749 matches
-
a spiritului. La un moment dat, obosind să-și mai stropească pustiul cu apă de trandafiri, plictiseala sibarită simte nevoia să se distrugă, pentru că implică efortul cel mai mic. Moartea vine Încet și cu ochi somnoroși din plăcerea tot mai fadă, ca o sinucidere prin aglomerare de flori Într-o cameră. Ca un surîs. Din instinct de conservare, sibaritul se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Titanic Vals (1932) rămîne cea mai jucată. Spirache a fost interpretat de mari actori Calboreanu, Ramadan, Beligan, Birlic, Bibanu, Bănică, Radoff...Repet, a fost ecranizată, dar revăzînd filmul, recent, am constatat că-i lipsea... mușatismul! Iar genialul Birlic era aici fad, de nerecunoscut. Musceleanul e un Caragiale fără cruzimea anteriorului. Are o ”sentimentalitate rîzătoare care nu jignește lumea observată” (spunea G. Călinescu). Savuroasă scena pălăriei, cu nume autentice de pălărieri din CÎmpulung. Original discursul politic al lui Spirache. Poza de final
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prăbușirea mea Într-o cumplită și agonică suferință... Ești singur În fața durerii. Amăgirea e zadarnică. Fariseii vor Încerca să se scuze, să invoce timpul pentru a se ascunde de propria lașitate. „Liniștește-te, lasă că o să treacă...”, și alte expresii fade, lipsite de conținut. Existența este o căutare continuă care cere un preț mult prea mare. Oare drumul către fericire trebuie să-ți transforme sufletul Într-o rană fără de leac? Nu pot să Înțeleg! Viscolul s-a oprit și ningea liniștit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
subiect și predicat) , dar așteptau cu nerăbdare să intre pe fir? Enumerau florile pe care le aveau În balcon sau În grădinița de la țară, cum le Îngrijeau și cât de mult țin la ele. În cuvinte simple, bâlbâieli și fraze fade, lipsite de orice urmă de frumusețe a exprimării. Pe lângă atâtea banalități, intervenția și expunerea mea era ca un balsam pentru suflet. Dar... “nimicnicia” ce poate percepe, Înțelege... “Să nu cumva să vii cu ceva deosebit deoarece “umbrele” se pot abate
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ar fi, să plece, lăsîndu-l pe Titus obligațiilor sale imperiale; cu Junie, care, cu toată gravitatea evenimentelor, nu va ceda fără inelul de nuntă pe deget. Din pricina închipuirilor lui Racine, Irina, singura cu respirația veritabilă, mi se pare bicisnică și fadă. A fost între noi și o încercare de menaj. Câteva minciuni acasă, și Irina a putut merge cu mine într-un sat mic în mijlocul munților, lângă Sinaia. Casă țărănească, cu cerdac, cu patru camere și cu antrețel la mijloc. Camera
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
femeie frumoasă? Tânără și frumoasă! Dar cu adevărat tânără și frumoasă! Trece, așa, cum să spun, înveșmântată într-o mică lume a ei ca un scut invizibil, pe care o duce cu ea fără niciun efort prin lumea exterioară, cea fadă și mizeră. Fără niciun efort, fiindcă mica ei lume e imponderabilă, dar are în schimb consistență. Și flux unidirecțional toată atenția exterioară o pătrunde fără să-i provoace nici cea mai mică vătămare, dar nicio atenție nu se-ndreaptă dinspre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
celălalt era ocupat de una sau mai multe lucrări cu caracter motivant sau spiritual. Cărțile acestea aveau titluri de genul De ce mă tem să îți spun cine sunt? sau De ce te temi să îmi spui cine ești?. Sau chiar mai fada, dar cuprinzătoarea De ce ne temem?. În lumina puternică a candelabrului din vestibul, i se prezentase lui Carol: — Dave, Dave Hobbes. Am venit să-l iau pe... Dan? Rostise numele cu o oarecare nesiguranță, iar ochii gălbui îi sclipiseră ciudat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vomă, spălăturile stomacale și aventurile sexuale ale fiicei sale de șaisprezece ani, la care el asistase neputincios. Nici în prima seară, nici în a doua, ci abia în a treia se simțise Carol în stare să-și povestească versiunea proprie, fadă și atenuată, a stărilor de vomă ale lui Dan, a râgâielilor sale obscene și a pipăielilor lui de bețivan. Se poate ca revolta afișată să fi fost minimă, dar descrierea propriei indiferențe și a retragerii în sine din fața chinului prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
moarte, odată ce sensul cuvintelor îi ajunge la creier, Ionel plânge. E mult prea mult. Și nu așa voia să moară. Cu o ultimă sforțare-a demnității totuși, el atacă. Vrea răzbunare. Răcnind mai ceva ca un samurai, el decuplează Fiara. Fade to black. PAGINĂ NOUĂ POVESTE CU SFÂRȘIT În ziua aceea Bogdan se sculă mult, mult mai obosit decât era de obicei. Era ca și cum greutatea întregii lumi ar fi apăsat pe umerii lui, dar mai grav era că nu știa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ușă. Tot protocolul, cu pompa de rigoare. Sculptorul și nevasta lui (mare desenatoare de politicieni în revista Daily Mirror) s-au dat peste cap să iasă totul bine. În fine, sosește Regina, elegantă, dar îmbrăcată oribil, după moda englezească. La fel de fadă ca și bucă tăria lor... Emoție mare pe mine. I-am făcut o reverență ca la curtea Angliei. Dânsa era extrem de simpa tică. Cu talentul ei de mare regină, ne-a făcut să ne simțim cu toții în largul nostru. Sergiu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
grăbiți să-și încaseze onorariul. Nu era orgolios, dar acum, când această clădire putea fi socotită cea mai somptuoasă din urbe, crescuse chiar în proprii săi ochi. Își reașeză cravata, bău zorit cafeaua răcită, care avea toate deliciile unei băuturi fade, verifică apa, gazul, lumina și ieși în stradă. Privi o clipă trecătorii care se perindau prin fața sa ca pe ecranul unui cinematograf. Dacă ar fi avut mai mult timp, poate s-ar fi oprit din drum să studieze așa, dintr-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
indivizii încep a privi cu indiferență ideile morale, moralitatea decade și această decadență a spiritului e cauza accelerării 84 {EminescuOpXV 85} procesului de consumare a populațiunii. Spiritul literar al acestor epoce e corupt și ni se pare nouă atât de fad pe cât de fade le par și lor scrierile clasicilor și-a moraliștilor mai vechi. Călcîndu-se // din principiu cele ce pentru noi treceau de bune și frumoase și nepunîndu-se nimic în locul lor, căci nu se poate numi o restituțiune acele plăceri
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
privi cu indiferență ideile morale, moralitatea decade și această decadență a spiritului e cauza accelerării 84 {EminescuOpXV 85} procesului de consumare a populațiunii. Spiritul literar al acestor epoce e corupt și ni se pare nouă atât de fad pe cât de fade le par și lor scrierile clasicilor și-a moraliștilor mai vechi. Călcîndu-se // din principiu cele ce pentru noi treceau de bune și frumoase și nepunîndu-se nimic în locul lor, căci nu se poate numi o restituțiune acele plăceri ce esaurează sucul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cerebrale înflorind sub camerele de compresie placate cu aluminiu și sub recipientele de reacție. Vaughan își imaginase masive tamponări dintre dușmani pe viață, morți născute din ură oficiate de carburantul arzând în șanțurile de pe marginea drumului, vopseaua fierbând în lumina fadă a după-amiezii din orașele de provincie. Vizualizase ciocnirile specializate ale criminalilor evadați, ale recepționerelor de hotel ieșite din tură, blocate între volanele și poalele amanților lor pe când îi masturbau. Se gândise la accidentele cuplurilor aflate în luna de miere, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se trezea într-o pădure întunecată. O durere puternică la nivelul capului îl făcu să tresară. Nu-și amintea nimic, nu se ridica în capul oaselor și privi în jur. Văzu numai copaci bătrâni și, pe alocuri, fâșii de lumină fadă care reușeau să străpungă întunericul pădurii. După câțiva pași a zărit o cabană părăsită. Fragmente din ferestre se vedeau în jurul casei. Ușa din lemn putred se închidea și deschidea în bătaia vântului. Nedumerit a pornit spre cabană. Chiar înainte de a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de sine. Știuse să-i țină piept polițistului care, la urma urmei, nu se dovedise chiar atît de antipatic cum crezuse. Aruncă o privire la ceas și Încercă să reia lectura romanului de la prima pagină. Era totuși un roman polițist fad, realitatea era Întotdeauna mai uimitoare decît ficțiunea. Dădu pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o facă Încă de la Început. ZÎmbi În sinea lui. Îi făcuse niște mici concesii și se văzu acum răsplătit, căci ea se destinse și Își scutură părul, iar el primi În nări o boare din parfumul ei. Un miros fad de alge și de apă de mare care fusese agitată plutea În laboratoarele pustii. Luminile de serviciu tremurară, apoi se stabilizară cînd Fersen apăsă pe Întrerupător. Cei doi polițiști deschiseră ușile unele după altele, verificînd interiorul Încăperilor, goale. Dr. Pérec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i mai poate oferi prea mult polen la ora asta, iar fata, la fel de galbenă ca floarea, ar atrage-o mult mai tare. Dar albina are intuiția dezastrului. Ea cântărește și pune în balanță: ar putea să se consoleze cu polenul fad și trecut al florii mortificate sau să se expună sacrificiului suprem, în caz că fata se sperie, se apără și atunci va trebui să-și înfigă acul?! (Mai bâzâie o vreme și tocmai când fata își apleacă capul și respiră adânc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cât de puțin voi fi încercat eu sau cât mi-au înșelat așteptările ceilalți. Căci puțini sunt cei ce se pot dărui total unui om sau unei cauze. Sau, în fine, cei ce pot atinge aceasta sunt de cele mai multe ori fazi și lineari, sau plictisitor de onești și invariabili cu ei înșiși. "Lumea devine vis, visul devine lume", spunea Novalis. Am sperat să mă topesc într-o zi în acea puritate ce dăinuie în noi din copilărie și care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scaunul din capul mesei, propuse un toast: — Pentru noii prieteni, pentru prosperitate și box, un sport măreț. — Amin, am răspuns. Mi-am înfipt furculița într-o bucată de carne, am introdus-o în gură și am mestecat. Era grasă și fadă, dar am făcut o mutră încântată și am comentat: — Delicios! Ramona Sprague îmi aruncă o privire absentă. Emmett spuse: — Lacey, menajera noastră, crede în voodoo... O variantă amestecată cu chestii creștine. Probabil a descântat vaca și a făcut un pact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce viața încă o dată. Îmi închipui că puțini s-au gândit la ciudata asemănare dintre dragoste și dresură. În orice legătură dintre o femeie și un bărbat unul din ei trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un eșec răsunător au cerut o sămânță de boală; fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să mă uit în ochii Laurei. Dinu nici atât nu era un obstacol. El însuși avea viața sa dublă, nelăsând să se vadă, din cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. Îi interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu-mi cuvintele. Numai Filip și Mopsul erau mai rezervați. Filip, dintr-o prostie. Se temea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ori fiecare dumicat de friptură. În consecință, ritmul conversației era unul lent, iar masa se prelungi neobișnuit de mult. Mulți dintre cei aflați În cercul scriitorului, nu numai slujitorul său, erau de părere că Își stricase digestia prin acest regim fad, chiar dacă acum nu Îl mai practica la fel de riguros. Burgess bătu cu bocancii În podeaua cu dale, gestul reflex al soldatului Înainte de a porni În marș. — Atunci hai să mergem, Minnie, spuse el. Afară era Întuneric, iar ceața se strecurase venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
e adevărat Iar acum, plină de-nțelesuri și pustiuri, Dar ireală mi se deschide o altă lume. Luna rămasă pe cer și suspină înghețată și veșnică Izvorul se duce la vale, plăpând, mi-e milă, Stelele mai au farmec, sunt fade, sunt moarte, Întind ființa mea spre veșnicie Cred și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]