1,195 matches
-
prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă, care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. " Am început să bat și eu cîmpii", mi-am zis, întrucît mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ ce se întîmpla în jurul meu. Nimeni nu se mira că unele păreri difereau chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul din sala cu oglinzi căpăta proporții de mit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cred și eu. Săracul de tine! Ce-ai mai făcut în ultimul timp, Ignatius? Ai tot stat și ai lâncezit la tine în cameră? — Da. Săptămâni întregi. Am fost imobilizat de o apatie nervoasă. Îți aduci aminte de scrisoarea aceea fantezistă despre arestare și accident? Am scris-o când mama mea l-a întâlnit pentru prima dată pe bătrânul acela detracat. Atunci am început să-mi pierd echilibrul. De atunci am căzut mereu în jos și culmea a fost ideea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sau scris unui om politic. S-ar putea ca aceștia să aibă o părere pozitivă legată de tehnologie și să folosească inovațiile în viitor pentru a-și atinge scopul propus. Activiștii pregătiți pentru viitor sunt o potențială carte de joc fantezistă. Ei pot evolua ajungând să devină Deschizători de drumuri sau Tradiționaliști, dată fiind capacitatea lor de a atinge succesul în eforturile lor de a îndrepta relele societății prin schimbarea socială productivă. --------------------------------------------------------------------- TITLU DE ȘTIRI DIN VIITOR: 2008 70% dintre companii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
imaginăm, a sinelui artificial. Scriitorii de science-fiction oglindesc această dorință. De la Six Million Dollar Man de la televiziune la C-3PO din Star Wars și până la comandantul Data din Star Trek, industria de divertisment oferă multe imagini futuriste ale roboților. Aceste descrieri fanteziste prevestesc o autentică revoluție robotică, care va influența fiecare aspect al vieții în secolul XXI. Evoluția rapidă a roboților se va datora integrării celorlalte instrumente ale puterii, în special computerele, biotehnologia și nanotehnologia. Roboții vor deveni integrați și acceptați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
dificil, prezentat clar printr-un text excelent. ARTICOLE Attanasio, John B. „The Constitutionality of Regulating Human Genetic Engineering: Where Procreative Liberty and Equal Opportunity Collide,“ The University of Chicago Law Review 53 (1986): 1274-1342. În general nu îmi plac speculațiile fanteziste, dar acest eseu, acum vechi de douăzeci de ani, rămâne remarcabil pentru prezentarea sa detaliată și complexă. Charlton, Bruce G. „The rise of the boy-genius: Psychological neoteny, science and modern life,“ Medical Hypotheses 67, no. 4 (2006): 679-81. Dobson, Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prozaică. Așa, absența lui era ca o mare retrasă care îngăduia tuturor ipotezelor, temerilor și explicațiilor să înflorească în discuții. „Am început să bat și eu câmpii”, mi-am zis, întrucât mă încurcam în presupuneri care mai de care mai fanteziste. Dar asta nu m-a împiedicat să observ ce se întâmpla în jurul meu. Nimeni nu se mira că unele păreri difereau chiar de la o zi la alta. Și tot ce privea omul din sala cu oglinzi căpăta proporții de mit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pușcărie pentru a scrie această carte. Am intrat în închisoarea Rahova, din București, pe secția pușcăriașilor pe viață. Din supralicitare. Era întrun octombrie. Eram tot ziarist la Academia Cațavencu. Eram în colaps. Datorii și nici o soluție. Mă prezentam la joburi fanteziste, făceam proiecte crezând că le sunt menit. Adunam pentru revista Dilema numai nebuni. Colegii de la Cațavencu fluturau libera nebunie a ideilor profitabile. Aveam timp să mă uit la știrile ProTV de la ora 5, crime, violuri, perversiuni. Mi s-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în Elveția, și credem că acesta e un bine făcut de dl Eftimiu țării sale, în timpul cînd se zvonea, de către prietenii săi literari, că o defăimează” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11011, 18 ianuarie 1920). Comentariul despre nuvelele „fantastice, filozofice, fanteziste, realiste, naturaliste”, unificate însă sub semnul „poemului în proză”, din volumul Paharul cu otravă al lui Adrian Maniu (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11036, 26 martie 1920), relevă explicit opțiunea panlirică - după formula lui Julien Benda -, a lui Vinea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
departe drumul virgin, ales. Viața lui de explorator al sufletului popular, cadru care închide în straturi trecutul și încolțește cu frăgezimi naive viitorul, e plină de surprinderi rare și de preț”. Avem, așadar, o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cetitor ne-ar întreba de ce nu este modern cutare poem, am tăcea chitic»), cercetați apoi autorii cari pornesc de la Aloysius Bertrand și Baudelaire și, cu toate că se ridică împotriva simboliștilor, să prenumere pe Francis Jammes și pe Laforgue (...) și apoi atîția fanteziști (Deremé, Carco, Pellerin, Toulet) cari n’au nimic comun cu unanimiștii Romains, Duhamel sau dadaistul Tzara pentru a înțelege că pînă și sectarismul de la „Sagittaire” este relativ și conducîndu-se după legi interioare, pe care numai autorul de antologie le cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o lume arbitrară, cu o lume în răspăr, timbrul pe care-l trezesc în sufletul lectorului este diferit: grav la Urmuz, binedispus la Jacques G. Costin”. Atitudinea față de volumul celui din urmă este una comprehensivă și nuanțată: „exercițiu critic fantezist en marge des vieux livres”, „jocuri de cuvinte spirituale” în care autorul „risipește nenumărate imagini”, „anagramă a proverbelor sau fantezie cu urmări nevinovate”, literatura lui Costin are „însușiri ascuțite de critică, de opoziție și de grație” pe cît de „prețioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cînd, în dedicația volumului său de poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd cotidianul și curentul, agățînd la urechea unui fapt divers o garoafă carminată, ridicînd gluma la nivelul unui principiu poetic și convorbind cu Dumnezeu, cu mult mai simplu, mai cetățenesc (dacă termenul n’ar aminti teroarea revoluțiilor), mai democratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în „Schițe fantastice”, Cuvîntul, VII, nr. 2151, 1931, retipărită în 1938 în Mențiuni critice IV, căruia îi aparțin și cele mai pătrunzătoare observații analitice. În opinia lui Perpessicius, „dincolo de spațiul literaturii fantastice contemporane”, Urmuz „nu poate fi socotit premergător”, căci „fanteziștii” Ion Vinea, Adrian Maniu, Felix Aderca sau Ion Călugăru, anteriori ca formație, nu puteau fi influențați de el. Opinie singulară, deși întru cîtva amendabilă. Pe autorul „Cronicarilor”, E. Lovinescu l-a ignorat complet în calitate de critic (deși referirile la el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care se străvede și intenția de artă”). Urmuz — adaugă criticul — „a avut simțul unui pitoresc placat pe absurd și uneori umorul stilistic al asociațiilor disparate”, adăugînd că expresii absurde ale lui Urmuz au fost adoptate de unii scriitori moderniști (ex.: „fanteziștii umoriști” T. Arghezi, I. Călugăru), devenind un „procedeu”. Cu toate acestea, „minoratul” textelor urmuziene e decretat fără drept de apel. La fel - caracterul lor neprofesionist. Percepția amatorismului de „începător” se întemeia pe caracterul extravagant al textelor, „bizar” pentru orizontul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
într-un jargon verbios și vacuu („Morala nu omite o tîrzie alegorie animalieră, «Pelicanul sau babița», care sună a stridență prin ponderea statică a celor două substantive în coordonare disjunctivă și a elipsei totale de grup verbal”). O interpretare complet fantezistă privește identificarea unor ecouri onomastice din fabule românești tradiționale, Sarafoff amintindu-l astfel - nici mai mult, nici mai puțin - decît pe... Trandafiloff, „țintă a apologului heliadesc”... Aluzia la Trandafiloff e sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire din textul urmuzian (mai îndreptățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pianistul Theodor Fuchs (1873-1953): „Tinerii muzicieni de după al doilea război mondial, printre care și autorul acestor rînduri, l-au putut cunoaște personal pe Theodor Fuchs. Fără a ști nimic de „Fuchsiada”, am văzut în bătrîn un personaj selenar, mucalit și fantezist”. Pe linie... presocratică, Urmuz este văzut, în sfîrșit, ca poet și oracol: „poetul, ca și Filozoful, pentru a fi mai precis, devine uneori Pitia vorbind în dodii”. Din nou, fără comentarii... Morala: pelicanul sau babița Realizate prin contribuția unui colectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să-i placă și n-avea nici un chef să se îndrăgostească. Nu de ea. Îl enerva ideea că Giulia voia să facă filme. O și vedea bătând cafenelele și văietându-se că nu-și găsește de lucru ori făcându-și planuri fanteziste despre filme care nu vor fi făcute niciodată. În realitate, Giulia își găsise deja un job în PRO TV. Din toamnă începeau lucrul la un serial spumos, unde urma să filmeze. Mai lucrase periodic, ca aproape toți colegii ei, în special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Hamor avea mai mulți servitori decât aveam noi oi. Nu că un cioban plin de praf ca fratele meu ar fi putut spera să arunce o privire în acea casă măreață. Dar eu mă dădeam în vânt după poveștile lui fanteziste. Chiar și minciunile despre acel loc mă entuziasmau și-mi imaginam că aș fi putut să simt parfumul femeilor de la curte impregnat în tunica fratelui meu când se întorcea de la piață. Mama a vrut să vadă locul cu ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
350 - 285 Î. Chr), discipol al lui Aristotel, a fost primul cartograf care a utilizat coordonatele geografice. Una dintre lucrările sale, Înconjurul Pământului, a fost criticată acerb de Polybios și de Strabon, care l-au acuzat pe Dicaearchus de descrieri fanteziste și de faptul că „discută despre lucruri pe care nu le-a zărit niciodată”. Dicaearchus a dedicat Înconjurul Pământului lui Theophrastes, prietenul său și successor al lui Aristotel la conducerea Școlii Peripatetice. În dedicație, Dicaearchus dă senzația că anticipează criticile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
tuturor națiunilor civilizate. Niciodată, din punct de vedere material, masele mari nu fuseseră mai bine apărate Împotriva foamei și a bolii. Și această parțială eliberare din lupta pentru supraviețuire Îi face pe oameni naivi. Vreau să spun că dorințele lor fanteziste scăpaseră de sub control. În concordanță cu o Înțelegere tacită, Începi prin a accepta termenii, invariabil falși, sub care ți se prezintă ceilalți. Capacitățile critice Îți amorțesc. Îți Înăbuși discernământul. Până să‑ți dai seama, plătești o exorbitantă indemnizație de divorț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Eu eram prea bătrân ca să‑i mai fiu discipol, și Ravelstein nu credea În posibilitatea de educare a adulților. Era mult prea târziu pentru mine ca să mai platonizez. Și ceea ce oamenii numesc cultură nu‑i altceva decât un termen mai fantezist pentru ignoranța lor. Ravelstein mă caracteriza uneori ca un somnambul deliberat, dar asta nu Însemna că nu mai puteam Învăța, doar că depindea de mine să hotărăsc când voi fi gata pentru prima mișcare. Dacă mi se spune ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
e bine să știi ce înseamnă exact unele inițiale și cuvinte, pentru că ar însemna să distrugi aura de mister a acestui mit. Casa lui Victor mă cuceri de la bun început prin șarmul ei pentru că era asimetrică, luminoasă, cu multe ferestre fanteziste, înconjurată de verdeață și placată cu lemn autentic. în plus cartierul își conservase un veritabil parfum provincial și părea izolat de lume deși trepidația circulației începea la doar cîteva străzi distanță. — This is my house ! spuse Victor cu mîndrie, satisfăcut
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se sălbăticise atît cît să cîștige în poezie. — stil eclectic pur, exclamă Guy examinînd intrarea, imensul balcon flancat de două colonade de mare gală, și mai ales cele două lampadare așezate unul în dreapta și altul în stînga ușii principale, destul de fanteziste ca obiecte, dar doldora de reminiscențe gotice amestecate cu art nouveau. — Vă aprind lumina și apoi vă las, ne spuse paznicul, grăbit probabil să se întoarcă la meciul său. nu-și făcea probabil nicio grijă în privința nostră. Ce rău i-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fi nimicadevărat din punctul de vedere care ne privește. Ți-am spus că te iubesc, nu sunt dădaca ta. Otilia îl trase pe Felix de o mână, așa cum ședea cu genunchii pe taburet, îl sărută, apoi cu cealaltă mână zdrăngăni fantezist pe pian, încheind: - Va să zică, totul e în regulă! După puțină gândire, Otilia zise: - Apropo, am primit o scrisoare foarte caraghioasă de latanti Aglae et companie, însă cineva semna în ea: Isus Cristos. Probabil, în bătaie de joc. Cine să fie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deodată, fiindcă el n-o mai aude. Luă purgativele cele mai respingătoare, stând ore întregi cu gravitate pe recipientul destinat ușurării lui, în chiar mijlocul casei. Găsea pe cale deductivă cauzele tulburărilor și mijloacele de îndreptare și-și alcătuise un meniu fantezist. Sfîrșindu-i-se doctoria, nu voi s-o mai repete, sub cuvânt că doctorul nu i-a spus, dar se decise să vadă iar medicul, când, într-o noapte, visă că toate cărămizile din curte se vărsau peste el în sunetul muzicii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]