1,426 matches
-
timp, greoi, încercând să salveze cu înfățișarea lui sfintele morminte rămase goale ale stăpânilor din vremuri imemoriale aflați departe acum, în locuri străine, împrumutați pentru o vreme. Poticnit în nisip, încearcă un strigăt de ajutor către înălțimi și, din împărăția falnicilor munți, Sfinxul rebel din Bucegi trimite sunete într-un limbaj cu greu de descifrat: ”Nu pot să părăsesc nicicum pământul încredințat! Voi fi îngenunchiat că ține într-o clipă. Acuma stai - popoarele s-agita! Va fi un timp și pentru
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
de respect și mândrie pentru tradiții și port popular. {ntr-adevar, nimic nu e mai plăcut că întoarcerea la origini, amintirea și păstrarea intactă a imaginii locului unde ai copilărit! Codrii bogat colorați vară dar argintii toamnă, castanii de altădată, brazii falnici din insula Ostrov, aleile de neuitat, bătrânul ștrand și cazinoul, parcul cu plante exotice din fața Pavilionului majestos construit după toate tipicurile helvetice, vilele de altădată cu blazon ale Cantacuzinilor impresionați de frumusețea locurilor - toate acestea și încă alte o sută
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ACCENTUARE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1750 din 16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului 379 ACCENTUARE Iubire falnică și fără de sfârșit, Sentiment înălțător și fără de hotar, Te caut mereu, în aer pe pământ, Îți văd fața și chipul tău sentimental. Dar nu ești tu gândire inversă, Nu te pot concepe altfel decât așa, În suflet de mi se
ACCENTUARE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344126_a_345455]
-
ne îndeamnă strșnic A ne da și ultima picătură omenoasă... neamului. Steaua Unirii Ursita ne-a fost dată din vechi vremi, Să stăm veșnic cu întuneriucu`-n sân Și să rătăcim în cruntul tartar muribund, Precum pedepsiții titani viteji. Brad falnic și îndurerat, Pătimit-ai de cruzimea multora... Fost-ai tăiat și aruncat în ale zării uitare: Un Osiris al timpurilor apuse, Ce dorește din nou lipirea. Din cetatea eternă a palatinului, Sălășuie încă duhul dârzeniei aprige, Ce-n veci ne
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
au împlinit un ultim vis. În lumina soarelui speranței privesc: Și-l văd pe Pleistoros Conducând armada profană către marea victorie, Care va uni toată suflarea strămoșească-ntr-un singur cuget Și va cânta balada Unirii, Ce se va auzi falnică-n toată lumea Și va dăinui-n veci. Până când? Stau paralizat în câmpia gândului. Tac în sinea mea... Vorbesc doar cu eul meu prietenos, Care mă cruță să mai văd vremea fatală de-afară. Stele cad și se sting zi de
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
lipsuri De parcă aș fi dorit să râmân așa, în ale bolii fioruri Dar eu tac și rabd, îndârjindu-mă și mai tare-n a vieții luptă: Un Prometeu mereu nebiruit, care nu se plânge nici în șoaptă; Care stă mereu falnic în bătaia divinului soare Necunoscând niciodată nici pic de alinare. Încătușare Mă pun să pictez frânturi, Slove slute fără sens, Fresce stihuite ale cugetării. Pânza mi-i plină de-o terifiantă deformare, Unde adesea mă târăsc, Mă zvârl din petele
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
melodii pline de veselie, Au înfipt în pântecele muribunde ale oamenilor, O fărâmă de speranță glăsuitoare, Care va trăi veșnic Și va alunga gândul tristeții. Arta Din uitate veacuri telurice, Monarhul Timp ne dezvăluie comori arhaice Ce-au devenit mărturii falnice: O frescă a curcubeelor cosmice, Ce înseninează mereu văzduhul Și izgonește din inimi amarul. În trecerea grăbită a anilor, Dorirea cât mai mare a astrelor, De a-și manifesta simțirile-n artă, A creat o superbă lume scurtă, Care a
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
săpuni bine cu pămătuful și începu să-și dea jos barba crescută peste săptămână. Lampa cu petrol nu-i făcea lumină suficientă, așa că ieși în bătătură, își agăță ciobul de oglindă de un cui bătut direct în trunchiul salcâmului crescut falnic în fața casei. De el se sprijinea și plita oarbă, zidită din spărturi de olană, lipite cu pământ galben amestecat cu balegă de cal. Acolo pregătea bunica Floarea mâncarea, de cum se topea ultima zăpadă la începutul primăverii și până cădea alta
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în trupul său vigoarea mocanului falnic. Era mândru că-i mocan, om al muntelui, rătăcit de nevoie în câmpia dobrogeană. Se vedea hărnicia țuțuianului prin casa ridicată cu mâinile sale, învățate mai mult să strângă între degetele sale osoase ugerul oii, să-l facă să țâșnească
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
aducerea oilor acasă, mai ales că avea și un băiet cu numele de Dumitru, așa că îl invită și pe preotul Plutașu să-l onoreze cu prezența familiei sale la această aniversare, totodată să-i binecuvânteze și oile. Așeză sub salcâmul falnic din fața casei o masă din blăni de brad, peste care așternu o față de masă țesută la război de bunica Floarea, apoi atașă două canapele făcute din dulapi din lemn de salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
astre, mîndru, diafan. Să-mi zîmbești cu a ta gură cu dinți mici de porțelan. Peste purpura încinsă, tu să pari o diadema Iar în păr de aur moale, să porți a iubirii stema Vei fi splendida comoara, vei fi falnic giuvaier Tu, stăpîna mea și-a morții, si a stelelor din cer ... Adrian Grigoraș 1987 Referință Bibliografica: Crăiasa De Cristal / Adrian Grigoraș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 626, Anul ÎI, 17 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Adrian
CRAIASA DE CRISTAL de ADRIAN GRIGORAŞ în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343537_a_344866]
-
pârâu Schönbach, care la rândul său se varsă in Elta, iar acesta în Dunăre. La vest de Trossingen, la o distanta de numai 15 km, se află marele râu Neckar, care străbate județul Rottweil. În apropiere de Trossingen se ridică falnice cele două dealuri Hohenlupfen si Hohenkarpfen, care, prin proeminența lor, străjuiesc localitățile Talhausen/ Durchhausen si Gunningen/Hausen ob Verena. Izvorul Dunării, bastion al Europei, care dăinuiește de-a lungul anilor, străbătând cele zece țări centrale și est-europene, este și astăzi
TROSSINGEN – LOCUL UNDE MUZICA SE ÎMBINĂ CU NATURA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343478_a_344807]
-
optimist! Chiar dacă ai avut un eșec trebuie să mai încerci... Niciodată nu știi când și de unde sare iepurele! Poate vine norocul și pe strada ta! Aplicăm strategia „podului de piatră dărâmat” ( Vom face altul pe râu în jos/ Altul mai falnic și mai frumos!”). Dacă nu poți să refaci ceva azi, poate vei avea succes mâine, sau poimâine... Trebuie să încerci ! Georgeta NEDELCU: Dumnezeu nu ne-a dat arcul, nu ne-a dat sabia, nu ne-a dat pușca pentru a
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎN ORAȘUL DE PROVINCIE COPLEȘIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE Autor: Adrian Crețu Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului în orașul de provincie cu două catedrale falnice erectate nemilos chiar în inima lui oamenii se târâie, abrutizați de soare, pe asfaltul moale transpirându-și în tăcere viețile goale pe strada principală în orașul de provincie cu singurul său cinematograf - mișună nestingheriți șobolani uriași și câțiva adolescenți excitați
ÎN ORAŞUL DE PROVINCIE COPLEŞIT SUB SOARELE NEMILOS DE IUNIE de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340163_a_341492]
-
care l-a avut dintotdeauna pentru mănăstire și pentru credincioșii din zona Olteniei dar nu numai. Tradiția veche locală spune că un cioban ar fi văzut-o pe Maica Domnului, care i-a poruncit să taie din poiană un stejar falnic și să facă din el o biserică mică de lemn. Tăind stejarul, ar fi găsit în tulpina lui acest prețios odor - Icoana Maicii Domnului. Paul de Alep amintește în însemnările sale că un călugăr sihastru a găsit această sfântă icoană
DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL [Corola-blog/BlogPost/377270_a_378599]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > INVAZIA MAIMUȚELOR Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015 Toate Articolele Autorului Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră
INVAZIA MAIMUŢELOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377468_a_378797]
-
le oferi o zi splendidă. — Am impresia, Dana, că aici la munte toamna este mai călduroasă, decât în alte zone din țară. Ce zi frumoasă am primit în dar! Să ne bucurăm din plin! Au umblat pe cărări umbrite de falnicii brazi, s-au oprit în poiene pline de soare. — Hai să facem plajă, așa, pe jumătate îmbrăcate. Și-au dat bluzele jos, rămânând în sutiene, s-au întins pe bluze, privind spre cerul atât de limpede încât aveau senzația că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377497_a_378826]
-
înmuguresc , Le-imbraca primăvară,-n roua , Petale albe , înfloresc . Nu-mi rupe frunză , Vânt șăgalnic , Atât de fragedă , e-n zori , Mlădița vie , Strop de viață , Crescută din iubiri și dor . Pământule , tu , dă-mi tărie , Să mă cresc demn , Falnic copac , Adânc înfipt cu rădăcina , Cu fruntea sus , S-ajung la cer . Referință Bibliografica: Nu-mi rupe / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1948, Anul VI, 01 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan
NU-MI RUPE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378343_a_379672]
-
mare dăruire începând dis de dimineață, Au întins covoare de flori Vintului să-i ofere viață. Bat clopotele bisericilor cu gând de cinste și iubire, Întreg sătul să ia aminte și să dea lumii de știre. Care cu boi împodobite falnic, coboară de la munte, Aducând cu ele, viață pură, Sfântă și dorurile multe. Fii satului, îmbracă portul popular și ies în stradă, Jucând hora românească, întreg satul ca să-i vadă. Trenurile aproape toate începură să oprească în gară, Toată lumea, cu copii
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
mare dăruire începând dis de dimineață,Au întins covoare de flori Vintului să-i ofere viață.Bat clopotele bisericilor cu gând de cinste și iubire, Întreg sătul să ia aminte și să dea lumii de știre.Care cu boi împodobite falnic, coboară de la munte,Aducând cu ele, viață pură, Sfântă și dorurile multe.Fii satului, îmbracă portul popular și ies în stradă,Jucând hora românească, întreg satul ca să-i vadă.Trenurile aproape toate începură să oprească în gară,Toată lumea, cu copii
DAN IOAN GROZA [Corola-blog/BlogPost/378294_a_379623]
-
de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
zeci de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geamParcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă,Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram,Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvarăCu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă,Pe când a mea suflare va duce grea povarăDe nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă.Am să aștept cocorii când se întorc în stoluriși voi zbura cu ei țipându
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
fi vrut) pornirea, O voce-n mine se-auzea strigând: Nu ai să poți! Să nu te legi de-un gând! Nu-i felu-n care-ți afli nemurirea! Întoarce-te-n menirea ta firească Să nu te-arunci, deodată,-n falnic zbor, Plutește-ncet și-ți va fi mai ușor S-aștepți ca aripile, mari, să-ți crească. Să le-nvelești cu propria-ți iubire, Și-apoi vei fi, din îngerul căzut, Un mesager, în cerul nevăzut, Ce s-a întors
VOCEA de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379053_a_380382]
-
dragi, dându-Le binecuvântarea Sa. Îngerii, și-au fluturat aripile semn al înțelegerii acestor mesaje și a coborât fiecare pe raza sa strălucitoare dăruită de soare. Ajunși pe pământ, vedeau ce fac oamenii; cercetau pădurile și munții împodobiți cu arbori falnici, dealurile, apele și câmpiile. Ascultau vorbele lor urmărindu-le cu interes gândurile. Pe când pluteau ei așa în apropiere de mănăstiri ori locuri cu multă liniște, într-o seară au auzit înălțându-se către cer glasul subțire și tremurat precum un
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
aripioarele sale și a cules din văzduh o rămurică verde. A zburat mai încolo în pustie; a îngenunchiat și a plantat acea rămurică în pământ. A stropit-o cu apă vie și din acea rămurică s-a făcut un copac falnic. Omul rămas pe gânduri a văzut în depărtare fluturând în vânt frunze verzi ca o chemare. S-a ridicat mirat și a pornit-o într-acolo, făcându-și drum cu proprii săi pași. Îngerul plutea mereu înaintea lui și planta
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]