2,688 matches
-
de spiritul Ortodoxiei, să își afirme credința până și în mântuirea sinucigașilor sau, în fine, Jurnalul fericirii, în care desăvârșește ideea unității de spirit a ființelor umane în fața dușmanului comun(-ist), precum și instrumentele de lucru: mila, bunătatea sufletească, iertarea, credința. Fascinația spațiului citadin nu se regăsește nicăieri mai vădit în roman decât în laitmotivul străzii. Steinhardt ne lasă în romanul său câteva rânduri admirabile dedicate fascinației burgheze a străzii. Geografia Bucureștilor, deși încă departe de mitologizarea eliadescă din prozele fantastice, exercită
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
ființelor umane în fața dușmanului comun(-ist), precum și instrumentele de lucru: mila, bunătatea sufletească, iertarea, credința. Fascinația spațiului citadin nu se regăsește nicăieri mai vădit în roman decât în laitmotivul străzii. Steinhardt ne lasă în romanul său câteva rânduri admirabile dedicate fascinației burgheze a străzii. Geografia Bucureștilor, deși încă departe de mitologizarea eliadescă din prozele fantastice, exercită o atracție magnetică pentru tineret: „la șosea”, cu automobilul sau pur și simplu pe jos, în lungi plimbări prin Cișmigiu (motivul e preluat și în
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
maidanofilie”. Că aceste scenarii sunt mereu amânate, că scriitura se întoarce ulterior asupra propriei textualități într-un registru al derizoriului și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de panteism al viziunii naratoriale, o dorință de multiplicare a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje nu scapă acestei fascinații: Aneta
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de panteism al viziunii naratoriale, o dorință de multiplicare a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje nu scapă acestei fascinații: Aneta Gattini înșiră străzile marginale ale Bucureștiului „ ca și cum ar alege mănuși”, evenimentele, discuțiile importante, plimbările, toate se țin outdoor. Cum tânărul Blumberg e la vârsta idealurilor și a idealităților, una dintre temele reluate în roman este aceea a binomului ratare
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
târziu, în echipa României literare (condusă de Geo Dumitrescu). De-acum epoca preocupă martorul ajuns în paradisul de celuloză. Momentele, oricât de mărunte, au rezonanțe amplificate în notele memorialistice. Admiră până la capăt orgoliul brebanian, încă înainte de debut, e intrigat de fascinațiile caleidoscopice ale lui Sorin Titel, crede în Ion Caraion și Velea, respectă civilizația unor Streinu-Cioculescu, discreția lui Mihail Crama, dârzenia lui Bogza, modelul critic oferit de Nicolae Manolescu și prestanța polemică a lui Iorgulescu, pariază pe opera Florenței Albu, identifică
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
Iar fiica lui Modesto, ultima descendentă a familiei Lax refugiată la Chicago, are numele frumoasei fete dispărute atât de tânără. Ea a trăit drama despărțirii părinților, conflictele cu o mamă care a ales modul de viață american și alt soț, fascinația față de un tată plin de șarm, cuceritor, fin cunoscător al artei. De-a lungul celor patru generații, pasiunea pentru artă se rafinează, pe măsură ce se dizolvă coeziunea familiei și spiritul practic, patima averii și prosperitatea. Pictorul cu multe secrete Violeta Lax
Casa poveștilor desferecate by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3232_a_4557]
-
nu este până la urmă unica posibilă, soluțiile adoptate de diverșii autobiografi sunt, toate, valabile în ordine artistică, reprezentând tot atâtea mărturii despre natura umană. Cartea lasă, așadar, în suspensie orice formulare definitivă, proclamând misterul infinit al subiectivității creatoare. Ea oglindește fascinația inepuizabilității eului autobiografic, apt să ofere nenumărate modele, nuanțate în funcție de reactivitatea individului față de o realitate mereu nouă, dar și față de lărgirea dimensiunii interioare, activată de o evoluție a prospectărilor psihologice și spirituale.
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
al treilea roman, Ziua când au dispărut porumbeii (trad. Sigrid Crăsnean) confirmând balansul autoarei finlandeze între lumea proprie și cea estoniană. Aceeași editură a publicat și Piazza Bucarest de Jens Christian Grondhal (tradus din daneză de Carmen Vioreanu), ce dezvăluie fascinația față de România, dramele exilului, riscul libertății și fragilitatea artei. Dar surprizele vin din Norvegia. Întâi un roman scurt cu titlu lung - Cu cât merg mai repede, cu atât sunt mai mică (trad. Ivona Berceanu, Ed. Allfa), relatând o poveste de
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
ura impregnează povestea mamei-curtezană și a fiicei-gheișă. Trei autori americani trezesc curiozitatea pentru profesii și vocații puțin știute: viața jurnaliștilor - Imperfecționiștii de Tom Rachman (trad. de Eduard Bucescu), experiența cercetătorilor în domeniul farmaceutic, cu aventuri pe Amazon, în mijlocul triburilor sălbatice - Fascinație de Ann Patchett (trad. Carmen Toader) și biografia creatorului halucinantei balene albe - Rătăcirile lui Herman Melville de Jay Parini (trad. Luana Schidu). Mister, bizar și paradox se combină în Povestiri stranii de Giovanni Papini (trad. Mihai Banciu), cel atât de
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
fiecare pas, cu tautologia. Greu de combătut, de pildă, afirmația că „Patul lui Procust își afirmă cu încăpățânare înscrierea într-o tradiție scripturală, care va deveni o marcă a prozei românești a perioadei interbelice, total opusă, să spunem, de exemplu, fascinației literaturii pașoptiste pentru retorică (deci pentru o cultură orală) ce s-a păstrat, de altfel, în mai toată „literatura topografică” a începuturilor, prelungindu-se până în epoca junimistă.”, deși e și mai greu de găsit, nu doar azi, o opinie critică
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
pe care le picta să fie atît de veridice încît să nu se deosebească de cele ale unor personaje vii. Azi internetul i-a lăsat în urmă pe amîndoi, căci imaginile web nu numai că își absorb privitorii pînă la fascinație, dar pe deasupra plăsmuirile lui sînt mai intense decît realitatea. În fine, dominația monitoarelor ridică problema libertății spiritului. În Fahrenheit 451, Bradbury descrie o societate totalitară care distruge toate cărțile spre a le înlocui cu ecrane. Imaginile împuținează cuvintele, spiritul pierzîndu-și
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
ale cărei pagini scorojite a ajuns din întîmplare, din nevoia de a verifica o informație bibliografică, a cărei depistare nu trebuia să-i ia mai mult de o zi, pentru ca apoi, uitînd de intenția cercetării, să se dedice lecturii sub fascinația răului pe care îl vedea desfășurîndu-i-se sub ochi. Din această stupoare a nefirescului de care nu-și mai putea dezlipi privirile s-a născut volumul „Glasul Patriei“, un cimitir al elefanților în comunism, o digestă minuțioasă a colaboratorilor de vază
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
chema, și vei veni,/ Și-am să lipsesc, și dinadins/ Din toamnă-n toamnă tot mai gri,/ Din toamnă-n toamnă tot mai stins,/ Iubindu-te fără soroc,/ Pastelul meu ți-l împrumut,/ Să simți cât ține acest joc/ De fascinație limbut.” (Măr de lut). Toamna, sau mai curând sfârșitul de vară, care anunță că nu mai e cale de scăpare, lăsând, totuși, vie o iluzie, e timpul căutat al acestor poeme care au trădat vitalitatea pe eleganță. E lumina care
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
scena țiganilor muncind pe câmp îmbrăcați în cămăși verzi de legionari (o mică ironie a istoriei!). Negru și Roșu este un roman despre prejudecățile rasiale, despre atrocitățile din spatele teatrului de război, despre culisele marilor întorsături ale istoriei, despre fanatism și fascinația utopiei. Un roman scris „ca la carte“, care lasă însă, de multe ori, senzația de déjà lu. Nu te bulversează estetic, dar te impresionează prin valoarea documentară.
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
gesturi de marionete, dar nu practicau nimic indecent: erau îmbrăcate ca niște păpuși deocheate, însă nimic mai mult. Cum le priveam aproape halucinați și întorși într-o copilărie imposibilă, femeile dinăuntru au observat interesul nostru pentru ele. Dat fiind că fascinația noastră tot sporea, picurata parcă dintr-o țeavă spartă, femeile ne-au făcut semn să intrăm în casa lor transparență. Nădăjduiesc, îmi șopti Cobră, ca esti imuna la îmbierile femeilor-papusi. Dar eu am scuturat din cap. Va să zică vrei să intrăm
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
Simuț pare a se orienta cu mai multă naturalețe și dexteritate în perimetrul unor valori consacrate, aparținând trecutului, dar care sunt departe de a fi clasate. Din această disponibilitate spre deschidere a creațiilor purtând girul tradiției s-a născut și fascinația "revizuirilor", a revalorizării unor scriitori și opere pe care criticul vrea să le elibereze de prizonieratul clișeelor și poncifelor receptării. Circumscrierea unor astfel de creații e realizată printr-un demers în care finețea și rigoarea se întâlnesc pentru a configura
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
stilul cărților sale, un stil marcat nu de rafinament și subtilitate exegetică alexandrinistă, de abundența mijloacelor de expresie, ci, mai curând, de economie a procedeelor, de sobrietate și limpezime a frazării, fără ca prin aceasta autorul să-și reprime cu totul fascinația pentru eseu ("Trebuie să spun însă că eseul (...) este pentru mine mai mult o aspirație, adevărata vocație mi-o văd - dacă nu cumva mă înșel - în critica literară de interpretare a clasicilor. Simt că am afinități într-o oarecare măsură
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
își făurește cu migală și pasiune demonstrația, relativizându-și mereu aserțiunile, punându-și sub semnul întrebării ipotezele, revenind, interogându-se iar și iar, reluând căi noi de acces spre intimitatea operei, într-o scriitură febrilă, deloc aridă, dimpotrivă, pasională și fascinantă. Fascinație ce reiese și dintr-o evidentă identificare empatetică a eseistului cu intimitatea textului, refex al multiplelor euri revolute cristalizate în expresie.
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
creștinismului originar și ale ebraismului, deoarece, cum el însuși mărturisește „civilizația occidentală se sprijină încă pe aceste mituri”. El propune o lectură a simbolurilor biblice prin intermediul limbajului gestual al mâinii, inspirat din iconografia romanică și mai ales bizantină, ce evocă fascinația icoanelor greco-ortodoxe ale copilăriei sale. Mircea Eliade, septembrie 1981
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
alcătuit din materie stelară și oameni care, în loc de carne și oase, au, precum metrul- etalon de la Sčvres, iridiu și platină. Cruntă eroare. Presa românească a ajuns - cu minime excepții - o baltă urât mirositoare, unde se confruntă interese, grupuri și orgolii. Fascinația vulgarității a covârșit totul, iar personajele de prim-plan sunt, de regulă, producătorii de mizerii morale, escrocii, șarlatanii și îmbuibații. Cu cât ești mai vulgar, mai analfabet, mai agresiv, mai deșuchiat, șansele de a ocupa hectare de pagini cresc. Nu
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
ianuarie, un alt premiu literar, sponsorizat de Editura Shogakukan, a fost decernat unei alte tinere de numai 15 ani, Kawasaki Manami, din Aomori, pentru romanul Anata e (}ie). Și lista poate continua... Într-o încercare de a înțelege de unde vine fascinația pentru autori din ce în ce mai tineri în Japonia, am luat la citit volumele care au făcut vâlva cea mai mare. După primirea Premiului Akutagawa, atât Wataya, cât și Kanehara au devenit nu numai renumite peste noapte, dar și autoare de bestsellere. Keritai
Literatura tânără în Japonia - Între comerț și artă by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/11124_a_12449]
-
mod pervers, chiar dacă, analizate, componentele corpului ei nu prea au legătură cu armonia perfectă. Servitoarea lui Brumaru este precum femeia uriașă din filmele lui Federico Fellini un monstru sexual, atrăgător și respingător deopotrivă. Dincolo de portretul grotesc se poate însă citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
discuții. Și ieșirea mortului din ladă, un leu împăiat colonizat de molii, fostul gadget al fostului fotograf Carol. O cutie, un bătrîn. Și-o manivelă care, prinsă în dagherotip, îi învîrte și pe una, și pe altul. E începutul unei fascinații de novice față cu blițul, care-l ține pe Filip lîngă Leo cel vechi și pleșuv, ,cadavrul unui om peste cadavrul unui leu", făcîndu-l să-și scape ,prada" din cătare. Carol pleacă să se sinucidă, nu reușește, ajunge să creadă
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
și mîntuitoare ale universului. Rezultatul este că jargonul non-intuitiv, formă gravă de glosolalie cronică, devine scop în sine, ajungînd să fie cultivat de dragul lui însuși. Al doilea simptom este vraja pe care o resimțim răzbătînd dinlăuntrul cuvintelor abstracte. Există o fascinație pe care sintagmele goale le exercită asupra minții noastre. A fost o vreme cînd o expresie ca ,pura cunoaștere de sine în absolută alteritate", una din miile de sintagme tehnice cu care Hegel își presară jargonul asfixiant al cărților sale
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
jucărie sofisticată de care se simte legat prin doza de surpriză pe care i-o poate oferi zilnic. Îl distrează joaca aceasta, și de aceea îl și fascinează. Iar tehnica jargonului filozofic este ea însăși o astfel de pîrghie a fascinației mentale. Este perfect indiferent că sursa vrajei stă de fapt în mine însumi și nu în conceptele cu pricina, important este că o astfel de vrajă există și că, în numele ei, ajung să cred neclintit în lumea ideilor pe care
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]