3,289 matches
-
din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
ani, când s-a prăpădit, i-am reținut perfect aceste tabieturi ale lui, ca și icnetul acela inimitabil de pe urma căruia se alesese cu porecla. Adeseori, chiar încercam să-l imit, mai ales când împingeam la roata carului plin cu cartofi, fân sau lemne, însă niciodată nu-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa. I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufle- tul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
dezvălui” prin mijlocirea versurilor sale. Sunt poezii născute din urzeala viselor, din orizonturile așteptării împlinirilor. Născută, crescută și multi ani trăind în zonele de frumuseți ale localității Pietroșița, a făcut ca din poeziile sale să se revarse un miros de fân proaspăt cosit, de flori de măr, de adieri proaspete, să simți stropii izvorului prăvălindu-se din munte. Poeziile sale au lumina limpede a cerului, au ecoul care se întoarce în noi, au sunetul murmurând în fântână, mirosul brazilor și ecoul
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
am mai fost demult acasă acolo unde inimi mă apasă acolo unde vite se adapă de la fântâna nesecată n-am mai fost demult la răsărituri din apus acolo unde pajisti nu-s acolo unde ierburi se vorbesc pe clăi de fânuri și-și pășesc odoruri din obol și cată ușa unui lanț de-ocol tu inimă hai du-te-acasă că lacătul te lasă lasă acum eu tot doinesc doinesc spre casa ta pornesc pornesc Referință Bibliografică: CATRENE CU MIGRENE 8 / Florica Ranta
CATRENE CU MIGRENE 8 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366369_a_367698]
-
din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii, cei care-și iernaseră oile în sat, le urcau acum în locurile de unde le coborâseră după prima ninsoare în toamna care trecuse
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
când ridica ceva greu și de pe urma căruia se alesese cu porecla. Adeseori, după moartea lui, când începusem și eu să îi ajut pe ai mei, încercam să-l imit, mai ales când împin¬geam la roata carului plin cu cartofi, fân sau lemne, însă niciodată nu-mi ieșea ca lui moșu’ Hobza, avea el un farmec al lui când icnea așa... I se mai spunea și „Hobza-n dârj”, de la sufletul pe care-l punea la facerea oricărei trebi care presupunea întrebuințarea
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
de ajuns, peste câteva zile, o altă întâmplare „a pus capacul”, cum se spune, și ai lui s-au hotărât să scape de „belea”. Atunci, tot așa, s-au dus toți trei la „polog”, de astă dată, adică la strâns fânul, în Gruiul Pleșciorii, un loc în pantă, unde aveau un grajd din bârne; altădată, acolo, bunicii lui Marian din partea tatălui își țineau oile iarna. Luându-se cu treaba, la un moment dat Mărian și Oara au constatat că băiatul dispăruse
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
vine ploaia șî să strică pologu’!”, „Hai, Măriene, să facem!”, „Hai, Măriene, să dregem!”... Acum, parcă înnebunise! Dădea cu sete în pământ cu sapa, la fel - cu toporul în lemne; ridica cu fur- ca sau cu țăpoiul maldăre uriașe de fân, pe ca- re le căra apoi în spate sau le dădea pe claie; căra pe umăr cele mai grele țăndări de lemn; umplea cu vârf telteul cu cartofi și-l sprijinea pe burta ițită; împingea icnind ca moșu’ Hob- za
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
acolo unde până atun- ci avusese libertate deplină, la oraș se plic¬tisea grozav. Ai mei îl luau cu ei peste tot - în Treboilea, Gruiu’ Pleșciorii, Valea Viei, Față, Capu’ Dealului, Dealu’ Sasului, la sapă, la polog - adică la strâns fânul -, la lemne, evident, însoțiți fiind și de Bălan cu care el se împrietenise rapid. Ei bine, oricât l-ar fi chinu- it Sebastian pe Bălan - îl călărea, îl trăgea de coadă, îi băga mâna-n gură și-i trăgea limba
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
taine, file îngălbenite purtând peceți de suflet, zbateri și liniști, lumini și umbre, în care nimeni, mai bine decât autorul, nu știe câte întrebări și câte răspunsuri, câte lacrimi și câte zâmbete a adunat: ele, “urmele” trecerii noastre prin timp ... Fânul cosit din poienița strânsă-n îmbrățișarea codrului, freamătul frunzelor și-amurgul răsfirând liniște încremenită pe crestele Apusenilor m-au întâmpinat în urmă cu mai bine de 51 de ani în Săcuieul meu de la poalele Vlădesei, atunci când Dumnezeu a hotărât că
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
ȚENE Drum prin ploaie Norii s-au așezat căciulă peste sat, Casele s-au ascuns în pădure, Acolo au prins rădăcini,n-au mai plecat Au rămas de straje la mure. Vitele pasc ploaia prin iarbă, În cer se-așează fânul în snop Împrăștiind peste lume iz de nalbă Când tremur pentru tine ca un plop. Alergăm împreună printre picături de ploaie Ca un dans ce-l dăruim acum Zilei ce sub tălpile noastre se-nmoaie Așezându-se înaintea mirilor drum
DRUM PRIN PLOAIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366595_a_367924]
-
era ca nimeni altul, amic la cataramă cu „merele de la Mitică” care-i burdușeau buzunarele și-i înghighinau cămașa cu burtieră ce-o sumețea peste pantalonii scurți de doc, cu care pleca creanga dis-de-dimineața de acasă sau mai fugea de la fân din lunca ogradei de la Sătic. Trecut prin „ciur și dârmon”, uns cu toate subtilitățile driblingului - i-ar fi putut fi sensibil aproape ca tehnică renumiților Ozon, Niki Dumitriu sau Balaci - înlocuite după revoluție cu „toate alifiile bolilor” (ba și ceva
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
pe coastele înalte ale luncilor, văilor și viroagelor din depărtare sau apropiere stau tolănite într-o simetrie aproape perfectă - precum configurările misterioase din platoul arid de la Nazca (din Peru) ale presupușilor invadatori extratereștri (veniți pe acele tărâmuri cine știe când!) - fânul uscat de pologari ce abia se zăresc cum mișună în aerul irespirabil și fierbinte al soarelui nemilos, pregătind copițele și țarcurile clăilor ce vor păstra neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
ale presupușilor invadatori extratereștri (veniți pe acele tărâmuri cine știe când!) - fânul uscat de pologari ce abia se zăresc cum mișună în aerul irespirabil și fierbinte al soarelui nemilos, pregătind copițele și țarcurile clăilor ce vor păstra neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
glasuri de cocori Și din lanuri de mătase Cresc chiar visele frumoase. Toamna a pășit sfioasă Într-o lacrimă pioasă Și poruncă vrea să pună Să aducă vremea bună! Să ne între în hambare Cu porumb pentru mioare Și în fân să pună dor, Pentru anul viitor... Vântul scutură din plete Și mai face piruiete, Verdele deja oftează Peste galben el migrează. Pescăruși sărută valul, Uneori pe tâmplă malul, Pe catargul unui vas Un zefir a prins și glas. Ară timpul
ARĂ TIMPUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365584_a_366913]
-
în sat!- a zis el- e totul distrus, haideți la coliba mea în pădure!” După ce-am ajuns ne-a spus: “Stați aici și iubiți-vă în liniște, războiul aici nu va veni niciodată!” Și ne-am băgat în niște fân cosit proaspăt care mirosea a luncă. “Aveți grijă, mai copletă el , că pe aici mai vine și Iulia Thot!” După ce a plecat pădurarul, Agneta mi-a luat mâna și m-a rugat: “Ia pune mâna ,Mihaly, pe pântecele meu să
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului mi-aduc aminte prin răstoacă adeseori te urmăream erai copila ce din joacă în zâna bună o schimbam pândeam parfumul din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n care te adânceai ca macu-n grâu e dusă vremea când pe seară
MI-ADUC AMINTE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365670_a_366999]
-
ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în ograda asta! De unde s-or fi adunat toți tăntălăii ăștia?” Închise ochii și își vârî capul între lăbuțe. Aproape să adoarmă, când, deodată, auzi chițcăit de joacă în jurul său
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
ne lumina toată curtea... Offf ! Îmi vin în minte câteva fraze din „Insomnii de mătase” de Fănuș Neagu: „Sunt seri ca niște păduri de lemn întinse de la un munte la altul ca să treacă pe umerii lor pâlcuri cu căruțe cu fân vioriu. Sus, se schimbă gărzile la palatul Lunii, dedesupt, râurile schimbă între ele zăvoaie, pești nemuritori, sălcii și hore în care se învârt, până la pierderea minții, flăcăi amețiți de zânele apelor „(...) Despre iele sau zânele nopții mi-a povestit bunica
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
iar picături de rouă umezesc în taină ochii petalelor deschiși spre zare. Din loc în loc răsare cât-un gând de mare și vise zboară la nisipul fierbinte și la apa albastră care mângâie imaginația noastră. În aer plutește miros de fân cosit, iar din înalt vântul mai trimite cât-o adiere, către pământul uscat încălzit de soare și de vara arzătoare. Referință Bibliografică: Vara (zi de vară) / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 530, Anul II, 13 iunie 2012
VARA (ZI DE VARĂ) de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366201_a_367530]
-
-i tainele, ascultându-i păsările și susurul izvoarelor. Învață să te înțelegi cu vântul, îmbrățișează copacii simțind puterea lor sau pătrunde în lumea mirifică a albinelor. Primăvara, explozia vegetală îți revigorează trupul. Vara te vindecă, te relaxează cu miros de fân cosit. Toamna îți aduce amintirile, te poartă pe tărâmul copilăriei, iar Iarna îți răcorește sufletul, limpezindu-ți gândurile. Uiți de griji, uiți de amar. Pacea și liniștea sufletească te însoțesc mereu acolo, departe de stres, departe de lumea dezlănțuită! Încearcă
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
cânți cum știi doar tu, femeie! S-alergi nebună prin octave, Să-mi legeni dorul pe agave, Pe-un portativ de odisee! Arpegii dulci de primăvară, Pe buze-mi pun parfum de sân. De-oi adormi pe-un braț de fân, Să-mi cânți piano la vioară! Din somn să nu mă scoli, femeie! Prea multe am, încă, motive, Să-mi cânți în game relative, Pe-un portativ de odisee. Să-mi cânți cum știi doar tu, femeie, Și lasă-mă
SĂ-MI CÂNŢI FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361648_a_362977]
-
am alintat în gând. În corzile de suflet pe liră ți-am cântat, Prințesa mea de suflet, tu nu m-ai ascultat! Am rătăcit prin noapte, în vise te-am sculptat. Corăbier pe mare, pe vele te-am pictat. Prin fânul plin de floare mireasma ți-am cătat, Prințesa mea de suflet, atunci m-ai îmbătat! Ți-am strâns în palme lacrimi și ploaia m-a udat. Te-am căutat prin valuri, dar sare-n ochi mi-ai dat. Prin urme
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
cu viața conjugală care, spune autoarea, nu-i oferă nici o undă de mulțumire, ci „milă, teamă, prejudecăți, orgoliu” - autoarea trăiește intens o iubire sufletească ce îi oferă desfătare: „Bucuria de a merge de mână cu cineva, de a savura mirosul fânului cosit ne-a făcut un întreg și ne-a abandonat universului.” Panseurile despre poezie justifică faptul că autoarea este, în primul rând poetă și apoi prozatoare: „Poezia moare când o scrii dar reînvie atunci când o citești. E ca o resuscitare
FRAU MOVIE, DE VIOLETA DĂNĂILĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361645_a_362974]