779 matches
-
orbirea intru în lumine.// Ce văd e demn de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază"67. Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se odihnește în vederea frumuseții lumii; ea exclude exuberanța, juisarea, plăcerea de a obține. E luciditatea - luminarea -, desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa nu este, căci expropriată din câmpul vizibilului suferă bucuria
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Curtea Mariei de Medici și spaniole sub domnia lui Ludovic al XIII-lea barocul pătrunde masiv în momentul în care țara trece prin tulburări civile și în care aristocrația încearcă să se opună puterii monarhice. Gustul pentru libertate, fantezie și exuberanță răspunde dorințelor unei nobilimi care încearcă să zdruncine rînduiala regală. Sprijinit de magistrații și de burghezii provinciali, clasicismul, care se afirmă de la mijlocul secolului al XVI-lea, desigur, nu dispare, dar este combătut cu putere de arta barocă. Aceasta din
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
pentru toată viața”. Norocos cum este, dl Băsescu nu are nevoie să aștepte zece ani pentru a fi deservit de trei înalți funcționari publici până la veșnica lui pomenire. Pe lângă deserviciile pe care și le aduce de unul singur, cu o exuberanță greu de înțeles, dl Băsescu are deja câțiva înalți funcționari care îl deservesc exemplar. O scrisoare pierdută domină scena românească de peste un secol. Pentru cam o sută de ore, dramaturgia (politică și morală) autohtonă a fost dominată de Un e-mail
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
vizitând școala de zbor fără motor de la Stuttgart, apoi pe cea de pilotaj de la Graz (pentru avioane Stukas), unde au făcut o escală pe drumul de întoarcere. Marianei îi persistă și acum impresia amabilității monitorilor germani de la Graz, și a exuberanței elevilor italieni... Și amintirea, limpede și senină, a tânărului ofițer de aviație Martin Möbus, cu figura lui copilăroasă, dar decorat deja cu Crucea de Cavaler (Ritterkreuz) a Crucii de Fier, aducându-i ciorchini de struguri, pe care îi scotea de sub
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
face impresie bună. Stând pe terasa unei cafenele alături de cei doi bărbați, tânăra se simte foarte stingheră. Se tot foiește pe scaun și abia așteaptă să se termine totul. Cu toate acestea, treptat-treptat, în vreme ce tatăl ei perorează, conversează plin de exuberanță, Sofia descoperă cu uluire "că-l place tot mai mult" pe dr. Dürrfeld. Se înfiripă un flirt ușor. Fata îl privește cu coada ochiului pe industriașul german, pe care îl găsește foarte seducător. Oare o place și el? Fără îndoială
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de după petrecerile-surpriză, liceenele petrec, ore în șir trăgând concluzii asupra flirturilor momentului. Li se întâmplă uneori să filozofeze, să privească iubirea dintr-o perspectivă intelectuală. Este cazul Michelinei, după cum notează Bab, care este "un amestec de răceală extremă și de exuberanță spontană". Stând de vorbă cu aceasta, tânăra se distanțează de ea însăși, învață să se tempereze, să se stăpânească. Însă în cea mai mare parte a timpului, departe de a le domoli, aceste confidențe prietenești le înfierbântă. Se pornesc atunci
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de Utrillo, cel care a găsit în pereții murdari și mâncați de igrasie bogăția cromatică a albului. El ajunge astfel la un rafinament artistic deosebit, pentru a marca strălucirea albului prin alcătuirea unui concert febril de ocru, roșu și albastru. "Exuberanța cromatică scria Cristina Anastasiu în 1967, referindu-se la Adam Bălțatu naște din juxtapuneri pestrițe, într-o viziune în care adevărul optic este cel care primează. Umbrele sunt colorate, culoarea însăși este funcție variabilă a întregului cromatic, semnele tipice sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
melancolice din restaurantul gării, unde ofițerul tapează pe clapele pianului de pripas un delicat repertoriu mozartian. Într-un registru identic este restituită imaginea orașului nordic de la gurile Nevei, învăluit în cețuri, ceea ce-i conferă o aură poetică, misterioasă, sugestiv preventivă. Exuberanța juvenilă, inițială, se va dovedi de rău augur pentru cuplul de îndrăgostiți. Adversitățile de conjunctură destramă începutul de fericire, în perfect ton cu zădărnicia suverană peste rânduielile imediate, precare, care-i scot din anonimat pe protagoniști ca să-i anuleze fără
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
deșertăciunilor omenești, asupra atitudinii în fața vieții, în ideea aflării adevărului privind rațiunea scurtei existențe pe pământ. Răgazul meu îl foloseam naiv și aproape inutil. N-am fost în stare să constat, precum cei mult mai știutori, că exaltarea, solemnitatea, orgoliul, exuberanța, chiar și patetismul de moment nu se pot transforma, nici transfigura în starea de a ieși din neputință și somnolență, nici vorbă de o modalitate inițiatică înspre dreapta judecată și echilibru. În acest timp mă gândeam că "Dumnezeu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
al modernizării grăbite starea romantică planează nu ca niște aripi cu inducții patetice, cu rezistență la schimbare și nou, ci ca o atmosferă însuflețită de o bogată trăire interioară, de sentimente adânc umane și de interes pentru natură, mediu, culoare, exuberanță, sensibil, disponibilitate. În literatură, de la memorialistica lirică și eseistica epistolară se ajunge la proza plastică, sugestivă ideologic și poetic, în special la Alecu Russo, la comediile lui Alecsandri, de la Farmazonul din Hârlău și Iorgu de la Sadagura la serialul Chirițelor. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
astea cu fel de fel de etichete, poate și pentru că, o dată-n plus, nu-mi recunosc deloc valențe dionisiace. Îi înțeleg pe toți acești oameni simpli și nu prea spălați, dar asta nu înseamnă că mă și acordez cu acele exuberanțe dansante vulgare. Există foarte multe lucruri (pe lumea aceasta) în care eu nu-mi voi găsi niciodată chaise-long-ul. Nunțile, de exemplu. Încerc să-mi promit că de acum nu voi mai merge la astfel de împăcări cu bancnotele de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Am văzut Berlinul În 1928, când am stat o lună. Acum, la ora 9 seara, regăsesc minunata stradă Friedrich, la o mică distanță de marele bulevard „Unten den Linden”. Berlinul dă impresia unei cazărmi luxoase În care nu mai gâlgâie exuberanța de odinioară. Muncă, disciplină, Încordare pentru ceva, altceva, la care e chemată Întreaga națiune. Rămânem În Berlin 10 zile, timp În care voi lua contact cu economia agrară germană. Iau legătura În primul rând cu Institutul de Contabilitate agricolă, condus
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a fost și este Încă un „paradox”, care seamănă printre altele, dacă vrem neapărat să găsim un exemplu În istorie, cu acea reunire a statelor care Îl Învinseseră pe Napoleon În 1815 la Viena, numită „Sfânta Alianță” și care, prin exuberanța ei și a măsurilor ei de „restaurare” a principiilor feudale, suna În urechile a mii și mii de tineri sau mai puțini tineri europeni ca un „marș al morții”, al celui mai radical reacționarism. Oare... se petrece și azi același
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
moral”, de fapt „conținându-l” ab initio! Miracolul plenar și, uneori, insuportabil al Viului, al lui Onthos! L-am „văzut” cu atâta putere, cu atâta „acuitate intim profetică” pe „viitorul Nichita” În persoana acelui Mitia prins În cleștele grandorii și exuberanței insuportabile a caracterului său și „judecata rațională, publică”, de bun-simț, Încât mi s-a părut că aiurez, că am o „viziune” - ceea ce era adevărat, dar... ce fel de viziune, a viitorului unui caracter, atât de apropiat, de stăpân pe sine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu, În ce mă privește, Îmi explic capacitatea mea de a lupta, de a domina spaima morții - uneori! - și printr-un tip de vitalism, pe care bănuiesc că l-am moștenit, pe linie paternă, de la antecesorii mei. Un vitalism, o exuberanță a existenței care ar trebui, e adevărat, să producă și un efect invers - adică o potențare a fricii de a o pierde, această miraculoasă existență! Dar, cred, bănuiesc că sunt și am fost adeseori atât de impresionat - În momentele de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
orice individ are parte de asemenea clipe, ceasuri, indiferent dacă este, mai mult sau mai puțin, lucid de propria grandoare și dacă știe s-o „Întrebuințeze”, pentru a mă exprima oarecum cinic! -, În acele momente am trăit cu adevărat tensiunea, exuberanța, sentimentul covârșitor de bucurie și conștiență a darului uriaș, zeiesc, care este existența pentru orice făptură. Preocupat de opera lui Dostoievski, care m-a format și m-a Întovărășit, m-a „asistat” În multe clipe și ceasuri grave, acest mare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
hora existenței, Într-un aer deodată ușurat de neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și vegetale ce se arată, iată, suprem Învinsă de principiul și forța Viului. A lui Dionysos, zeul cântului, al dansului, al vinului și al exuberanței de a fi, al unei Încrederi calme, nepăsătoare, invincibile În forțele Renașterii, ale Viului, ca și ale tuturor prerogativelor ce sunt legate de acesta!... Prezența, victoria și dominanța Iraționalului, o altă formă Înaltă a cunoașterii, o falsă negare a Rațiunii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care mă apără și mă sprijină nu mi-au dăruit „extazul integral” din milă față de mediocritatea puterii mele de a „Îndura”, de a mă „bucura”. De a fi!...Ă Sau dacă, mai tânăr, le-aș fi trăit, aceste stări ale exuberanței, „În sine”, fără legătură cu nimic, nu le-aș fi Înțeles prea bine sau le-aș fi topit, inconștient, În vitalitatea vârstei. Omul are o imensă frică de necunoscut, deși este și atras de acesta. Dar cu mari spații de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
avut de ales: cei patru actori erau în concediu și au fost chemați special pentru a colora agrementul vesperal al scriitorilor din Trenul Literaturii, echipă din care nu lipsesc dramaturgii (mă gândesc, de pildă, la Einar Örn Gunnarsson - a cărui exuberanță, atipică pentru un islandez, bănuiesc, alternează cu faze de încruntare și agresivitate verbală, trădând un metabolism artistic mai complicat. Nu i-am prea auzit râsul...). Pentru un public eterogen ca al nostru, s-ar fi potrivit un muzical sau o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aproape sufocant să suporte „atâta credință”. „De ce fac esticii trasee turistice din vizitarea bisericilor? De ce a consimțit clerul la așa ceva?” - mă întreabă o colegă din Occident. Nu știu ce să-i răspund... Etalarea credinței, după decenii de interdicție politică, face parte din exuberanța identitară a oamenilor de aici. E mai greu să-i înțelegi, dacă nu ai trăit istoria lor. Alte biserici vizitate: Sfinții Francisc și Bernard, Sfinții Petru și Pavel, Sfântul Nicolae, Sfântul Cazimir... Intrăm și într-un muzeu de ambre, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
al XX-lea („ciudat amestec de Tarkovski și Fellini”, îmi spune Vasile). Mă simt în pielea unui personaj invitat să participe într-o zi de duminică, alături de alți concetățeni respectabili, la un eveniment în afara orașului, amestec de mondenitate burgheză și exuberanță democratică, un „meeting” din acelea funambulești, imortalizate pentru uzul posterității de primii cameramani. Publicul, care ne vede proiectați pe ecranul de cinema, ne consideră, cu siguranță, o populație din filmele mute: avem senzația că vorbim, în realitate gurile noastre se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
se potriveau” și la care reveneam tot mai des, nu rareori „întrebându-i” când aveam nevoie de un sfat sau de un reazăm pe care nu puteau să mi-l dea nici cei puțini care încă mi-erau aproape, în ciuda „exuberanței mele excesive ideatice” sau a „gafelor mele sociale”. Nu, nu numai că nu m-am plâns - fapt rar într-un climat social și cultural în care văicărelile, justificate sau nu, inundă cămările istoriei, împiedicându-ne, adesea, de a judeca și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
folosească pentru a ieși sau a se întoarce acasă, dar în care nimeni nu rămâne să doarmă, să gătească sau să facă pe fantele. Două intensități urbane fără raport una cu cealaltă. Înaltă și joasă presiune demografică, bacteriană, afectivă. Extraversiune, exuberanță versus introversiune, suspiciune. Densitatea în partea evreiască, ocupând o treime din suprafața orașului vechi, este de două mii cinci sute de locuitori pe km²; ea este de șaizeci de mii la arabi și de numai o mie două sute în cartierul armenesc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
temele din jenă să nu fie cumva urecheat de societatea în care trăiește. Cunosc miza unei astfel de perspective. Sunt încă lucid, dar nu într-atât încât să ratez de amorul liniștii mele un poem, o carte, o stare de exuberanță care mi-ar prinde bine. Când scriu, de fiecare dată mă gândesc la Maurice Nadeau, care a spus că "dacă ceea ce scriu nu deranjează în vreun fel, degeaba scriu!". Prin conformism, arta în sine nu pierde nimic, ci, poate, autorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Vasile Voiculescu, Ion Valerian, Gheorghe Vrabie. „Puțini scriitori s-au aplecat cu mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație. Ședințele «Academiei Bârlădene» — erau adesea pline de tumult, dar Tutoveanu domina exuberanța noastră cu măsura și distincția ținutei lui maioresciene. Învățase la școala parnasiană cultul formei perfecte și ne atrăgea atenția mereu că «arta trebuie să fie îmbrăcată în aur, purpură sau mătase»". (G. G. Ursu. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]