692 matches
-
așază însă impresiile. Se referă la „casa mare” din Maramureș, așa cum arată ea în prezent. Și arată oarecum altfel și oarecum diferit. Doar oarecum însă, căci funcția ei pare să se păstreze : „camera bună”, sau „frumoasă”, sau „camera cu rudă” - fala oricărei neveste - este în continuare „camera de parade”, cum i se mai spunea și înainte, spațiul în care „privatul este expus public” spre luare la cunoștință și recunoaștere. Doar că, tocmai pentru a-și păstra această funcție „tra dițională”, ea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o fost răzeșul Constantin Silișteanu, crescător de cai; Constantin al lui Teodor din Silișteni... întâi herghelegiu, apoi lefegiu, pe urmă și Ceauș la Steagul Spătăresc... Nu putem, măi Fanachi... nu putem să nu-i amintesc, macar pe câțiva din răzășimea... fala noastră, a Fălciului. Nu putem să-i las uitării... pentru ca, aceia de după noi să-i știe!... Și, moșierul tăcu o vreme, uitându-se pe cer roată împrejur, cum se lăsa înserarea... ...Da, măi Fanachi... pentru ca ei să-i știe!... repetă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
după tipicul numai de dânsa știut... De când se știe, a fost moașa și vraciul satului. „-I-am moșât pi tăț din satu‟ ista, da‟ șî di pi aiurea, șî i-am cătat șî oblojât di tăti bolili...“, spunea ea, simplu, fără fală. Acum e bătrână... bătrână ca însăși bătrânețea... Dacă o întrebi, câți ani are, ea răspunde cu o sinceritate dezarmantă: „- Nu mai știu, mamî, cî di la o vremi, n-am mai țânut socoteala șî rându‟ lor...!“ ... „Da‟ știu, cî eram
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui Dumnezeu, pentru norocul care a dat peste casa lor. Și, doar în urmă cu puțină vreme îi spusese feciorului său, holtei convins... „ - Măi Antoane... așa, nu mai merge, măi! La casa asta, trebuie o mână de femeie, mai, al‟feli murim de nemâncare și necurăție...!“ ... Acum, Anton a înțeles totul, sau aproape totul și se cutremură din nou. Dar, sub puterea jurământului l-a luat pe Dumnezeu de martor, că va ține taina într-însul, până va intra cu ea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mileniul III î.e.n. footnote>... Vânătoarea te apropie de tot ce e mai pur, țâșnit din originara matcă animală, maiestatea lebedei, sfioasa noblețe a ciutei, taina de sfinx a caprei negre încremenită pe vârful de stâncă cu ochii adânciți în amurg, fala cerbului încununată cu ramuri... Apoi, femeia și vânătoarea, dacă ne amintim de Diana, zeița vânătorii, sunt totuna... una și aceeași năzuință. Femeia transfigurează până la divin frumusețea animală, a tuturor formelor dinaintea ei, și a ajuns până la ea. Frumusețea animală, prin
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se deșteptă după un somn lung, ca de obicei și, cu pași mici și repezi, parcurse calm mult iubitul său traseu, ce îi aducea atâta fericire. Itinerariul cuprindea sufrageria, holul, bucătăria, și dădea în antreu, unde trona bine, cu multă fală, oglinda casei. Solemn, se studie tacticos, cu multă luare-aminte, din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și uimitor, știu, însă nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu 44 Rareș Tiron multă fală și întâietate, mai uimi și pe alții. Astfel, nu-i niciun secret că atrase curând atenția tuturor celor din jurul său, nedumerindu-i cu aceste idei ale sale bizare și de neînțeles, îngrijorându-i și punându-i pe gânduri, dar, mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
controla ...e vorba de tine și de Marcel Albu, un agent a cărui misiune e legată direct de a ta — Trebuie să fie la mijloc o farsă. Cunosc personajul, Își asumă toate păcatele omenirii pentru că a rîvnit la bogăția și fala lui Pillat. Spune că e Isus Christos. Simțea că nu nud e stăpînă pe judecata ei; cu cît Încerca să se conecteze la sistemul lui de gîndire se pomenea absorbită Într-un spațiu complementar care capta realul potențîndu-l. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și, deodată se ridică În picioare. Scoase, de nu știu unde, o nuia plină cu țepi și-l izbi cu toată puterea pe cel ce spusese pui la umăr. - Ce-ai făcut azi-noapte, porcule? Iar te-ai gândit la netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
netrebnica aia de Fala, iepuroaica aia care se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
arțăgos, ia du-te tu, măi prostule, și pune tu cârma la cap până când ți-oi spune eu să pleci de-acolo. Și voi, ăștilalți, mânjiți-l cu rahat d’ăla de pescăruș, că poate i-o trece cheful de Fala lu’ porcu’ ăsta! Păi tu nu știi că atunci când valul kelib se Înmoaie după ce-l bate valul bungdokerik, trebuie să te pregătești să schimbi cârma? Nu știi că dacă marea verde se Îndulcește, Înseamnă că Începem să primim apă dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cârma Înclinată În apă Într-un anumit fel. - Aici e părul, Îmi arătă Dyas o scobitură În bulumac. Aici e capul, Îmi arătă el altă scobitură. Aici e umărul, aici e pieptul, ăsta e buricul, aici e... hmm... aici e fala noastră de oameni... Aici e coapsa... Iar aici... După ce mi-a spus tot ce se putea spune despre toate felurile În care trebuia Înclinată cârma, abia mai răsuflam. M-am dus la Logon și i-am povestit și lui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a Ierusalimului ortodox, este greaca. Dar se pare că, dacă noi nu suntem buni la multe chestii, la spargeri suntem ași, fie că este vorba de spart programe de calculator, fie de casa vecinului, fie de monopoluri aducătoare de parale. Fala noastră și mândria, Daniel, Patriarhia, pot acum să se manifeste plenar în lume, fiindcă monopolul grecesc a fost spart, pentru prima dată de români. Personal, sunt mândru și totodată, o să vă rog să fiți și dumneavoastră măcar cinci secunde mândri
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ghicit, cred, că locul din care vă scriu este o zonă de munte, dar probabil că nu vă așteptați să aleg tocmai acest obiect pentru a vă vorbi despre frumusețea lui modestă de aici unde aproape totul este măreție și fală. Vă Închipuiți desigur că am mai văzut araci și În zona de baltă, dar aceia, dacă nu erau aleși dintre cele mai uscate bețe de salcie, obișnuiau să prindă rădăcini și să Înfrunzească după prima ploaie, devenind până În mijlocul verii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tine? — Nimic, cucule; mă țineau așa. Le plăcea să se uite la mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei. Și le plac oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc despre măiestria viersului privighetorii, despre fala vulturului. Despre aurul penelor grangurului. Se mai afla acolo și un pitpalac; tare le mai plăcea să-l asculte cum își rostuia răspicat numele: pit palac, pitpalac... — Așa. Da’ de mine n-ai auzit nimic? — Drept să-ți spun, chiar
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
că s-ar putea să ai dreptate în privința asta... — Da? În ce privință? — Este un caz singular, nu? Asta-i ciudățenia. — Mă tem că nu înțeleg. — Cuvântul „biscuit“, Michael. Ar trebui să fie la plural. Un singur biscuit, cu o felile de brânză și una de țelină? Nu pare o hrană substanțială, chiar dacă e doar o gustare, nu? M-am gândit la o explicație și am rostit cam anemic: — Era în perioada războiului, poate că din cauza raționalizărilor... Findlay clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Adevărul în care să cred!” „Adevărul este El! Unicul Adevăr ce te îndestulează pe deplin, cu condiția să nu vrei să te convingi de existența lui pipăindu-i rănile. Și mai este ceva! Nu poți merge spre Adevăr cu toată fala științei de carte și a deșteptăciunii tale. Ar trebui mai întâi să te rogi cu umilință, ca să dobândești curăția sufletului, încât să poți primi cu toată inima credința în acest Adevăr. El îți va coborâ în suflet ca o limbă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de ce pleacă fiica și ginerele; nu mai era nevoie: răspunsul era simplu, cunoscut de toți la vremea aceea. Începuse exodul, cu Încă trei-patru ani Înainte, cei mai mulți erau greci și evrei, adică cei din inima comerțului și a industriei care duseseră fala orașului, cu vase maritime ce pătrundeau pînă aici În rada portului fluvial. De acum decenii vor trece, și steagurile multicolore și vesele ale portului nu vor mai exista, nici hărmălaia elevatoarelor ce descărcau și Încărcau ziua și noaptea. Se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și se dovedea de pe atunci vajnicul luptător ce avea să fie. „Acel copil era Pamfil Șeicaru?” scria „Curentulʺ din 12 ianuarie 1931, despre cuvântul rostit de invi tatu l de la Bârlad. „Crescut în această ideologie, Pamfil Șeicaru este azi o fală în cugetări luptătoareʺ - încheia G. Tutoveanu și închina pentru stegarul „Curentuluiʺ, directorul nostru d. Pamfil Șeicaru. În cuvântarea de răspuns, Pamfil Șeicaru mulț umea celor care vorbiseră, cu elogii și cuvinte de înalt ă ap reciere la adresa poetului și omului
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
om sărac, dar cu Arhiereu! Deosebit de Costache Negruzzi alt amănunt de la anul 1843, asupra lui Lumânărică și a altui asemenea om - Titinaș, are Al.Papadopol - Calimah. În acele zile când murea Lumânărică, tronul Mitropoliei Moldovei era vacant pentru că Veniamin Costache, fala și podoaba bisericii moldovenești, o părăsise la 18 ianuarie 1842. Locțiitor de mitropolit rămăsese Vlădica Filaret Beldiman. Și auzind el clopotele de la Tălpălari bătând jalnic, își întrebă oamenii pentru cine sunt trase. Pentru Lumânărică - îi răspunse Arhidiaconul. Primind vestea, Vlădica
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
astăzi dacă reușim să descifrăm vremurile, cu „ȚARA MEA” : Țara mea, cu ape limpezi , Care curg cântând mereu , Eu sunt mic, dar pentru tine Cum aș vrea să lupt și eu! Arma‐i grea, dar eu, pe umăr, Cu -atâta fală, o port! Pentru mama, pentru tine, E ferice, să fii mort. Țara mea, mi‐aș da și viața, Să te apăr de păgân, Căci Mihai strămoș îmi este și cu Mircea cel Bătrân. Steagul sfânt să fie‐n frunte și
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
conștientizarea faptului că venim dintr-o lume acum a amintirilor, dintr-un trecut obligatoriu să fie cunoscut, fie pentru comparație, fie pentru originea noastră națională și socială, fie ca un îndrumar spre cele bune, cinstite și morale, fie ca o fală pentru viața noastră de unde ne tragem. Nu mi-am imaginat, până la citirea prezentei cărți ,,Vaslui,,Capitala Țării de Jos "...că aceste pământuri pline de istorie au putut naște atâtea valori umane ce au strălucit pe frontispiciul culturii române! Vasluian fiind
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
nicicum nu se îngrijește de serviciu”, că el, Filipescu, a suferit sancționări, a fost mutat din Iași la Bârlad, de acolo la Galați etc. „pentru o singură pizmă privată și intrigi, fiindcă sunt român, iar nu german, și care cu fală să împieptoșează pe naționalitatea sa, care unor domni nu le este plăcut ca un român să fie între ei”. Sancționarea lui avea drept scop să înlăture pe „unicul moldovan nesuferit, în mijlocul străinilor amploiați în serviciul acesta, ce ar putea fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de ei cu oroare, asociindu-i cu frigul și cu întunericul, e Alecsandri 6). La tînărul Eminescu, corbii sînt niște simple pete de culoare, fără prea mari efecte sufletești, întrun tablou cu fond luminos: „Și corbii croncănesc și zboară-n fală/ în aer clar ca pete de cerneală”7). Dar, mai tîrziu, invocarea lor se face dramatic: „Și cînd se va întoarce pămîntul în pămînt./ (...)/ Din zarea depărtată răsar-un stol de corbi,/ Să ntunece tot cerul pe ochii mei cei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
trebuit să se resemneze. Printre aceștia, s-au ivit și cazuri care s-au mulțumit, pînă la urmă, cu numele strămoșului respectiv, pe care l-au luat ca nume de familie. Față de nimic, și aceasta este ceva, dar vorba veche: Fala goală traistă ușoară! Mai mult, unii, fără a-și putea dovedi, cu documente, descendența dintr-un neam mare, și-au luat, ca nume de familie, nume vechi, de neam mare. Bunăoară, la 1790, martie 20, în vremea cînd Vasile Iurașcu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]