828 matches
-
handbalistele de la Știința Bacău s-au impus fără emoții în partida disputată joi după-amiază în sala “Floreasca” din capitală, împotriva formației Spartac București, contând pentru etapa a IV-a a Diviziei A la handbal feminin. “Am avut un început mai ezitant, din cauza suprafeței alunecoase de joc, combinată cu ceva neglijență. Ne-am revenit, însă, după circa 10 minute și n-am avut probleme în a ne apropia victoria”, a declarat antrenorul echipei băcăuane, Ion Arsene. Pentru Știința au înscris: Niga (10
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te jena să-mi spui. Sau poate cel mai bine ar fi să vii să petreci sâmbăta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în capul scărilor. Ochii lor erau ca niște bucățele de marmură, plini de neîncredere, iar gurițele ca niște fante înguste, strânse într-o expresie bănuitoare. Haideți, am spus, veniți să îmi țineți companie. Betsy cea aventuroasă făcu doar un pas ezitant. Abigail nu se lăsă păcălită și rămase pe loc. Mi-am deschis larg brațele de-a lungul spătarului canapelei în semn de invitație pentru amândouă. Haideți, am repetat. Betsy mai făcu un pas, dar Abigail rămase iar pe loc. —Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
glumiță inventată de departamentul de marketing sau vreun editor junior ambițios. Până în ultima secundă, a fost sigură că un secret împărtășit între prietene e cel mai prețios lucru de pe pământ. Că e o comoară protejată între zidurile unei fortărețe. Ușor ezitantă, Jina s-a apropiat de baloturile cu cărți. Îi era aproape imposibil să și-o închipuie pe Alice așezată la calculator, scriind pe taste cuvintele pe care ea, Jina, abia le terminase de rostit, cuvintele care o sufocaseră și din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se salvaseră dintr-un dezastru, nu mai aveau nimic, dar Jina a simțit cum i se strânge stomacul, cum o străbate un fior necunoscut. Acum, în sfârșit, erau singuri: numai ea și Mike. Jina a întins către el o mână ezitantă. Mike arăta altfel așa, cu razele soarelui pe față. Ai venit, a spus ea. Privirea bărbatului s-a îmblânzit; apoi Mike și-a lipit fruntea de a ei. Normal. Jina a izbucnit în râs și i-a cuprins mijlocul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă un păhărel de țuică, timp în care eu am întors tabloul cu fața la perete ca să scap de privirea preotului. Biata femeie nu s-a prins de ce eram ezitant. Dezvelirea Evei în plenitudinea ei, amețit cum eram, mi-a dezlănțuit pofta împreunării. Exclamațiile ei de plăcere și efectul țuicii de Teregova au dus în noaptea aceea la mai multe orgasme ale coanei preotese care ar fi vrut să nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
delicat. Această verificare manuală l-am pus să o practice, doisprezece ani mai târziu, atunci când a fost vorba, în scris, de apărarea Poștei Poloneze, pe Oskar Mazerath care a putut astfel cu cele cinci degețele ale lui, să-i confirme ezitant muribundului administrator Kobyella bărbăția lui intactă. La punctul principal de prim-ajutor am fost despărțiți. El a fost dus în cort, eu am rămas afară. Pe urmă, fiindcă era necesar să mi se bandajeze coapsa, și încă înainte ca pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
prin tot lagărul de concentrare: „Ați văzut sălile de duș, cu dușurile prin care cică venea gazul? Erau proaspăt zugrăvite, precis că le-au construit americanii după aceea...“ A trecut ceva timp până când am priceput în salturi și am recunoscut ezitant că, fără să știu sau, mai exact, fără să vreau să știu, luasem parte la o crimă care, cu anii, nu a devenit mai puțin gravă, nu vrea să se prescrie, de care încă mai sufăr ca de o boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
săptămână și pentru care este deja deschisă libertatea oferită: un teren cu drumuri impracticabile. Oricum, însă, îndrăznește să facă primii pași. În plus, se apropie, lingușitoare, imagini dorite - tânărul bărbat serios, scormonitor, căutând un sens printre ruine -, care sunt respinse ezitant. Pentru început, nu reușesc să prind în perete o imagine a stării mele de atunci. Prea puține fapte sunt sigure. Am optsprezece ani. Nu sunt sub greutatea normală la momentul eliberării. Fără păduchi, mă mișc pe tălpile de cauciuc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant de ceea ce tocmai fusese motiv de zâmbete, ca romanță pentru mai târziu: „Dar, băiețaș, tu chiar crezi că mai târziu o să se poată trăi din asta, din artă?“ Într-un ziar - sau fusese deja ceva ca o revistă ilustrată? - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Kleist la Camus, de la Kierkegaard la Heidegger și de la amândoi la Sartre. Katz iubea disperarea. În disputa care s-a întins peste ani și peste frontiere dintre zeii de atunci ai terapiei existențialiste m-am implicat și eu, la început ezitant, mai apoi vehement, de partea lui Camus; mai mult: pentru mine, fiindcă orice ideologie îmi era suspectă și nu aparțineam nici unei credințe, rostogolitul bolovanilor a devenit o disciplină zilnică. Un tip ca ăsta era pe placul meu. Ocnașul osândit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu fața îngustă și ochii apropiați și exoftalmici. O văzusem în timpul unui vernisaj, părăsită și mută, în mijlocul pălăvrăgelii și înghesuielii generale. În Marienborn, controlul efectuat de poliția feroviară din RDG s-a desfășurat fără incidente, oricât de sumbru și de ezitant și-a scos Lud buletinul din buzunar. Amândoi călătoream cu bagaj puțin. În valiza de moașă cumpărată de la talcioc, între cămăși și șosete, se aflau și uneltele mele, iar printre ele dălțile de cioplit în piatră, un sul de desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
primul apel. O dată sau de două ori a răspuns secretariatul, dar fără să i se vorbească. Fise cheltuite degeaba. Dar cabina telefonică nu se lăsa ocolită în veci. Ea aștepta, dădea dovadă de răbdare, părea să mă aștepte pe mine, ezitantul: capcana la pândă. Curând, mi se ivea deja înaintea ochilor când eram încă în drum spre Steinplatz sau când, venind de la atelier, puneam piciorul în curtea interioară a facultății. Cabina îmi venea în întâmpinare, fugea după mine. Pentru subchiriașul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei compactă, eu cu spinarea rotundă și pas greoi - înaintam prin nisipul plajei între Glettkau și Zoppot, iar copiii, Leon harnic înaintea tuturor, Lucas visător în urmă, Rosanna ca întotdeauna călcând cu sârg pe picioare de barză, Luisa mai întâi ezitant, iar Ronja cu privirea sigură de somnambul, au găsit chihlimbare cât firimiturile în iarba de mare, noi doi am apreciat expierea în public a ultimului papă, cel polonez, ca pe o exhibare lipsită de orice rușine. Eu am spus „dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Așteaptă un răspuns. Trebuie ca omul ăsta să se trezească. Doar n-o să des chidă portiera ca să-l împingă jos din mașină. Pauza se prelungește mai mult decât ar trebui. Sophia îl atinge. Ușor. Cu mâna. Mâna ei a devenit ezitantă. Ciudat. Acum un minut îl iubea deja. Iar în clipa asta îl atinge cu teama cu care atingi un gândac care stă cu burta în sus în baie. Oare mai mișcă. Al treilea sforăit a fost mai puternic decât al
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
sa trăda totuși faptul că și el fusese alarmat. "Și aproape am făcut baie", a spus, redevenit aproape complet stăpîn pe sine. Totuși, am luat-o ca pe un reproș. Schneiderhahn a ignorat incidentul. "Continuați să vîsliți", a spus. "Vîsliți!" Ezitant, m-am aplecat înainte din nou și cu brațele tremurînd mi-am făcut rama să reangajeze apa, simțind că fiecare bătaie de acum înainte era mai întîi de toate o oportunitate pentru a ne răsturna. La început rama s-a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o lăsam în ea, care rămînea vizibilă pentru mult timp în apa liniștită înainte de a dispărea într-o buclă blîndă și a deveni una cu rîul, din nou. Aveam furnicături pe piele. Ici și colo o pasăre începea să cînte ezitant. L-am auzit pe David în spatele meu. "Hmmmm", spuse el, savurînd experiența. Lunile de vară au fost calde și au ținut mult. David și-a împachetat bagajele, rachetele de tenis, romanele englezești care o făceau pe sora lui să rîdă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mai puțin interesante. — Evident, recunoscu Fanny. Altminteri, interviul ar ieși prea lung și ar fi plictisitor la lectură. — Numai că, odată ce scoateți un fragment, indiferent care, nu faceți decât să falsificați sensul unei conversații, o preveni Adrian. Părțile anoste, cele ezitante, repetițiile, tăcerile. Până-n prezent n-am avut parte de tăceri. — Va veni și vremea lor, spuse Adrian, privind-o lung în ochi, fără să clipească. — Treacă de la mine, zise Fanny după o jumătate de minut de tăcere. Aici recunosc c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pe fruntea sa. Îi plăcea să creadă că după moarte va ajunge acolo. Ziua execuției se apropia, dar lui nu îi mai era frică să părăsească tot ce însemnase viața lui, așa monotonă cum fusese. Primul pas a fost puțin ezitant, următorul mult mai sigur, iar ceilalți pași spre camera de execuție erau de-a dreptul apăsați. Urma să i se administreze o injecție letală ca un fel de eutanasie. Ca să nu i se pară evenimentul prea deplasat, Vladimir pretindea că
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ci întregul context al culturii de consum occidentale. Această carte își are originea ei cea mai îndepărtată în acele clipe când, în clasa mamei mele, la Liceul Economic „N. Kretzulescu”, cuminte într-un colț, spre a nu deranja ora, descifram, ezitant și fascinat, Pif-urile pe care le primeam în dar. Alături de Jules Verne, această experiență îndrăgită a descoperirii revistelor Pif nu înce tează să îmi revină în memorie, legată de arhitectura unei lumi care a fost și de dragostea pentru părinții
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
oaspeții care nu păreau să mai sosească, camera cu două saltele, câteva pături prăfuite și un scaun. Puse valiza pe scaun și o deschise. Fata veni și se uită la haine, care erau toate noi. Se întinse și le atinse ezitant, cu dragoste, ca una care nu mai avusese vreodată haine noi. Domnul J.L.B. Matekoni îi lăsă să despacheteze. Ieși în grădină și rămase un moment sub umbrarul din fața intrării principale. Știa că făcuse un lucru important aducând copiii la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu are ce căuta între un om oficial al Ligii și cineva în afara Ligii. Dar, continuă Madrisol, este evident că nu voi face nici o revelație care să primejduiască o planetă prietenă. Era promisiunea pe care o dorea. Totuși, Gosseyn era ezitant. Amintirile lui Ashargin, sistemele solare distruse în întregime parcă îi legau limba. Dacă Enro ghicea despre ce planetă era vorba, cu siguranță va intra în acțiune. O simplă bănuială era de ajuns. Deocamdată, Venus reprezenta un simplu incident pentru dictator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
perfect normală. El nu era Enro, care, pentru a fi fericit, voia mâini duioase de femei - dar se destindea și o lăsa să-i maseze picioarele, brațele, spatele. Ea se dădu la o parte în sfârșit și observă tentativele lui ezitante de a se ridica în capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
nu și-ar schimba niciodată chipurile și trupurile, În afară de faptul că ar deveni tot mai lamentabile cu fiecare zi care ar trece, mai decadente, mai jalnic descompuse, chipul ridându-se, cută după cută, la fel ca o stafidă, membrele tremurătoare și ezitante, ca un vapor căutându-și inutil busola căzută În mare. Un oaspete nou fusese Întotdeauna motiv de bucurie pentru căminele apusului fericit, avea un nume care trebuia fixat În memorie, obiceiuri proprii aduse din lumea exterioară, manii care erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
da' cu mine ți-ai găsit tu că poți să te-ntreci la fugă? CODÂRLIC: D-apoi cu cine? DĂNILĂ: Ia poftim și-o ia pe-aici înainte, și ți-oi arăta eu cu cine. Ia poftim! (Codârlic o ia, ezitant, în direcția arătată.) DĂNILĂ (aparte): Oi găsi eu pe-aici, prin tufe, vreun iepure. După acela să fugi, drace! (lui Codârlic) Ei, jupâne, stăi așa! CODÂRLIC: Am stat. DĂNILĂ: Și cată de vorbește ușurel. CODÂRLIC: Da' ce s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]