2,202 matches
-
-l ucidă pe Khufu care este doar rănit. Suspectând-o pe Nellifer, Khufu se grăbește înapoi în oraș. Nellifer, dându-și seama că faraonul este ascuns în camera ei, îl acuză pe Treneh că este singurul autor al complotului pentru ca faraonul să creadă că ea nu are nicio vină. Cei doi se luptă, faraonul îl ucide pe Treneh, dar fiind rănit grav moare și el după câteva momente. În timpul înmormântării faraonului, Marele Preot și prieten de o viață al faraonului, Hamar
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]
-
se grăbește înapoi în oraș. Nellifer, dându-și seama că faraonul este ascuns în camera ei, îl acuză pe Treneh că este singurul autor al complotului pentru ca faraonul să creadă că ea nu are nicio vină. Cei doi se luptă, faraonul îl ucide pe Treneh, dar fiind rănit grav moare și el după câteva momente. În timpul înmormântării faraonului, Marele Preot și prieten de o viață al faraonului, Hamar (Alexis Minotis, menționat ca Alex Minotis), o însoțește pe Nellifer în camera mortuară
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]
-
acuză pe Treneh că este singurul autor al complotului pentru ca faraonul să creadă că ea nu are nicio vină. Cei doi se luptă, faraonul îl ucide pe Treneh, dar fiind rănit grav moare și el după câteva momente. În timpul înmormântării faraonului, Marele Preot și prieten de o viață al faraonului, Hamar (Alexis Minotis, menționat ca Alex Minotis), o însoțește pe Nellifer în camera mortuară deoarece ea "trebuie să dea ordinul" pentru a se sigila sarcofagul. Când ordinul ei este pus în
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]
-
pentru ca faraonul să creadă că ea nu are nicio vină. Cei doi se luptă, faraonul îl ucide pe Treneh, dar fiind rănit grav moare și el după câteva momente. În timpul înmormântării faraonului, Marele Preot și prieten de o viață al faraonului, Hamar (Alexis Minotis, menționat ca Alex Minotis), o însoțește pe Nellifer în camera mortuară deoarece ea "trebuie să dea ordinul" pentru a se sigila sarcofagul. Când ordinul ei este pus în aplicare, se eliberează o piatră mare într-o cameră
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]
-
piatră mare într-o cameră alăturată mai mică, declanșând mecanismul lui Vashtar de a sigila mormântul cu pietre enorme cu ajutorul nisipului. Nellifer devine isterică când își dă seama că mormântul este sigilat și ea este prinsă înăuntru alături de preoții loiali faraonului. ""Nu e nicio cale de ieșire"", îi spune Hamar, adăugând că : ""Asta ai obținut cu minciunile, intrigile și crimele tale. Acesta e regatul tău"". Între timp, Hamar, dându-și seama că deși știu unde este mormântul cu comori nu poate
Ținutul faraonilor () [Corola-website/Science/331061_a_332390]
-
Neftali, Așer, Iosif, și Beniamin. Iacob și cei doisprezece fii în timpul unei foamete mari au părăsit Canaanul și s-a stabilit în Goshen din nordul Egiptului. În Egipt urmașii celor 12 triburi au fost făcuți sclavi de egipteni, conduși de Faraon. După 400 de ani de sclavie, YHWH, Dumnezeul lui Israel, a trimis profetul Moise, un om din seminția lui Levi, să elibereze Fii lui Israel din robia egipteană. Conform Bibliei evreii au scăpat în mod miraculos din Egipt (eveniment cunoscut
Istoria evreilor () [Corola-website/Science/325864_a_327193]
-
De obicei, piercing-ul era o formă de a reprezenta diferite calități, precum bogăția, curajul și puterea. Cu timpul, această tehnică a fost adoptată și adaptată în diferite culturi din întreaga lume. Istoria piercing-ului în buric nu este una foarte clară. Faraonii egipteni își făceau piercing în buric ca ritual inițiatic, reprezentând un simbol al tranziției vieții de pe Pământ către eternitate. Istoria piercing-ului ombilical a fost de multe ori greșit interpretată, mai ales din cauza miturilor promulgate de Doug Malloy în pamfletul "„Body
Piercing în buric () [Corola-website/Science/328224_a_329553]
-
ombilical a fost de multe ori greșit interpretată, mai ales din cauza miturilor promulgate de Doug Malloy în pamfletul "„Body & Genital Piercing in Brief”". De exemplu, conform lui Jim Ward, colegul lui Malloy, acesta din urmă susținea că în Egiptul Antic faraonii și familiile regale erau singurele persoane cărora li se permitea să poarte bijuterii în buric, deoarece acestea reprezentau poziția lor supremă pe care o ocupau în societate. Toți oamenii simpli care încălcau această regulă erau omorâți, cu excepția cazului când buricul
Piercing în buric () [Corola-website/Science/328224_a_329553]
-
și încredințează administrația Egiptului mai multor conducători civili și militari macedoneni. După un lung și istovitor drum prin deșert, consultă oracolul zeului Amon de la oaza Siwa, iar preoții acestuia îi acordă titlul de fiu al lui Ra, purtat altădată de faraoni; astfel regele devine, în ochii egiptenilor, un zeu. Alexandru stăpânește acum bazinul mediteranean și o bună parte a Asiei, fiind onorat ca un faraon de către egipteni. Îmbătat de succes, reîncepe lupta împotriva lui Darius în anul 331 î.Hr. Bătălia a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
oaza Siwa, iar preoții acestuia îi acordă titlul de fiu al lui Ra, purtat altădată de faraoni; astfel regele devine, în ochii egiptenilor, un zeu. Alexandru stăpânește acum bazinul mediteranean și o bună parte a Asiei, fiind onorat ca un faraon de către egipteni. Îmbătat de succes, reîncepe lupta împotriva lui Darius în anul 331 î.Hr. Bătălia a avut loc în condițiile în care Alexandru Macedon pornise o campanie de cucerire a Imperiului Persan. După Bătălia de la Issos din anul 333 î.Hr.
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
cu două coarne, aparent din cauza unei imagini bătute pe monede în timpul domniei sale, care aparent îl înfățișează cu cele două coarne de berbec ale zeului egiptean Amon). În Egipt, Alexandru a fost portretizat ca fiul lui Nectanebo al II-lea, ultimul faraon înainte de cucerirea persană. În Coran, el a fost o figură eroică, care a construit un zid de apărare împotriva popoarelor Gog și Magog. El a călătorit apoi in lumea cunoscută în căutarea fântânii tinereții, în cele din urmă devenind un
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
adâncă parte a râului de sânge, Cercul al șaptelea al iadului, așezat alături de cei mai mari ucigași ai istoriei. Există un număr mare de legende folclorice și tradiționale despre marele cuceritor al antichității. Se povestește că a fost fiul ultimului faraon al Egiptului și că în copilărie, Filip l-a aruncat la lei și că l-ar fi aruncat accidental pe un astronom egiptean într-o groapa. Se spune că a cucerit Roma și Cartagina. Ar fi întâlnit giganți, oameni fără
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
fost găsită nicio urmă a Templului lui Solomon. La Ophel au fost descoperite în anul 2010 rămășite care susțin relatarea biblică despre împăratul Solomon și zidul construit de acesta împrejurul Ierusalimului. În Biblie se spune: „Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, și a adus-o în cetatea lui David, până și-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, și zidul dimprejurul Ierusalimului.” (3 Regi 3:1). Au fost dezgropate: Cioburile
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
au fost descoperite în anul 2010 rămășite care susțin relatarea biblică despre împăratul Solomon și zidul construit de acesta împrejurul Ierusalimului. În Biblie se spune: „Solomon s'a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon, și a adus-o în cetatea lui David, până și-a isprăvit de zidit casa lui, casa Domnului, și zidul dimprejurul Ierusalimului.” (3 Regi 3:1). Au fost dezgropate: Cioburile, particularitățile zidului și ale porții trimit la secolul al X
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?” , spunând așadar că nu e momentul, și îi jură lui Simei că nu-l va omorî. „Cartea întâi a împăraților” relatează cum Dumnezeu îi apare în vis tânărului rege încuscrit cu Faraonul, la Gabaon (cea mai însemnată înălțime), spunându-i să-i ceară ce vrea să-i dea. Solomon, „care iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său, David” îi răspunde că, fiind „tânăr și neîncercat”, și-ar dori „o
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
lui Israel să nu le fie întoarse negreșit inimile către dumnezei străini, Solomon a nesocotit porunca Domnului. „Cartea întâi a împăraților” relatează cum el s-a „alipit” de unele din aceste neamuri „târât de iubire”: a iubit, pe lângă fata lui Faraon, 700 de crăiese împărătești moabite, amonite, edomite, sidoniene și hetite și 300 țiitoare. La bătrânețe, femeile i-au abătut inima, i-au plecat inima spre alți dumnezei, după cuvântul Domnului, și, astfel, inima „nu i-a rămas în totul a
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
ale Vechiului Testament istorisesc că Dumnezeu îi „ridică vrăjmași” lui Solomon pe Hadad, Edomitul, pe Rezon, fiul lui Eliada, împărat al Siriei dar și pe Ieroboam. Hadad, edomitul, din neamul împărătesc al Edomului, fugise în Egipt și se încuscrise cu Faraon, căsătorindu-se cu sora împărătesei Tahpenses, și acum voia să se reîntoarcă în țara lui când aude că David și cu Ioab muriseră. Rezon îi era și el vrăjmaș în această perioadă-continuă relatările- căci David ucisese oștile stăpânului său. Pe lângă
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
de corvoadă din casa lui Iosif” și se întâlnește cu proorocul Ahia din Silo, care îi proorocește stăpânirea asupra a zece din semințiile împărăției lui Solomon. Solomon încearcă să-l omoare pe Ieroboam, dar acesta se refugiază în Egipt, la faraonul Șisac, unde stă până la moartea urmăritorului său. Solomon a domnit 40 de ani.
Solomon () [Corola-website/Science/311061_a_312390]
-
clădire grandioasă construită din blocuri de bazalt, care fusese decorată cu statui greco-romane din același material. Descoperirile au fost datate ca aparținând secolului al II-lea d.H. În timpul explorării altarului de la Sheikh Saad a fost descoperită o stelă comemorativă a faraonului egiptean Ramses al II-lea. În afară de stelă și câteva monumente greco-romane, au mai fost atestate și alte faze ale ocupațiilor ulterioare, din perioadele bizantină și islamică. Movila denumită Tell Erfad se găsește în nordul orașului Aleppo și reprezintă rămășițele acoperite
Bedřich Hrozný () [Corola-website/Science/334765_a_336094]
-
de-a lungul fluviului Nil, pe suprafața actuală a statului modern Egipt. Civilizația egipteană s-a format în jurul anilor 3150 î.Hr. (în conformitate cu cronologia egipteană convențională), prin unificarea politică a Egiptului de Sus și a Egiptului de Jos sub conducerea primului faraon. Istoria Egiptului antic se împarte într-o serie de regate stabile Vechiul Regat Egiptean, Regatul Mijlociu Egiptean și Noul Regat Egiptean separate prin perioade de instabilitate relativă cunoscute sub numele de perioade intermediare. Egiptul a ajuns la apogeul puterii sale
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
militare necesare pentru apărare și pentru campaniile militare care au dus la afirmarea dominației civilizației egiptene în regiune. Organizarea și conducerea acestor activități a fost posibilă printr-o birocrație de elită formată din scribi, preoți și administratori sub controlul unui faraon cu puteri divine care asigura cooperarea și unitatea poporului egiptean. Multele realizări ale vechilor egipteni includ tehnicile de extracție a mineralelor, măsurătorile topografice, tehnicile de construcție care au facilitat construirea unor monumente grandioase precum piramidele, templele și obeliscurile; un sistem
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
erau în Nubia, putea invada și jefui ținuturile bogate ale Egiptului. Acești factori au impus în mod stringent constituirea statului egiptean (mai întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. De altfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. De altfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
tot timpul domniei faraonilor - prin particularitățile, păstrate cu grijă, ale regimului lor și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. De altfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
nordului. De altfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința foarte netă să se despartă iarăși în cele două regate care renășteau fiecare sub alt faraon. Există multe teorii cu privire la originile poporului egiptean, subiectul fiind încă controversat. Studii genetice
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]