1,020 matches
-
planetelor exterioare“ (în volum: „Paznicii“), „Jazz Band pentru nunțile necesare“ (subintitulat „Versiune ultimă cetită la o șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personaje inventate de ea -, dar intrase În joc. Ziceam că era nunta noastră, și era aici Întreaga curte, spuse Camilla. OK, spuse Kevin-Nikor, ziceam că eu m-am Întors de la război și aveam ochiul rănit. Astfel aranjată, Împiedicându-se În faldurile lungi și În sandalele prea mari, Camilla-Althea Îl luase de braț și se plimbaseră pe coridoare, prin fața Întregii curți care aplauda. Și la un moment dat, printr-o răsucire neașteptată, Camilla Îi lipise un sărut umed pe obraz, motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la el, iar când auzea legende despre Omul Negru care stăpânește apele și cere cap de om se gândea cu duioșie la ultima lor întâlnire. Și nu era singurul care își aducea aminte. A doua zi, după ce Zogru dispăruse în faldurile de nămol, pe Gligore îl ridicaseră oamenii Agiei. Zoe însăși poruncise ca omul să fie torturat, căci credea că după ce vorbise cu el intrase într-o stare de nebunie de care se rușina până la lacrimi. Gligore știa despre Omul Negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dar mă tem pentru ei dacă primesc binecuvântarea. Vor moșteni amintiri cutremurătoare și vise ciudate. Vor ajunge să-mi urască numele. Iosif a ținut-o mai departe cu blestemele, iar eu și Benia ascultam. Rănile trecutului îl înconjurau, prinse în faldurile pelerinei lui lungi și negre. Se zbătea ca un miel care se îneacă. În timp ce vorbea despre anii buni și despre cei răi, despre singurătate și nopți nedormite, despre cum viața l-a tratat cu cruzime, eu încercam să-l găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a așezat la un capăt al sicriului, iar celălalt la capătul opus, au apucat capacul, trăgând simultan în sus de el, n-am văzut ce era înăuntru, capacul fiind acum în poziție verticală, am văzut doar căptușeala bogată în falduri, din catifea roșie, de la picioare, și am simțit mirosul de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
adânc, iar atunci a clipit deodată din gene și fața i-a tresărit, și s-a uitat în jos, la sicriul deschis, m-am uitat și eu pentru prima oară, bunicul era pe de-a-ntregul cufundat în căptușeala purpurie cu falduri ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai slab, i-am privit fața, nu se vedea pe ea nici o urmă de rană, pielea îi lucea, unsuroasă, întocmai ca atunci când încă era în viață, gura îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Dar Încă n‑am terminat cu Parisul În primăvară. Superbul sacou de la Lanvin era confecționat dintr‑o stofă frumoasă, mătăsoasă, dar plină. Culoarea mi‑o evoca pe cea a câinilor de vânătoare Labrador - aurie, cu bogății de lumină ascunse printre falduri. - Asemenea sacouri vezi numai În reclamele din Vanity Fair sau din alte reviste lucioase la modă și, de obicei, sunt purtate de modele cu fețe bărboase, cu mutre de băieți duri sau chiar de violatori care n‑au nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ce trist! Mai vrei o țigară? GARDIANUL: N-ați putea mai bine să trimiteți după o sticlă? ARTUR: Ba da. (Caută monezi.) Să trimitem pe cineva... GARDIANUL: Da, da... Să trimitem pe cineva. (Înșfacă monezile și scoate o sticlă de sub faldurile mantalei.) E țais! ARTUR (Trage un gât): Bună! GARDIANUL: Nu v-am spus? Altădată osânditul primea o sticlă întreagă cu o noapte înaintea execuției... (Trage un gât.) Nu? Omul putea să facă ce voia cu ea. Putea să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
c-a-nviat, Mureșe. Hai, bine, dă laba. Pace pace, între două dobitoace, dacă ne mai supărăm, luăm valiza și plecăm. Panțe! Și pornesc mai departe în perindările lor. Cerul se despică drept la mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două, trei, patru.... Poftim, unsprezece secunde. Apoi norii posomorâți se închid iară și prin frigul cenușiu încep să cadă fulgi aspri, mici. Și ninge iarăși. Pe lângă materialele studiate ieri, Kerch tocmai a primit o nouă porție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu văd mai bine țesutul dinăuntru, dar mă-ndoiesc. Ce spui despre Înecare? Dacă nu i-a atins inima, e posibil totuși să se fi Înecat? Rizzardi se lăsă În spate pe călcâie, având grijă să-și tragă sub el faldurile pelerinei de ploaie ca să nu cadă În balta de pe jos. — Nu, mă Îndoiesc. Dacă ar fi ratat inima, nu l-ar fi rănit suficient cât să-l Împiedice să iasă singur din apă. Uită-te doar la cât e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
bărbat poate cădea, ca să nu mai fie găsit niciodată. Uitându-se la el și lingându-și buzele, Hugo și-a spus că i-ar plăcea să fie acel bărbat. Când Amanda și-a depărtat încet picioarele și și-a dat faldurile rochiei la o parte, pentru a demonstra că nu avea nici cea mai vagă urmă de chiloți, Hugo a simțit că începe să i se învârtă capul pe umeri. —Dumnezeule, ce dor mi-a fost de tine, a mârâit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca miezul de caisă răscoaptă. Ea rămase cu ochii pierduți în adâncimea nesfârșită a nopții, frământând-o doar un gând...” Nimic nu face pe om mai fericit, decât împlinirea dorințelor, viselor, după cum inima și sufletul îi cere.” Vântul adia în falduri perdeaua... Luna, palidă și rece, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint... Amândoi stăteau în fața ferestrei și se uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL.cri-cri, părea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat. - Mâine, Duminică, voi merge la cimitir! murmură Iorgu, uitându-se pe fereastra. Vântul adia în falduri perdeaua. Iarna de afară îl întâmpină rece, argintie, strălucitoare... Un vânt subțire, ascuțit, îi tăie iute fața și scutură țurțurii cenușii de pe copacii din fața casei. Văzduhul era curat și limpede ca lacrima; zăpada albă îi mulcomi sufletul. Liniștea dimprejur îl
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
până la urmă și de noi, bunul Dumnezeu!... își zise el și făcu cruce, plecându-și ochii către sf. Icoană. Din icoană, Sfânta Fecioară îl privea cu bunătate. ”Doamne, nu mă pedepsi!... Păzește-mă, Doamne... Păzește-mă!” Zorile se revărsară printre faldurile perdelei ca o boare. Deschise ochii... În jurul lui singurătatea veghea singură. Vroia să se trezească din acea noapte lungă, lungă și străină. Se simți dintr-o dată, într-o uriașă însingurare, rupt de tot ce-l înconjoară și, o tristețe grea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prindă din urmă mișcarea unui dans prea dogorâtor, dichisindu-și cu degetele înmuiate în capsula unui flaconaș vrăfuit cu ceară și esență de smac, marginile rebele ale mustăților sau ale zecilor de frizuri încercate, topind prin răsuciri savante ale trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care, drapîndu-se, străbătu o întreagă istorie punctuală a deghizărilor, transformând pe rând petecul de țărână ascuns sub parmalâcul cu boltă al șirei mărăcinilor în cabinet de machior, manichiurist, peruchier sau croitor. 18
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lungi, ca ale berzelor. De la scările de ciment se deschideau peluze de iarbă crudă, semănată, și, sub tufișuri de oleandri, se ascundeau bănci verzi sau chioșcuri deschise. Ferestrele aveau perdele bogate, străvezii, cu șireturi și ciucuri în margini, căzând în falduri pe pervaze. Tarapanaua Filantropiei rămânea la mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
părea că undoia în lungi și dezordinate bucle blonde ca aurul, ochii săi stinși de vreme păreau că lucesc ca două flori vinete, iar buzele sale sânte, galbene și închise păreau, rozate, a murmura vorbe, pe când haina cea plină de falduri și roșie devenea în ochii mei painjeniți albă ca gazul cel alb. In biserică, în locul maicei lui Dumnezeu, eu priveam, prin lacrimile mele amare de amor, pe acel chip drag inimei mele, pe Poesis. Cine era ea? Ce era? Cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aur. Pluteau ca genii abia văzute, umbre mai transparente, cu pielița vânătă ca marmura ce pare moale, cu ochii mari albaștri, cu lungi bucle negre ce-ncongiurau fața lor albă și cădeau pe gâturile marmoree și pe hainele de argint în falduri lungi ce muiau corpurile sublime cu albețea și moliciunea lor. Prin acei îngeri albi și cu ochii mari, albaștri, văzui unul cu mari ochi negri, alb ca și ei, însă cu fața slabă și muiat în lungi și strălucite haine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
este relevat și de Vladimir xe "Tismăneanu"Tismăneanu, care, Întrebat despre mobilul Înrolării În luptă a părinților săi, comuniști ilegaliști, declara tranșant: „Fundamental, antifascismul”2. Ei au crezut atunci că lupta Împotriva fascismului se poate face cel mai bine sub faldurile steagului comunist. Și datorită importanței acestui obiectiv... nu au mai cercetat, ci s-au aliniat disciplinat, În cea mai bună tradiție hasidică (!!). Un alt motiv de Îmbrățișare a comunismului de către evrei, În special În perioada În care nazismul și fascismul
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
și temporară - solidaritate umană. CÎnd crede a o fi găsit, jubilează, Își manifestă febril bucuria și Încrederea, bravează chiar, iar În momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, Înfășurat În largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul Întreg, pentru a sfîrși Într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut Împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca În demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
calului. Apoi își făcu loc mai bine călare, în spatele lui, încercând să-i înfă șoare trunchiul cu brațele. În ce-l privește însă pe cavaler, era prea mare pentru ca bra țele lui să-l poată cuprinde. Petrache se prinse de faldurile mantiei și- și lăsă capul pe spinarea de metal, închizând ochii. Simți o tăcere curgătoare, ca și cum și-ar fi lipit urechea de un trunchi gros. Ședea cocoțat în spatele cavalerului de bronz și îi era bine. Răsăritul, ca o aureolă în jurul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceafă, unde era lăsat să crească în neregulă. Hainele și pantalonii lui Hagienuș nu mai aveau nici o formă. Încolo, Hagienuș nu era deloc neconvenabil, se rădea cu grijă, făcîndu-și o față lustruită ca porțelanul pe porțiunea care nu cădea în falduri, și avea în toată ținuta o corectitudine. Însă era senil și pitoresc. Pomponescu, dimpotrivă, avea păr tare, mustață dură, bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Dar ficatul de gâscă cu trufe albe? Iar dacă băcanii urmau să intre sub regimul "devenirii întru ființă", prin cine ar mai fi ajuns până la noi secretul vechi de 1000 de ani al dumnezeiescului Brie de Méaux care își revarsă faldurile galben-mirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odihnește acum la doi pași de mine, pe un raft în cămară? Făcea băcanul rău cuiva? Dimpotrivă. Și câtă culoare dădea el vieții! Protestam, protestam cu gândul la diferențele care dădeau omenirii splendoarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la "Lăptăria lui Enache" de pe terasa Teatrului Național, s-a organizat o expoziție cu chef mare, cu primarul Băsescu și cu sute de invitați. Ca happening, un "episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate negre și maro. Din nou lăutari, băutură la discreție ― palincă și vin din podgoriile lui Dinescu ― și Dinescu însuși cântând cu foc, la microfon, romanțe. Amețit de ceea ce văzuse și trăise ― "în 5 zile cât în 15 ani", mi-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fizică, ci și morală a femeii adorate: „și ochi, ce ochi avea, alei!/ Senini, statornici ochii ei,/ Surâzători, calzi, nu mari foarte,/ Privind de a dreptul, nu-ntr-o parte,/ Nici lunecos, șiatât de cald/ Încât te-nvăluiau ca-n fald/ și te răpeau pentru de-a pururi.”655 Ceea ce i se reproșează acestei femei de către cei din societate, care vădit îi invidiau calitățile, sunt, paradoxal, tot însușiri pozitive, demne de a oferi un model de conduită tuturor doamnelor din epocă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]