1,845 matches
-
punctul de pornire a traseului spre Rezervația Scaunul Rotund, debitul este în scădere), Izvorul Petőfi (Nr. 11, aflat la mică distanță de Nr. 10 pe drumul spre Izvorul Străvechi), Izvorul Erdei/Al Prințului moștenitor József/Károly/Bălcescu (aflat la poalele Făgetului pe lângă Pârâul Hanzkel), Izvorul Arany János (în parte de jos a stațiunii la cîțiva m de biserica romano-catolică, cu debit scăzut și care a dispărut în anii '70 când în parcul stațiunii s-au efectuat foraje), Izvorul Păstorului (lîngă Arany
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
, cunoscută și sub numele de Peșteră Pietroasa, este situată în Munții Poiana Rusca, lângă localitatea Pietroasa (la 12 km de Făget), Județul Timiș. Denumirea peșterii este dată de dominantă cromatică, studiată și descrisă de speologi că „albastru de Pietroasa“. Dacă doriți să vă deconectați, puteti vizită peșteră de la Pietroasa, unde se ajunge pe un drum surprinzător de bun. Mașină se poate
Peștera Albastră () [Corola-website/Science/307032_a_308361]
-
ale munților și infiltrații mediteraniene în zonele mai joase și cu condiți ecologice speciale mai ales pe calcare. Vegetația este diversă: pâlcurile de anini și zăvoaiele din lungul apelor, nu rareori învecinate cu cătinișuri zburlite și tufișuri de zmeură, până la făgetele de pe versanți și cu pădurile de rășinoase de deasupra lor. Cea mai mare pondere în vegetația Petroșaniului este ocupată de pădurile de foioase (gorun, cer și fag) și de pajiști. Pădurile de fag în amestec cu rășinoasele (brad, molid) le
Petroșani () [Corola-website/Science/297100_a_298429]
-
zonă deluroasă (Dealurile Lipovei), relativ izolată de centrele economice sau de arterele rutiere cele mai importante. Satul este accesibil numai pe drumuri comunale. Cele mai apropiate centre urbane sunt la circa 30 km distanță: municipiul Lugoj la sud și orașul Făget la sud-est. Față de municipiul Timișoara, distanța pe șosea este de circa 70-80 km. În trecut a fost cunoscută sub numele "Ohaba Sârbească". Primele mențiuni documentare datază din secolul XV. O diplomă maghiară de la 1427 menționează pe această locație satul "Ohaba
Ohaba Română, Timiș () [Corola-website/Science/301383_a_302712]
-
Groși este un sat în comuna Margina din județul Timiș, Banat, România. Se situează în extremitatea estică a județului Timiș, la nord-est de orașul Făget. Satul este amintit pentru prima dată la 1508-1519, ca proprietate a lui Abrahamfy . Este cert că în perioada otomană a fost locuită. Într-un defter turcesc de la 1593 se amintește satul valah "Gros". Locuitorii se ocupau cu mineritul, în special
Groși, Timiș () [Corola-website/Science/301366_a_302695]
-
din 1717 localitatea este numită "Grosch". Administrația maghiară i-a dat numele de "Marosgoros", cu totate că locuitorii au fost întotdeauna majoritari români. Biserica ortodoxă a fost construită în 1741 și face parte din bisericele de lemn din zona etnografică Făgetului care s-au păstrat până astăzi, fiind monument în patrimoniul național. Aici există o biserică ortodoxă din lemn construită în 1741 ce poartă hramul Adormirea Maicii Domnului.
Groși, Timiș () [Corola-website/Science/301366_a_302695]
-
implicit, o legătură cu Viena, capitala imperiului. Astfel, în 1727 inginerul A. La Casse începe lucrările de decolmatare a râului Bega de la Timișoara în aval, ca un prim pas pentru navigabilizarea râului și o reprofilare a albiei, pe tronsonul de la Făget la Timișoara, pentru plutărit, servind la aprovizionarea cu lemne a orașului. În 1732 se inaugurează navigația fluvială prin deschiderea liniei Timișoara-Pancevo. (Informația că Maximilian Fremaut ar fi participat la aceste lucrări, care apare în unele lucrări despre istoricul orașului Timișoara
Maximilian Fremaut () [Corola-website/Science/307002_a_308331]
-
de câmpie, arțar, cireș sălbatic; -arbuști: măceș, păducel, șoc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar; -plante erbacee: golomăț, păiuș etc. -animale nevertebrate: viermi, paianjeni, melci, insecte, etc. -animale vertebrate:brotăcel, șopârla, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc Pădurile de fag (numite și "făgete") sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă și la altitudini mai mici, pe versanți umbriți (400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți. -soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
pot observa resturi fosile caracteristice pentru forma de corali, care au generat straturi uriașe de calcare în mîrile calde ale mezozoicului. Pentru valoarea să peisagistici și geologică, muntele a fost declarat monument al naturii. Vegetația predominantă a muntelui este de făgete pure, existând însă și diseminări de brad iar pe vârfurile stâncoase apar sporadic exemplare de molid și tisa. Se întâlnesc de asemenea plante rare, unele ocrotite de lege, cum ar fi floarea de colț. Acesteia i se alătură garofița albă
Muntele Vulcan (arie protejată) () [Corola-website/Science/314550_a_315879]
-
zonei de est orașului Botoșani este caracteristică zonei de silvostepă, fiind formată în special din terenuri agricole și pajiștile seculare ce ocupă locul fostelor păduri. În nord-vest se întind păduri de gorun, terenuri agricole și pajiști stepizate, iar în sud-vest făgete de deal și păduri amestecate de fag și gorun. În rest, vegetația naturală este caracteristică solurilor de pădure, cu fânețe și izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile tradiționale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
perioada stăpânirii otomane și a marilor bătălii dintre turci și austrieci, a fost cel mai probabil pustiită. După cucerirea Banatului de austrieci, se face o conscripție generală în 1717, care include și localitatea Topla, cu 10 case, aparținând de districtul Făget. Austriecii au numit-o "Dobla". La începutul secolului XIX a intrat în proprietatea erariului (statului). Mai târziu este cumpărată de diferiți nobili maghiari: mai întâi baronul Vecsez, apoi de familia contelui Karatsonyi, deținătoarea multor proprietăți în Banat. Maghiarii au numit
Topla, Timiș () [Corola-website/Science/301404_a_302733]
-
cel Mic, va reuși să o înfrângă doar după ce adună o armată de 30.000 de oameni și o puternică artilerie. În urma unei puternice ofensive transilvănene condusă de George Borbely, armata creștină cucerește cetățile Bocșa, Șoimoș, Cenad, Nădlac, Pâncota, Arad, Făget, Lipova și Vârșeț dar Timișoara rămâne neatinsă. O primă încercare de recucerire a orașului are loc în 1596 când o oaste a lui Sigismund Bathory, împreună cu 4000 de soldați trimiși de Mihai Viteazul și 4000 de creștini din Banat încep
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Crivina de Sus (1924: "Crivina", plasa "Făget") este un sat în comuna Pietroasa din județul Timiș, Banat, România. Satul este situat pe brațul drept al râului Bega, la o altitudine de 220 m, într-o zonă de dealuri împădurite. Satul este atestat documentar din anul 1514 sub
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
pe care trebuiau să le achite anual. Biserică din lemn din sat, cu hramul "Cuvioasa Paraschiva", este datata prin inscripție în secolul al XVII-lea. A fost construită în 1676 și este cea mai veche biserică din lemn din zona Făgetului. Un alt punct de atracție îl reprezintă moară de apă din coasta satului, cu roată verticală, încă în funcțiune, construită în secolul al XIX-lea de către morarul Negea. El a lăsat-o moștenire lui Oprescu Ioan la începutul secolului al
Crivina de Sus, Timiș () [Corola-website/Science/301354_a_302683]
-
Deasemenea, sunt ocrotite unele specii de arbuști: Teritoriul Parcului Național Bucegi include trei etaje de vegetație. 1. Etajul montan superior ( Platoul Bucegilor ) - reprezentat pe versantul prahovean al masivului numai în porțiunea dintre Sinaia și Valea Morarului. Asociația dominantă aici este făgetul cu brad specific Carpaților Orientali și Meridionali (până la valea Oltului), cu întreaga sa compoziție floristică. Pătura ierbacee cuprinde elemente carpatice, cum sunt: colțisorul, vulturica, odoleanul, tătăneasa, mierea ursului, piciorul cocoșului, floarea paștilor. Cu totul remarcabil este arboretul secular de brad
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
-5 grade C, iar luna iulie cea mai călduroasă cu media cuprinsă între 10-16 grade C. Relieful și clima muntoase permit etajarea distinctă a vegetației în această parte de Apuseni. În etajele joase se întâlnesc păduri de foioase, cu predominanță făget ("Fagus silvatica"), gorun ("Quercus sesilliflora") și stejar ("Quercus robur"), apoi amestec de făgete și rășinoase, iar peste 1.000 de metri altitudine domină molidul ("Picea"). Sus, pe platou, întâlnim jnepeni ("Pinus mugo"), ienuperi ("Juniperus communis") și tufe de afini ("Vaccinium
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
10-16 grade C. Relieful și clima muntoase permit etajarea distinctă a vegetației în această parte de Apuseni. În etajele joase se întâlnesc păduri de foioase, cu predominanță făget ("Fagus silvatica"), gorun ("Quercus sesilliflora") și stejar ("Quercus robur"), apoi amestec de făgete și rășinoase, iar peste 1.000 de metri altitudine domină molidul ("Picea"). Sus, pe platou, întâlnim jnepeni ("Pinus mugo"), ienuperi ("Juniperus communis") și tufe de afini ("Vaccinium myrtillus"), merișori și întinse pajiști subalpine primare și secundare alcătuite din rogoz alpin
Comuna Mărișel, Cluj () [Corola-website/Science/300339_a_301668]
-
județului Sălaj". Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni caracterizată printr-un relief cu extensie redusă că altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte cu păduri de foioase, făgete, pajiști și fânețe brăzdate de mai multe pâraie cu debit redus de apă. Dim punct de vedere geologic măgura este constituită pe șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile. Versantul nordic și cel nord-estic este presărat pe alocuri
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
tufărișuri de mesteacăn și alun, pajiști și pășuni cu graminee. Acestea adăpostesc o gamă variată de floră spontană (arbori, arbuști, ierburi și flori) și fauna sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte) specifică nordului Apusenilor. Vegetația întâlnită este eterogena, de la făgete și gorunete până la pajiști și plantații de conifere (pin). Pădurile ce acoperă o importanță suprafață a măgurii au în componență arbori cu specii de: fag ("Fagus sylvatica") în asociere cu gorun ("Qercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), cer ("Quercus cerris"), frasin
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
se amintește că Luncani era o biserică din lemn în anul 1794. Statistica parohiilor și preoților din eparhia Timișoara din 1776 consemnează parohie la Luncani cu 38 de case în care preot era Alexandru Popovici și care aparținea de protopopiatul Făget.În anul 1872 cu ajutorul lui Ioan Dumitrescu (a cumpărat locul) și cu cel al credincioșilor , s-a ridicat o nouă biserică din lemn , în Luncanii de Jos. Preot era Nicolae Lupulescu. Aici exista și un oficiu miner precum și administrația austriacă
Luncanii de Jos, Timiș () [Corola-website/Science/301375_a_302704]
-
a râurilor Mureș și indirect în cea a Bistriței prin intermediul văii Bistricioarei . Bistricioara colectează toate pîraiele din cadrul depresiunilor Borsec și Bîlbor. La nord este o singură creasta - Creasta Mezovești, orientată de la sud-vest spre nord-est cu cele mai înalte vârfuri Vf. Făget, 1309 m; Vf. Bîtca Mezovești, 1377 m. La sud-vest Culmea Chiozrezu Mare este orientată de la nord-vest spre sud-est avand cele mai înalte vârfuri Chiozrezu Mare 1492 m și Sărmaș 1399 m. Spre sud-est de la nord spre sud (orientarea crestelor este
Munții Borsecului () [Corola-website/Science/325114_a_326443]
-
Munților Plopișului cu Munții Meseș (în apropierea izvoarelor Barcăului) și se suprapune sitului de importanță comunitară Tușa - Barcău. Arealul reprezintă o zonă naturală constituită pe șisturi cristaline acoperite cu conglomerate (gresii, argile și nisipuri), ce include un sector de pădure (făgete pure de dealuri și făgete amestecate), o zonă de pajiște și două izbucuri ("Izbucul Mare" și "Izbucul Mic") cu un impresionant debit de apă. Aria protejată se suprapune sitului Natură 2000 - "Tușa - Barcău" și dispune de tipuri de habitate cu
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
în apropierea izvoarelor Barcăului) și se suprapune sitului de importanță comunitară Tușa - Barcău. Arealul reprezintă o zonă naturală constituită pe șisturi cristaline acoperite cu conglomerate (gresii, argile și nisipuri), ce include un sector de pădure (făgete pure de dealuri și făgete amestecate), o zonă de pajiște și două izbucuri ("Izbucul Mare" și "Izbucul Mic") cu un impresionant debit de apă. Aria protejată se suprapune sitului Natură 2000 - "Tușa - Barcău" și dispune de tipuri de habitate cu păduri de fag de tip
Rezervația peisagistică Tusa-Barcău () [Corola-website/Science/323780_a_325109]
-
Topliceni (în trecut, Zgârciți) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Băbeni, Ceairu, Dedulești, Gura Făgetului, Poșta, Răducești și Topliceni (reședința). Ea se află în nordul județului, la nord-est de Râmnicu Sărat, satele ei întinzându-se de-a lungul cursului mediu al râului Râmnicu Sărat, în amonte de oraș. Comuna este traversată de șoseaua națională DJ203H
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]
-
Băbeni avea în satele Băbeni, Drăghești și Rădulești 1300 de locuitori. Numele de Topliceni a fost luat de comună în 1931; tot atunci, comuna Dedulești a fost desființată și inclusă în comuna Băbeni, acesteia adăugându-i-se și satul Gura Făgetului. Ulterior, comuna Dedulești avea să reapară, dar existența ei avea să fie din nou scurtă. În 1950, comunele au fost incluse în raionul Râmnicu Sărat al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, comunele au fost
Comuna Topliceni, Buzău () [Corola-website/Science/301048_a_302377]