800 matches
-
Inter-ului și Teatrului Național, pe la Sala Palatului și pe Calea Victoriei... începuseră să-mi placă urbea modernă, circulația, oamenii mai eleganți, femeile mai atrăgătoare... Am scris atunci " Poemele de amor", în care Bucureștiul apare ca o metropolă occidentală, plină de feeria neoanelor, de strălucirea autostrăzilor, de cristalinul arhitecturii. Descoperisem librăriile și sălile de expoziție, cenaclurile de pe Schitu Măgureanu și de pe linia lui 89, ștrandurile, Editura Cartea Românească și monstruoasele culoare înghețate ale Casei Scânteii, un București intelectual, sofisticat și răsucit ca
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poate fi citit un alt poem al său, construit pe alte principii, numit "Spirala". Și acolo, însă, kitsch-ul, sursa esențială a inspirației grupului (vădit în gustul pentru oracole, reclame agramate, melodramă) vira în cazul lui Bobe către inocență și feerie. Iar de la "feerie" la "frizerie" nu va mai fi decât un pas, mic pentru om... Până acolo, să mai amintesc un fapt deloc întîmplător: într-un memorabil număr din "Dilema", tânărul poet a avut curajul să deconstruiască imaginea lui Eminescu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un alt poem al său, construit pe alte principii, numit "Spirala". Și acolo, însă, kitsch-ul, sursa esențială a inspirației grupului (vădit în gustul pentru oracole, reclame agramate, melodramă) vira în cazul lui Bobe către inocență și feerie. Iar de la "feerie" la "frizerie" nu va mai fi decât un pas, mic pentru om... Până acolo, să mai amintesc un fapt deloc întîmplător: într-un memorabil număr din "Dilema", tânărul poet a avut curajul să deconstruiască imaginea lui Eminescu, cel în trunks
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din inteligența lui între coperțile unei cărți. Poate că vorbele acelea crude l-au îndârjit și se va fi gândit poate că „o să ne arate el nouă!“. Fapt e că a început deodată să publice carte după carte. Și ce feerie culturală a început! Cărții Norii, pe care o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din sutele de notații făcute vreme de cincisprezece ani cât stătuse cu ochii pe cer, aruncate într-o cutie și uitate apoi în podul casei părintești, i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
aceștia sunt ceea ce ar fi oriunde pe pământ. Într-un loc situat la un alt nivel de realitate, ei sunt nebântuiți de tot ce e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Decât un spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din inteligența lui între coperțile unei cărți. Poate că vorbele acelea crude l-au îndârjit și se va fi gândit poate că „o să ne arate el nouă!“. Fapt e că a început deodată să publice carte după carte. Și ce feerie culturală a început! Cărții Norii, pe care o scosese (mai înainte de pagina incriminatoare) din sutele de notații făcute vreme de cincisprezece ani cât stătuse cu ochii pe cer, aruncate într-o cutie și uitate apoi în podul casei părintești, i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în stare, ca într-o feerie a unei nopți de vară, să se amestece în însăși viața firii, ca un zeu, și să se joace cu legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aceștia sunt ceea ce ar fi oriunde pe pământ. Într-un loc situat la un alt nivel de realitate, ei sunt nebântuiți de tot ce e acolo altfel decât în lume. E drept că asistă la o scenă de iluzionism (o feerie oferită lor de un Prospero încă, din iubire, vrăjitor), numai că, oricât s-ar mira ei sau le-ar plăcea, nu simt că amăgirile acestea delectabile ar adăuga ceva iubirii lor sau că le-ar consacra-o. După „masca“ din
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un balaur / Să iște un cutremur! Da, un răcnet / A zeci de lei.“ Însă, mai important decât atât, insula este, pentru o clipă, în mintea obosită a lui Prospero, o paradigmă a înseși irealității lumii. Vorbind cu Ferdinand, tocmai după feeria mitologică: „Te-nseninează acum, / Serbarea noastră s-a sfârșit. Actorii, / Ți-am spus, au fost, toți, duhuri, și-n văzduh / S-au destrămat cu toții. Și întocmai / Ca funigeii viziunii, turnuri / Cu turlele în nori, palate mândre, / Solemne temple, chiar întreg pământul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Decât un spirit lipsă / Mai bine toate-n păr.“ Și astfel, în timp ce muzica se-aude în surdină, apar, pe rând, Iris, Ceres, Iunona și, la sfârșit, o ceată de nimfe și una de secerători, care se prind în dans. În feeria aceasta mitologică sunt cuprinse și două cântări nupțiale, conform cu atributele tradiționale ale celor două divinități: Iunona le urează tinerilor o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ar părea că cea mai interesantă este lumina pe care noi o vedem albă, dar de fapt, după cum știm, ea este multicoloră și strălucitoare, îmbinând și combinând nuanțe și culori. Această superbă formație cromatică își trimite, cu fermitate și generozitate, feeria coloristică în toată imensitatea galaxiei, apropiindu-se treptat de formele de viață pământeană, ajutându-le să trăiască. În drumul sau jovial și rapid își trimite puterea sa, străpungând norii și orice se află deasupra pământului. Dar ea, Lumina, cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
real nu se desfășoară decât pentru a-i aduce mai multă realitate, pentru a-l situa în ambianța care îi este specifică, în fața spectatorului. În afara acestor condiții, fac rabat la toate curiozitățile decorațiunii, care nu-și au locul decât în feerii." Nu se cuvine nici crearea unui decor într-un scop ornamental. Decorul își pierde atunci rațiunea de a fi, care este să pună în evidență influența mediului asupra indivizilor. "Orice decor adăugat unei opere literare precum un balet, scrie Zola
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
italieni. Cea de-a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în Franța, din 1762 până la moarte, și raporturilor sale cu Comedianții Italieni la Paris. 55 Dacă romanticii germani îl admiră, în ciuda conservatorismului său, pe Gozzi, acest lucru se datorează feeriei care îi scaldă teatrul. Lessing și Goethe, după călătoria lor în Italia, îi fac elogiul. Goethe îi aduce omagiu făcându-l să figureze în Wilhem Meister. Schiller adaptează Turandot, Hoffmann și Tieck, după exemplul său, se inspiră din opera lui
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
răsunat de pe altă lume: „Ești Încă copil“. Și pe acel copil Îl săruta În neștire fără sfârșit. Îi țineam o mână după talie, și alta pe mâna lui, la jumătatea antebrațului. Strângeam În neștire stofa costumului, trăiam clipe de adevărată feerie, clipe dorite În fiecare zi din anul care a trecut sub lumina orbitoare a acestei pasiuni, a acestei iubiri nefericite. Simțeam În mine vibrând fericirea, mă simțeam Înăbușită la pieptul drag, mă simțeam zdrobită de ploaia săruturilor. Am auzit pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu Șerban și câțiva băieți din echipa de juniori a lui Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot să-mi Închipui de ce a plecat. Am fost doar atât de fericiți amândoi pe munte... Nopțile erau ale noastre, ce nopți minunate au fost... Cerul strălucea prin mii de stele și fiecare dintre ele avea un licăr ireal, de feerie. Copacii se conturau negri și misterioși. Nu, nu eram pe pământ atunci. Acum, când Îmi dau seama că totul s-a prăbușit, acum da, sunt pe pământ. A dispărut așa, deodată. N-a mai venit, n-a telefonat și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trăire printr-o imagine Împrumutată din ficțiune. De aceea, iarna, când priveam prin geam cum Leul (câinele nostru) se juca să prindă fulgii de zăpadă cu ghearele, mi se părea că el devenise un om, că simțea ca și mine feeria zăpezii, iar eu mă aflam la mare distanță, pe postul unui observator străin ce Înregistra abstract acel sentiment uman de care era cuprins câinele. M-aș fi dus afară ca să mă joc cu el, dar aveam presimțirea că, dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Feerie de iarnă Elena Marin Alexe Ninge tăcut peste satul ce stă amorțit ireal Și curg bobițele albe feeric dansând prin astral Țărâna-nghețată sub lună le este patul și tihna Dar jocul frenetic prin alb nu mai cunoaște odihna Ascult
Feerie de iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83262_a_84587]
-
iernii lua sfârșit. Se spune că pădurea este un Rai pe pământ atunci când mesajul de înviere al primăverii pătrunde până în cele mai ascunse colțuri trezind natura din lunga amorțire. Banalele cuvinte, oricât de măiestrit ar fi aranjate nu pot exprima feeria fără sfârșit care începe și se împlinește în fiecare zi parcă sub vraja unei baghete magice. Cerul de un albastru mediteranean, verdele vieții prezent în toate nuanțele de la frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
autorul scenariului și nu-i lipsește ochiul unui fin documentarist -, prin acordul armonic al unor registre diferite de la cel al poantei la cel al comediei fine prinsă în plasa aluziilor cu pase dramatice și reveniri la note burlești topite în feerie. Lumea filmului le conține pe toate și într-un mod miraculos, magic ele sunt orchestrate excelent prevalînd un ludic ironic care invită însă la meditație. Nae Caranfil a evoluat în paralel cu noul val minimalist, alături de un Radu Gabrea către
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]
-
lângă ușă să mă uit... Nu se putea bănui de afară această întindere, acest plafon în care fuseseră înfipte în mici lăcașuri hexagonale, de o armonie geometrică simplă și delicată, zeci de becuri albe mate și ușor turtite, o multitudine... Feerie de lumină... Abia aici văzui cât de mari erau și ferestrele, pe jumătate acoperite de draperii albastre, și cât de întinsă era casa, fiindcă în fund, ridicată mai sus cu câteva trepte, se vedea în prelungire o altă încăpere, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
jos pe un copac doborât. Soarele strălucea pe cer, îndepărtat de pe traiectul lui de vară. Încălzea totuși zăpada care îngreuia crengile arborilor; se auzea din când în când, ca și când ar fi plouat, cum cade în jurul nostru, cu zgomot de puf. Feeria îmi ascuți o senzație vie de irealitate, de fericire și suferință amestecate și care repede deveni neliniște. O căutai cu privirea. Se întinsese în zăpadă cu fața în sus și deodată simțind că o caut se răsuci și strigă la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]