2,505 matches
-
-ne viața, d-le prim ministru! În asemenea împrejurări mai e cu putință de-a înlătura prin unire bandele de ucigași? Când însă guvernul, cu tot aparatul său de oameni, calcă sistematic legile în picioare cu unicul scop de a falsifica voința alegătorilor la opiniunea cărora pretextează a apela, când el nu așteaptă 296 {EminescuOpXIII 297} în liniște să vază care-i opinia alegătorilor, ci voiește ca, cu de-a sila și în ruptul capului, să iasă din urne partizanii unor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
patriot pentru că d-sa singur se proclamă patriot. Astfel trădătorul numindu-se erou, plagiatorul, geniu, pungașul mare financiar, panglicarul om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei om cu principii și speculanta de sineși femeie onestă, judecata poporului nostru s-a falsificat din ce în ce și, la formarea sferelor sale ideale, el a pierdut pretutindenea punctul de plecare sănătos, principiul genetic, fundamentum divisionis. Atât de putred și de mincinos e mediul pe care d. C. A. Rosetti l-a creat împrejurul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dignitar bisericesc român. Am zis dar că pe viitor vor fi în România două biserici, doi capi bisericești. Știind că se adresează la un public alcătuit de oameni cari nu cunosc îndestul istoria țării lor, " Romînul" își da silința să falsifice adevărul istoric și să-i inducă totodată în eroare asupra situației de drept și de fapt a noului mitropolit catolic. Dar nici atât nu e destul. Am insistat într-un articol pentru mănținerea toleranței atât religioase cât și naționale, iar într-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
inexactități reprezentanților din străinătate, ce sfat mai poate da țara, care să nu fie în pericolul de-a încăpea pe mâna relei -credințe? Dar o notă analogă cu cea de la 26 fevruarie 1881 e în stare a răstălmăci și a falsifica votul cel mai clar și mai hotărit; în stare a obliga țara la lucruri pe care ea nici de gând n-a avut să le conceadă; în stare, c-un cuvânt, să substituie o politică străină și interese străine vederilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Comunitatea ca înger a) Comunitatea spațiu idilic Ca și familia, prietenia, cunoașterea, comunitatea este ceva bun de la prima vedere. Această prezumție favorabilă este justificată de ceea ce învățăm din experiență. De aici și interesul mare pentru cei care vor să o falsifice, să mintă la adăpostul ei, să amintească forțat de ea. Sunt autori care, ca Zygmunt Bauman (2001) de exemplu, fac prezentări siropoase pe alocuri, prezent(nd comunitatea ca pe ceva idilic, un spațiu care, (n fapt, nu credem să fi
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care se adună funcție de ritmurile agricole, de exemplu), de idei, de memorie, de criză, comunitatea de sânge, de rudenie, ocupațională etc., de cuprinderi și aspirații din cele mai diverse. Există de asemenea forme care doar aproximează comunitatea, altele care o falsifică ș.a.m.d. Fără a releva întregul inventar care nu ne interesează în contextul textului de față, și nici nu credem că ar putea fi realizat ne vom apleca asupra celor mai relevante forme, fie că le-am abordat anterior
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
centrale decât realitatea. Fără a descrie în amănunt acest mod de distorsionare conștientă a realității, trebuie observat faptul că procesul de falsificare începea la nivelurile inferioare ale ierarhiilor organizaționale. Spre sfârșitul perioadei membrii acestor niveluri se pare că reușeau să falsifice sistematic informațiile în sensul așteptat, fără să mai existe o supervizare sau prescripții explicite. Consecințele acestui proces desfășurat pe parcursul mai multor decenii au fost resimțite în 1990: • lipsa unor categorii largi de informații generale sau specializate despre mediul național, disponibile
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
acest mit o imagine concentrată a restauraționismului revoluționar. Pe de-altă parte, se pare, cel puțin la prima vedere, că Platon și Rousseau dau sensuri destul de diferite mitului lui Glaucos: Rousseau are în vedere, desigur, omul colectiv, sau specia omenească, falsificate de artificialul civilizației. La Platon pare a fi vorba mai curând despre sufletul individual, alterat de locuirea sa în trup. S-ar părea, deci, că, dacă la Rousseau, mitul este socio-politic și poate fi interpretat într-un sens restauraționist-revoluționar, la
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aștept lacrimile. Ele sînt ploaia În care se topește primejdia furtunii, descărcarea trufiei și dăruirea iertării. Să plîngă, și voi ierta.” (A. de S-Exupéry) Pentru A. de S.-Exupéry trăirea afectivă este mai convingătoare decît demonstrația prin cuvinte: „Cum cuvîntul falsifică pentru a cuprinde, simplifică pentru a da Învățătură, ucide pentru a ușura Înțelegerea, oamenii Încetează de a mai fi hrăniți cu viață” (idem). * „Tot omul are grijă de minte, de inimă prea puțin; pentru că mai degrabă simțim noile cunoștințe, decît
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
experiențele subiective ale „inimii”. De candoarea sensibilității inimii n-ar trebui să se sature nimeni: „Împrumut bucuros felul meu de a gîndi: nu țin decît la felul meu de a simți” (J. Renard). * „Un suflet e ca un instrument muzical; falsificat odată, va cînta fals toate ariile.” (N. Iorga) Mai mult chiar, spune M. Twain: „CÎnd un om Începe să decadă, nu poți ști niciodată unde-o să se oprească”. * „Cu cît cunoști mai mult, cu atît iubești mai mult.” (Leonardo
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
presupune discuții în universități, expuneri comentate, discutate, precizate, formatate și recopiate de studenți. Cărțile sunt scumpe - echivalentul unei luni și jumătate din câștigul unui meșter constructor, pentru un singur volum -, circulă puțin, sunt rareori fiabile sută la sută, foarte adesea falsifică ideile originare ori sunt incomplete. Ansamblul rămâne creștin. Nicio vorbă de ateism, de materialism, de epicurism. Umbra rugului îl amenință pe oricine se îndepărtează de diktatul Bisericii și al oficialilor ei, secundați întotdeauna de delator, vecinul sicofant, o creatură nedorită
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
timpului. Pentru că adevărul adevărurilor este timpul care trece. în această lume în care totul e în mișcare, în care nu se știe ce anume deosebește veghea de somn - Descartes își va aminti de toate acestea -, în care percepțiile noastre sunt falsificate de stările noastre de spirit, iar stările noastre de spirit fiind schimbătoare ca argintul viu, pe ce să ne bazăm atunci când vrem să construim ceva? Cum să faci să nu trăiești închis în solipsismul mental, în autism intelectual? Cum să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
politicianism; pseudoraționalizare versus raționalizare adevărată; falsă europenizare versus europenizare autentică; individualism subiectiv (capricios) versus individualism constructiv; pseudocultură versus cultură; semicultură, gregarism versus solidarism; colectivism versus individualism. Politicianismul este definit de autor ca o patologie a regimului democratic prin care sunt falsificate finalitățile instituțiilor; acestea devin „mijloace pentru realizarea intereselor personale”. În această practică meșteșugită însă, nu se recurge la influența tradițiunilor sau la violență, ci la consimțământul celor păgubiți (Rădulescu-Motru, 1904, p. III). Opera de raționalizare a producției, a schimbului de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
întârziate, la fel cum au procedat și misionarii care au difuzat milioane de evanghelii printre popoarele din Africa. „Cooperațiunea socială se bazează pe o identitate de deprinderi, iar nu pe o identitate de termeni” (ibidem, p. 129). În societatea românească, falsificată prin politicianism, pseudocultură, pseudoraționalizare, noțiunile de parlament, alegător, reprezentant, democrație, libertate, egalitate variază de la individ la individ. Ele trăiesc o viață de împrumut, fiind masca altor deprinderi. Instituțiile publice funcționează după principiul real „Ai pe cineva?” la Minister, Tribunal, Prefectură
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mecanismului de socializare. Waltz pornește de la premisa că orice teorie trebuie să treacă proba falsificabilității, însă recunoaște că, deoarece se prezice doar o vag definită și inconstantă condiție de echilibru, e greu de spus dacă vreo distribuție dată a puterii falsifică teoria (Waltz, 1979, p. 124). De asemenea, în ceea ce privește comportamentul statelor, Waltz susține că adoptarea alinierii în locul contrabalansării, frecventă în istoria sistemului internațional, nu face parte dintre preocupările teoriei sistemice, ci este de resortul teoriilor la nivel de unitate (teorii ale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Evul Mediu și, în special, de romanele „neogotice” ale unor Ann Radcliffe sau Horace Walpole. Poate că la ea a contribuit și faptul că edificiile medievale poartă pe ele patina neagră a secolelor. Reprezentarea eidetică a Evului Mediu a fost falsificată de viziunea nocturnă sub care îl exalta romantismul. Dar toată civilizația medievală și toate manifestările ei sunt dimpotrivă concepute pentru lumina diurnă. Nici vitraliile, nici miniaturile, nici frescele, nici arhitectura nu pot fi funcțional destinate decât orelor de plină zi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu face totuși decât să spună adevărul despre relația pe care noi o Întreținem cu ele. Nu păstrăm În memorie cărți omogene, ci fragmente desprinse din lecturi parțiale, adeseori amestecate Între ele și pe deasupra reconfigurate de fantasmele noastre personale: frânturi falsificate din cărți, analoage amintirilor-ecran de care vorbește Freud, ce servesc mai ales să le ascundă pe altele. Urmându-l pe Montaigne, ar trebui să vorbim nu atât despre lectură, cât mai degrabă despre delectură pentru a caracteriza acea mișcare neîncetată
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
pe marginea acelei false puteri pe care puterea reală încă o mai concede apărătorilor și adversarilor săi ca loc în care să-și refuleze, academic, vechile sentimente. Chiar și minunatul drept la „interiorizare” - atribuit, de altfel, prin intermediul unui De Sanctis falsificat unui Leopardi falsificat - nu mai are nici o legătură cu realitatea de astăzi: aceasta pentru că, evident, se poate interioriza numai ceea ce este exterior. Omul mediu din vremea lui Leopardi încă mai putea interioriza puritatea ideală conținută în natură sau în umanitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
false puteri pe care puterea reală încă o mai concede apărătorilor și adversarilor săi ca loc în care să-și refuleze, academic, vechile sentimente. Chiar și minunatul drept la „interiorizare” - atribuit, de altfel, prin intermediul unui De Sanctis falsificat unui Leopardi falsificat - nu mai are nici o legătură cu realitatea de astăzi: aceasta pentru că, evident, se poate interioriza numai ceea ce este exterior. Omul mediu din vremea lui Leopardi încă mai putea interioriza puritatea ideală conținută în natură sau în umanitate; omul mediu de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfîrșit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat două, chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitățile politice românești sub o lumină fascistă. Cineva din departamentul românesc a falsificat, de exemplu, o bandă de magnetofon astfel Încît să reiasă că liderul țărănist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor. Asta, după ’90.... Da, după ’90. Autorul acestui fals a fost ușor descoperit pentru că se știa cine se ocupase la ora și
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ieșirea din anonimat și marșul forțat spre putere; pentru Dej, aducerea În prim-planul vieții politice românești. 23 august 1944 a ocupat un rol important În istoriografia comunistă, dincolo de reajustările permanente: ajungerea comuniștilor la putere era astfel legitimată, realitatea era falsificată, pînă aproape la dispariția adevăraților făptuitori ai loviturii de stat. În pofida loviturii de stat de la 23 august 1944, România se afla la sfîrșitul aceleiași luni În poziția de țară ocupată, cu trupele sovietice Împînzind țara, cu minusculul partid comunist propulsat
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a SUA. Tocmai aceasta reproșează Îndeosebi românii. Autorul amintește semnificația Ialtei În opinia românească, reactualizată după 1989 și vehiculată intens În presă (spre exemplu, În 1997, cu prilejul discuțiilor despre (non)admiterea României În NATO. Numeroase lucrări vehiculează idei care falsifică În mod grosolan realitatea; În fond, interpretarea care circulă la noi este complet falsă. La Ialta nu s-a Împărțit nimic. URSS a profitat de problemele SUA spre sfîrșitul războiului, În acest context instaurînd un guvern comunist În România. Roosevelt
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de obiectivare; adept al democrației, Înțelegea situația din țară; deși membru al unui partid care participa la guvernare, nu-și ascundea teama față de comunizarea accentuată, inclusiv față de tendința PCR de a distruge/scinda PSD-ul); Lothar Rădăceanu, membru PSD (lozincard, falsificînd brutal reliatățile); Jumanca și Brătfăleanu, socialiști (se situau pe linia democratică; sugestiv, Jumanca l-a elogiat pe Maniu cu mult bun-simț, chiar dacă ei erau În partide diferite); Iordăchescu, Romulus Dan, Leopold Filderman, Dimitriu-Pop, membri ai PSD (fără orizont, dogmatici chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
coada listei. Pentru dezamorsarea crizei, s-a convenit intrarea În guvernul Groza a doi miniștri din partea opoziției (un liberal și un țărănist), dar fără portofoliu. Regele renunța la grevă. Însă comunizarea țării a continuat În ritm alert: alegerile au fost falsificate În noiembrie 1946, dîndu-le comuniștilor „legitimitate”; anul 1947 a reprezentat eliminarea ultimelor obstacole În calea impunerii partidului-stat: desființarea PNȚ, autodesființarea PNL, Înlăturarea monarhiei și instaurarea „republicii populare” ș.a.m.d. Pentru istoria românească, În speță pentru Începutul instalării comunismului, volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]