787 matches
-
marketing. A creat o lume în care fetele se țineau de mână și credeau în puterea prieteniei și frumusețea de a fi tu însăți. Sex-appeal-ul era la fel de acceptabil ca și talentul la karate. Fragilitatea era pe picior de egalitate cu exuberanța. În lumea Girl Power, era ok să fii cum ești tu, pentru că așa erau și ele, Spice Girls. Nu Spice Girls au fost cele care au inventat conceptul de Girl Power - acesta fusese folosit înainte și de Shampoo Girls, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
nu mai mult de un metru de ea. Aceasta, Rezvan pe numele ei persan, Paradis în traducere, s-a revărsat ca un șuvoi în afară, rupând orice diguri, ca un strigăt al materiei voluptuoase care-și găsește împlinirea în chiar exuberanța și foamea cu care devorează viața. Undeva, într-o latură care poate nici nu mai există, stau eu, futaoki, kensui și hishaku uitate în mână; în spate, grădina rece, golașă; îndărăt, iarna încapsulată în această clipă unică, munții verzi și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe scara de lemn încolăcită până sub acoperiș, continuau să râdă și la fel după ce se strânseseră toți patru într-o cameră, deschiseseră sticle de bere și desfăcuseră pachetul cu mâncare adus de la București, incapabili să-și explice motivele acestei exuberanțe, de parcă ar fi fost sub hipnoză. Rămasă singură într-un târziu cu Andrei Vlădescu, o clipă nedumerită în liniștea în care i se părea că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Credeam că e doar o impresie a mea sau că o să reușesc să trec mai departe, ca și până atunci. Se întorsese puțin altul din armată. Era un bărbat în toată firea, îmi plăcea enorm cum arată. Își pierduse însă exuberanța, nebunia care mă atrăsese cu doi-trei ani înainte, visele. Mai târziu aveam să înțeleg că niciodată nu fusese cum îl văzusem eu, era doar o proiecție a nevinovăției mele. Era mai tăcut, mă privea pe mine și îi privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
își pune amprenta pe om și pe structura lui și-l face să fie altminteri decât vrea el. Să zicem că ai fi vrut să te porți altfel, să fii expansiv, să petreci Îmă îndoiesc de asta), să-i oferi exuberanța pe care și-o dorea. N-ai fi reușit. Toate desfășurările amintite creau la un loc o asemenea tensiune încât orice trăire din tine era inevitabil să fie alterată, fie înlăturată. Pricepi? Împotriva voinței tale. Dacă Ioana asta n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
asta iar mă face de rușine. Hai, flăcăi, ajutați-o! Fu luată de subsuori, săltată și trecută pe deasupra focurilor. Ea doar strânse picioarele, dar se întrecu în țipete și râsete. De fapt asta își dorea, realiză și clucereasa, văzându-i exuberanța stârnită ca din senin. Când focurile se mai potoliră, se treziră tropotind pământul. Se prinseră pe după umeri, închizând cercul acelei bătute fără lăutari. Ritmul se păstra de la sine, fără eforturi. Îl aveau în sânge. Clucereasa își lăsă capul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vizitând școala de zbor fără motor de la Stuttgart, apoi pe cea de pilotaj de la Graz (pentru avioane Stukas), unde au făcut o escală pe drumul de întoarcere. Marianei îi persistă și acum impresia amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... Și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație Martin Möbus, cu figura lui copilăroasă, dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) a Crucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
temele din jenă să nu fie cumva urecheat de societatea în care trăiește. Cunosc miza unei astfel de perspective. Sunt încă lucid, dar nu într-atât încât să ratez de amorul liniștii mele un poem, o carte, o stare de exuberanță care mi-ar prinde bine. Când scriu, de fiecare dată mă gândesc la Maurice Nadeau, care a spus că "dacă ceea ce scriu nu deranjează în vreun fel, degeaba scriu!". Prin conformism, arta în sine nu pierde nimic, ci, poate, autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unul dintre adolescenții ademeniți acum de „muntele vrăjit” al Poeziei va nota peste mulți ani: „Mugurii” au fost poate cea mai mare bucurie a noastră, a fost puntea pe care o întindeam spre poezie, spre un destin anume, cu toată exuberanța vârstei noastre de liceeni. „Mugurii” au însemnat atât de mult în viața mea, încât mi-am intitulat prima mea plachetă de versuri, apărută la Rădăuți în anul 1940, tot... Muguri. Au trecut aproape 30 de ani de atunci, de când într-
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
celui de-al doilea Imperiu Francez a rămas În istorie pentru efervescența dezvoltării sociale, industriale și economice, perioadă În care averile se puteau dobândi sau pierde Într-un interval de câteva săptămâni. Din acest motiv cei Înstăriți se bucurau cu exuberanță de acest statut, atâta timp cât Încă Își permiteau să-și savureze stilul de viață opulent. Timp de patru secole, cea mai celebră prostituție din Europa este cea din Veneția. Se povestesc lucruri minunate despre curtezana venețiană, pe care vocile vremii o
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
prieten, camarad, frate, dar aceste idealuri pieriseră rapid în umbra istoriei. Poate că astfel de sentimente erau un ciment pe care noile relații de grup îl vor întări. Abandonă gândurile serioase. Se surprinse zâmbind; era mulțumit. Știa care era cauza exuberanței sale ― sentimentul victoriei câștigate cu greu. Încrederea bătrânului a meritat tot efortul", își spuse David Marin fericit. ----------1 Sigla de la Preliminary Restriction Indicated Pending Permanent Ségrégation - Perimetru Izolat pentru Segregație Permanentă --------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
datorită celor cinci mile zilnice alergate pe bandă era într-o formă de invidiat. Ambele prietene erau de aproape aceeași vârstă, adică se apropiau de patruzeci de ani, dar părul îndrăzneț, de blond platinat, al lui Irene se unduia cu exuberanță adolescentină, în timp ce buclele blonde, dar terne ale lui Mary dădeau senzația unei poveri pe capul femeii. Jina a făcut cumpărături până la trei, apoi s-a dus să aștepte într-un locaș obscur din parcarea din fața școlii, acolo unde îi ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Anabis își dădea seama că săvârșise o eroare fatală, lăsându-se să crească fără măsură, în zorii existenței sale. Pe atunci, viitorul îi apărea fără limite. Trupul i se putea întinde la nesfârșit în spațiul galactic. Anabis crescuse, așadar, cu exuberanța unui organism inferior, dar sortit unui destin ieșit din comun. Căci era, totuși, inferior. La început, nu fusese decât un gaz țâșnind dintr-o mlaștină învăluită în neguri. Un gaz inodor, incolor și insipid, însă ale cărui elemente aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să existe dincolo, deci nici gustul nu ar trebui să rămînă un simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui, nasul n-ar avea ce să mai adulmece pe la corpurile subtile ale altora, cu toate că exuberanța florală a Paradisului clasic nu e de lepădat. „Un holocaust de miresme“, cum ar spune Flaubert contem plîndu-l. Dar bine că veni vorba de flori: ce se alege de natură de cealaltă parte a liniei orizontului? E și ea tot
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai ține de simțul răspunderii, ci de o plăcere a spectacolului. Cărțile pe care le-am parcurs constituie un carnaval al prostiei omenești, al prostiei care stă ascunsă în fiecare om, prost sau inteligent, și așteaptă să se manifeste cu exuberanță. Îmi place, recunosc, să privesc acest spectacol, imprevizibil, pitoresc, și să râd orgiastic. Toată viața mi-a plăcut să râd, nu de cineva, ci cu cineva de ceva. Să râd, de data aceasta, cu cititorii și, cu puțin noroc, chiar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Tristețea florii de cireș (Pro Plumb, Bacău, 2007), el se lansează în tot felul de giumbușlucuri și ghidușii de îndrăgostit, pentru care nu are grația necesară. Declarațiile sale ștrengărești, în loc să ne cucerească simpatia, ne consternează. Ceea ce poetul crede că este exuberanță ajunge la cititor ca o suită de enunțuri năstrușnice, lipsite de farmec, generatoare nu de emoție, ci, cel mult, de umor involuntar: „Intimitatea ta precară - îi declară Iordan Aioanei iubitei - / Mă provoacă la un duel: / Am să-aleg o armă din
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
comic involuntar. Citind versurile lui Eugen Cioclea (Dați totul la o parte ca să văd, metapoeme, Cartier, Chișinău, 2001), ai impresia că asiști la tentativa unui bărbat masiv și grav, îmbrăcat în negru, de a juca șotron pe stradă, alături de copii. Exuberanța nu i se potrivește. Și totuși el o practică tenace, devenind caraghios sau, cel mult, demn de compasiune, în momentul în care îi apar, pe frunte, broboane de sudoare. Iată cam cum se preface Eugen Cioclea că este jucăuș: „Entropia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lui Mendeleev cu elemente chimice himerice: „alormul, palilumenul, efebiul, / etericul stirbol...“. Nina Cassian a născocit cuvinte care au doar melodia limbii române: „Au înmurit drumatice miloave / sub rocul caturat de niturași...“ Nichita Stănescu a inventat gerunziul „trimbulind“ pentru a exprima exuberanța tinereții („merg pe stradă trimbulind“) sau a forțat regulile gramaticii, cu grație: „N-ai să vii și n-ai să morți, / N-ai să șapte între sorți...“ Important este întotdeauna ce rezultă. Dacă nu rezultă... nimic, dacă nonconformismul lingvistic al
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ce putere / Are o lună! / Secera lunii / E pe pământ, / Taie suflet, / Taie gând.“ (Secera lunii) Ceea ce o face să nu ajungă foarte departe cu scrisul ei este faptul că ia totul în ușor, că se bazează prea mult pe exuberanță și spontaneitate. Chiar și când nu se prezintă pe sine angajată în acțiuni fanteziste, tot rămâne într-un registru al improvizației minore și adeseori neinspirate: „Au început să se iubească celulele. / Cerul lor, transpirat tot, / Ronțăie, avid, / Sentimentul.“ (fără titlu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se legănau În bătaia vântului, era de un alb care sărea În ochi. Primavera lui. Pe cap purta un batic de un roșu Închis. Acoperită, mereu oropsită din cauza sărăciei părului ei. Poate că tocmai abundența naturală, puterea de a crește, exuberanța era ce admira ea la flori. Văzând-o Înconjurată de narcisele aurii cu gurile deschise, pe care vântul le revărsa Înainte și-napoi, tatăl ei se gândi că e Îndrăgostită. Din felul În care Își ținea umerii lăsați și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cobora. Sus, zidăria maronie; jos, umbrele Întunecate și șinele de oțel. Urmară casele, sărăcia mizeră a cartierului de portoricani. Apoi Universitatea, mizeră Într-un alt fel. Era deja mult prea cald În oraș. Primăvara ieșea de sub influența iernii și căpăta exuberanța verii. Între stâlpii de pe 116th Street Sammler privi În interiorul curților pătrate de cărămidă. Aproape că se aștepta să Îl vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de marcajele și zgomotele străzii ciudați inocenți care-și împing țăcăneala până la limita degustării unor plăceri împărtășite. Exact ca Nevrozele sexuale ale părinților noștri, Povestiri... e un spectacol în care afinitatea lui Afrim pentru entorse mentale candide se cuplează cu exuberanța și comicul situațiilor. Personajele din Povestiri... sunt asemenea unor copii care se joacă cu jucării țicnite și în același timp atât de normale, într-o lume ca o grădiniță cu program non-stop. Ratatul încurcăturilor haioase, jucat cu o autenticitate acroșantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
corpuri, altele decât cele din propria mea genera... genera..." Și asta fu totul. Mai trecură câteva minute, dar nu mai recepta decât niște scurte străfulgerări de gânduri risipite. În cele din urmă, Gosseyn se ridică în picioare. Îl încerca o exuberanță înflăcărată, proprie omului care a înfrânt însăși moartea. Regreta numai faptul că nu reușise să obțină informațiile vitale privind multiplicarea corpurilor. În mare, se putea declara satisfăcut, cu o singură excepție, la timpul ei neluată în seamă. Brusc, totul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mereu închise! Erau vorbe înțelepte ce nu mai presupuneau alte comentarii. În timp ce bulibașa se întreținea cu avocatul, acesta din urmă punând necontenit întrebări pentru a se lămuri privind unele nedumeriri, se auziră chiote de bucurie și cântece vesele a căror exuberanță era greu de stăvilit. - V-am spus eu! Mireasa noastră n-a dat cinstea pe rușine. A fost curată ca zorile unei primăveri. Punctul culminant al nunții era acum atins: mireasa fusese pură! - La noi, continuă starostele, mirii trebuie să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]