește, iar buzele îi strălucesc. Poartă o bluză care arată ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și plăpumăreasa. Pacienții, programați dinainte de a se naște, așteptau, acum în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul oculistei. Până la miezul nopții, Mioara Alimentară așteptă ca sclerozata doctoriță să își facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]